209 matches
-
în întuneric. Din câte mi se pare, prin aceasta se deosebesc adepții Marelui Orient de cei ai Marii Loje... Gnosticul se crede un ales. El îi împarte pe oameni în trei categorii: hilici, psihici și pneumatici. Primii sunt, la origine, încleiați în materie și nu vor cunoaște niciodată mântuirea; lipsiți de suflet, constituiți numai din materie, ei sunt menținuți pur și simplu distrugerii; într-un anume fel, hilicii corespund păgânilor legați de sol prin ignorarea adevărurilor gnostice. Cei din a doua
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care trăiește ca la el acasă și în care e găsit uneori, cu luni și luni după ce-a căzut peste bord, cîte un marinar înghețat bocnă și înfipt perpendicular în inima cîmpurilor de gheață, așa cum găsești cîte o muscă încleiată în chihlimbar? Dar și mai surprinzător este faptul, dovedit experimental, că sîngele unei balene polare este mai cald decît cel al unui negru din Borneo, în plină vară! Eu, unul, văd în asta semnul unei vitalități individuale puternice, indiciul sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe o plajă, în mulțimea compatrioților mei, care făceau semne cu brațele în direcția câtorva bărci ce veneau spre noi. În larg, se vedea un pachebot mare și alb, având un drapel roșu, ușor înălțat de vânt. Bărcile păreau nemișcate, încleiate în uleiul albastru al mării. La câteva sute de metri, pe străzile ce dădeau spre coastă, soldații alergau, trăgeau, cădeau, iar jocul lor ucigător înainta spre noi și avea, dintr-o clipă într-alta, să ne ceară să participăm și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare, stărui să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
exista motiv pentru care să mănânce. Era doar un moft pentru el. Nu avea același gust ca înainte și totul pălea în mintea sa. Pielea nu i se mai încrețea când mânca un ardei iute, nici gura nu i se încleia de plăcere când mânca ceva dulce. Nici acel piure alb, care începuse să-mi placă și mie, nu-l mai încânta. Își aducea aminte de senzația plăcerii doar atunci când simțea timpul cum se scurge. Trebuie să mergem! Nu-mi terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lăsarea serii, pământul se răcea brusc. Ca și în Nueva España, și aici se vedeau din când în când sate albe ca niște drobi de sare. Uneori, satele erau înfipte în vreo coastă de munte stâncos, ca și cum ar fi fost încleiate acolo. Pe vârf de munte se înălța amenințător câte o cetate veche. La capătul livezilor de măslini și al pământurilor roșii se întindeau lanuri de grâu unduindu-se ca niște arcuri până în zare. În depărtare apăru ceva mic ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura, ai priceput? Trebuie să vorbesc cu omul ăsta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai aproape depărtare dacă te-aș întâlni nu știu ce ți-aș spune cerul e încă ocupat pentru mine și păsările se înmulțesc la doi pe ecran am mai mult negru decât alb alte culori le tai de prin reviste și le înclei într-un singur om sărac eu nu cânt și nu prea știu să dansez uneori desenez capuri străine scriu rar și numai atunci când ziua cade sub roțile trenului dacă te-aș întâlni nu știu ce ți-aș povesti ești cea mai aproape
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă aflam departe de casă, într-un loc necunoscut, fără un acoperiș deasupra capului, fără cimitirul Eternitatea care-mi fusese de atâtea ori scăparea, când trebuia să mă ascund de furia nebună a tatălui meu. Simțeam noroiul cum mi se încleie pe încălțări, făcându mi drumul tot mai anevoios, alunecam deseori și cu greu rămâneam pe picioare. Cărarea devenea tot mai abruptă și eu gâfâiam de oboseală privind cu capul ridicat spre o luminiță ce se ascundea când și când după
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu ți-a răspuns! ― Țî! Dar să-ți spun drept, mă, Griguță, mă, când am văzut-o, m-a secat la inimă, așa, nu știu cum să-ți spun, că mi s-a suit un nod în gât și mi s-a încleiat limba-n gură, că mă mir și eu cum de-am mai fost în stare să-i dau bună-ziua! ― Și-acu' ce vrei de la mine? ― Cum ce vreau de la tine? Păi eu vin fript, amărât, și tu mă iei repede
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă regală“ ridicau privirile și-și spuneau: „Trece Stăpânul nostru.“ În zilele când nu-l vedeau, aveau senzația că le lipsea ceva. Din mers, Hideyoshi privea soldații din stânga și din dreapta, trupele transpirate și încleiate de noroi care găseau mari arome în alimentele abia comestibile, soldații care găseau întotdeauna câte ceva de râs și nu știau mai deloc ce era plictiseala. Lui Hideyoshi îi lipseau zilele când făcuse și el parte din acea exuberantă adunătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și ceață spre locul unde nu te mai așteaptă nimeni... Ai greșit, cuvântul Îți stă pe limbă, dar nu ți-l mai amintești, ai un lapsus și limba Îți e Încleiată, cauți grăbit În buzunarul interior, acolo unde ții portmoneul, e gol, doar o monedă mică, neagră, găurită În mijloc, o monedă miceniană, asiriană, egipteană, o ții În pumnul strâns, o să ți-o ceară În parcaj, atunci când o să treci podul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD MADRID... Și atunci, prin mințile lor Încleiate de fixativ s-ar putea să fi trecut bănuiala că toate aceste nume ciudate, LONDRA BRUXELLES COPENHAGA ROMA, sunt chiar orașe care există cu adevărat, deci, dacă ai putea să treci de ușa batantă și de Încă alte câteva uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui Zizi, sobolul cel tânăr scutură din mână, făcându-i semn lui Rafael să elibereze terenul, să cânte la altă masă, vede doar că aici nu-i dorit. Boturile alungite ale celor doi soboli, mișcându-se tot mai încet și încleindu-se în lumina gălbejită a neoanelor, parcă i-ar fi spus și ele să plece. Mărgărit parcă ar fi vrut să le facă pe plac, trăgându-l pe Rafael de mână spre masa lor, și hai să plătim halbele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trei intraseră în parc să se pișe. Rafael și Mărgărit se pișară și ei și pe urmă ocoliră toți terasa prin parc spre bulevard. Sobolul bătrân rămase puțin în urmă, mormăind ceva din care nu se înțelegea nimic. I se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
I-a poftit iarăși pe cei doi bărbați la noi acasă, dar acum fără neveste și pe masă n-a mai pus altceva decât sticla cu rachiu. Au turnat pe gât toți trei pahar după pahar, până când li s-a încleiat limba, gângăveau și vorbeau vrute și nevrute, iar tata era mai gălăgios decât cei doi la un loc. Își povesteau întâmplări din război, își spuneau glume porcoase și nici unul din ei nu voia să înceteze nici cu băutura, nici cu râsul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pupitrul pentru partituri. El era făcut din vergele subțiri de metal și abia își păstra echilibrul, încât mă miram cum de nu se răstoarnă sub apăsarea unei muzici așa de grele. Mama freca arcușul cu o piatră lăptoasă. După ce încleia astfel sunetele, lua vioara și o punea sub bărbie. O putea ține fără să-și folosească mâinile. De fapt, cred că mama ar fi putut să gătească și să-și poarte vioara în același timp sub bărbie. În locul unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
reglat rulmenții și am dus-o la un atelier ca să-i înlocuiască lanțul. După ce am terminat, arăta ca nouă. Apoi am curățat de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele chitarei și am încleiat o porțiune ce se desprinsese. Cu o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
privind-o. Plăcut impresionat, cu toate că și neliniștit, întrebându-te spre ce băteau vorbele ei. Ai vrut apoi s-o convingi să părăsească scaunul de pai împletit, ai avertizat-o că este șubred și că un picior abia i l-ai încleiat. Ea nu a dat nicio atenție, își mototolea nervoasă mănușile, poate nu era speriată, dar rațiunea îi arăta că într-o asemenea situație ar trebui să fie. Posibil să mai fi văzut camere de holtei, și nu a ta să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al corupției, al haosului, al lucrului făcut de mântuială. Relele de care se plângea și tatăl meu și de care nici noi nu încetăm a ne plânge. Iar toate la un loc plămădesc această formidabilă inerție în care energiile se încleiază, se pervertesc, se îneacă. Pentru că tinerii noștri, copiii noștri, i-ați văzut ce dotați sunt ? Cât de minunați sunt copiii noștri, cât de dezamăgitori ne sunt adulții... Și Profesorul Mironescu își strânge grijuliu brațele în jurul micuței Yvonne care, nedându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cruce, iar el se scufundă În somnul veșnic. Trebuie să Înfrâng strămoșeasca neîncredere a celui din urmă, Înțeleptul din Sion, care se pretinde Ahasverus, Evreul Rătăcitor, cum sunt eu nemuritor. N-are Încredere, În timp ce surâde unsuros cu barba Încă Încleiată de sângele tinerelor făpturi creștine pe care-i obișnuit să le măcelărească În cimitirul din Praga. El știe că sunt Racikovski, trebuie să-l depășesc În viclenie. Îi dau de Înțeles că sipetul nu conține numai harta, dar și diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea de pe malul apei care curge mereu. Că o să le Încleieze sângele. Că o să le putrezească oasele și carnea. Ochii o să li-i usuce. Au dat Înapoi și au ținut sfat. Cum vroiam să fug, se repezeau din nou la mine și atunci iar Începeam cu vorbe spuse În minte, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe cineva să înghită"! ... Păi ce vă credeți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Prin geamurile nespălate de multă vreme se cernea de deasupra o lumină ștearsă și grea. Își făcură loc printre despărțiturile de ciment înalte cât omul. Aici erau ucise animalele. Duhoarea de sânge apăsa. Un miros de murdărie deșertată, de sânge încleiat pe lucruri și de sudoare plutea între zidurile vechi. Zgomotul macaralelor care ridicau resturile și al scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]