8,533 matches
-
Așadar... 1) "", cum este denumit concursul de la Bacău, s-a dovedit (și grație inimosului director Gheorghe Gozar) un mărinimos loc de oficiere (ca într-un ritual ori ceremonial) a teribilelor energii depuse de către tinerii noștri mai mult sau mai puțin înclinați întru domesticirea unor instrumente. 2) " Cine pețește o fată frumoasă îi dă și dotă", pare a fi morala conduitei pe care majoritatea dascălilor din învățământul muzical o exersează în lucrul cu elevul. 3) Am rămas totuși cu impresia că procesul
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
Ur-Sprache eveniment considerat de George Steiner ca fiind «o a doua cădere a omului, în unele privințe la fel de tristă ca și prima»". Ne amintim că, odinioară, Cornel Regman „vîna" cu voluptate asemenea „enormități" ce-i alimentau distinctiva ironie. Noi sîntem înclinați spre toleranță. Sub o privire incredulă, lucrurile spiritului pot luneca ușor în caricatură, poezia se rigidizează și înțepenește în artificiul prozei (există și o poezie a corespondențelor critice, capabilă a se desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
care mizase pe el cu îndrăzneală. Astfel devine Dumitrașcu un om de mare suprafață, vedetă politică a Clujului și a Transilvaniei, părăsind, în foiletoanele din "Ardealul" și în cuvântările ținute la întruniri, linia de echilibru pe care o urmase cândva, înclinând tot mai mult acum să dea satisfacție "fundamentalismului ardelenesc", aducător de succese sigure. Îi contrariază prin aceasta pe Mariuțan, pe Rodica Filipescu și pe ceilalți colegi de la ziar care optaseră, ca și el mai demult, pentru linia moderată, rațională. A
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Dacă ceea ce dvs. numiți, ca neprofesionist declarat, "însăilări", dar câțiva amici le gustă cu entuziasm iar alții, cu aceeași atenție și grijă citindu-vă se îndoiesc de valoarea lor literară, asta dovedește diversitatea gusturilor, lucru care vă bagă în ceață. Înclin să cred că fiecare are o solidă justificare pentru opinia proprie, la care n-o să renunțe vreodată, chiar dacă, prin absurd, ați înceta să vă mai amuzați scriind versuri, făcând fie omagiul sărmăluței, fie trecând în revistă produsele și subprodusele unei
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
îmi place". Octavian Paler spune și el undeva că în conflictul dintre cumpătații înțelepți și acei nebuni care uită de poruncile prudenței, de calculul probabilităților și intereselor proprii, care "au îndrăznit, au crezut și iubit fără măsură" ( sublinierea mea), este înclinat să ia partea ultimilor, ca fiind cei care dau "glorie sufletului omenesc". Și îl citează drept pildă pe mitologicul Icar. "Un om rezonabil rămîne cu picioarele pe pămînt, nu își lipește aripi cu ceară și nu zboară spre soare ca să
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
acasă"... După cel de-al doilea război mondial nu puțini s-au reîntors în Germania, dar dintre aceștia nu toți au rămas aici și, după scurtă vreme, o iau din nou la drum spre alte țări și continente, în America Latină... înclin să cred că atunci cînd ceva s-a pus în mișcare, nu se mai oprește. După ce ai plecat nu-ți mai rămîne decît să te stabilești acolo unde ai ajuns. Dacă nu reușești să rămîi acolo unde ești - probabil nu
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
se pronunță pe marginea acestei teme nu face decît să ne confirme un lucru dureros: bucureștenii trăiesc într-un oraș de care nu se mai simt legați decît prin amintiri. Fără aura afectivă a metropolei de altădată, toți am fi înclinați să plecăm cît mai repede din acest viespar al prostului gust și al tracasării permanente. Nu știm cîte alte capitale ale Europei au putut strînge în sufletul locuitorilor lor atîta dezgust și atîta resemnare. Sîntem precum niște sinistrați cărora le
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
după ce am avut grijă să iau, pentru întoarcere, supliment la expresul de noapte - mi se făcuse dor de București - am colindat prin Cluj. M-am oprit înaintea grupului statuar al lui Matias, cu mustăcioșii lui. I-am salutat. M-am înclinat și în fața măreței catedrale. După mine, nu se compara cu cea din Brașov... în gând, îmi venise Biserica neagră, incendiată de tătari. M-am gândit și la Honterus, la bustul lui de la intrare, în stânga lăcașului. La liceul săsesc, de alături
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
așteptare, divulgînd foamea de senzațional pe care o provoacă, prin contrast, torpoarea contemplativului: "toamna e bine să ieși pînă în fundul grădinii,/ și să pîndești șopîrlele pe zidul fierbinte de soare,/ și dacă răstorni capul puțin pe spate simți/ cum se înclină anul spre iarnă - și ți se face frig. după aceea, cu pisica în brațe, să te așezi la fereastră și să privești cum se decolorează grădina" (anul în scădere). Sau: "era ca și cum m-aș fi oprit în fața unui colț/ pe
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
somn pe plaur, Stârnesc dezastre dulci în carnea florii. Sub coaja universului de aur, Auzi târziu cum mișună dihorii. Câmpia lumii își înalță grâul, în verdele miracol de lumină. La noapte-n scorburi va domni desfrâul Negrelor vânturi care ne înclină. Placheta, foarte elegantă, tipărită pe o hârtie, ea însăși, o poveste duminicală, la Editura Libripress, poartă pe copertă un fel de nod..., ori semn,... un fel de literă, necunoscută, străveche, de pe vremea, probabil, când potrivirea de cuvinte avea loc numai
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
Sunteți, oare, chiar convins că personalitatea lui Don Quijote este "magnetică" pentru lumea de azi? Sunteți sigur că "publicul" (și nu mă refer doar la cel românesc) "urmărește cu răsuflarea tăiată pe cavalerul morilor de vânt"? Eu nu cred. Ba, chiar înclin să presupun că nouăzeci și nouă din o sută de persoane care pomenesc cu relativ aplomb de Don Quijote n-au citit cartea. Doar au auzit de ea. Au aflat din vreun film, nici acela văzut până la capăt, de isprăvile lui
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
citești cu plăcerea celui care simte că verva cuvintelor este dublată de adevărul incontestabil pe care tot ele îl înfățișează: e vorba de portretul intelectualilor români în vremurile de azi, de graba, orgoliul și optica tendențioasă cu care fiecare este înclinat să-i judece pe alții, și asta într-un mod amintind de superficialitatea glumeață a personajelor lui Caragiale. Cităm un scurt fragment: "Ceea ce se observă ușor, aș spune chiar că sare în ochi, este locvacitatea necondiționată a intelectualului român. El
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
aștept înserare a vieții cum vii pe nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
și scurtări, și schimbări de domnie, Un călăuz, cântăreț, fiul popii din lumea poveștilor A răsărit ca un mag, după drumuri prin nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-un octombrie umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
s-a umezit anunțând o bucurie fără motiv. poate că totuși am primit în dar ospiciul. mă văd în dreptul ferestrei care se întunecă dintr-odată. un zgomot înfundat de pene. de aripi lovindu-se și ele de lucruri ascuțite. mă înclin de trei ori așa cum fac de fiecare dată în fața unei coțofene. ca să țin răul departe de mine. mirosul de fier ud și de mucegai amintindu-mi cripta capucinilor e tot mai puternic în acest cub negru unde nu știu cine m-a
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
și nici un animal nu au ce căuta în somnul altui om și altui animal care dorm în iarbă, între pruni. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult. Totul este frumos în toate. În vale, în sat, lucrurile sunt înclinate și se leagănă în semn de respect pentru cineva. De o parte și de alta a drumului mii de păsărele cântă un cântec dezorganizat și agresiv. Se înserează. Soarele e roșu. Umbra cuiva, nu știu a cui, mi se așează
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
de pur coboară Din nou în miezul crinilor enormi. Mi-e teamă c-o s'te spulberi cînd adormi! Cu îngerul de joi totul alunecă. Cu îngerul de joi totul alunecă Deja spre dulcele Înger Duminică. Aureola coaptă i se-nclină Fără sfială către coapsa plină Și aripile calde i se-ațîță Dacă ating femeile cu țîță Și cu buric lăsat la întîmplare Pe pîntecele-avid de dezmierdare. Lui i-e-o rușine grea cînd ocrotește Locul acela cu parfum de pește, Ba-l mai
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
lucruri pe care și le dorea. Nici într-un caz nu era ăsta pe primul loc. Nu cumva avea de gând să-l facă și pe el ca pe Rață? Florintele scoase un țipăt mic, iar peruchierul continua să vorbească, înclinându-se din când în când, ca un servitor supus: Se înțelețe, se înțelețe", spuse el, ca și cum ar fi răspuns unei cereri pe care Nane n-o rostise, "n-o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din spițeria de alături
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
reușit, e adevărat, dar de regulă dacă o tumoare reapare, sunt foarte puține șanse ca bolnavul să rămână în viață. Iar ei i-a reapărut, chiar eu am operat-o cu câțiva ani în urmă, probabil v-au povestit. Matei înclină afirmativ din cap. -Îi dau pacientei cel mult doi ani de trăit. Dar, asta firește rămâne între noi, nu e nevoie să traduceți, mă înțelegeți. - Bine, dar de ce îmi spuneți tocmai mie acest lucru? întrebă Matei cu un sentiment crescând
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
loc, se comprimase, iar omul se purta ca și cum fusese special trimis ca s-o ducă unde trebuie. Cînd ceasul arătă unu și patruzeci, ea rupse în engleză lecția învățată de la domnul Carsky - vrea să ajungă la lagărul Treiskirchen... Bărbatul încuviință, înclinînd capul imperceptibil. Nu scoase nici o vorbă cale de o sută de kilometri, abătîndu-se desigur din drumul său și bineînțeles că n-a vrut să primească bancnota de o sută de șilingi pe care a încercat să i-o dea Mariana
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Incerc să ghicesc dacă e rom și în băutura Zoiei -nu cred că e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă de dinți măcar Supercristal, pe care nu trebuie s-o stoarcă din tub cu zgârcenie, să-i ajungă, și spălată cu săpun ca lumea, nu Rozofin sau Primăvara
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Bacovia, generator al unei atmosfere stranii și înlănțuitoare, aproape magice, de neuitat. (Ș.F.) Alunecă vinul: bătrân uituc sub lumină. Se zbate cu fața la păsări sărace, fără țipete, fără culori, încât abia se văd și numai în dreptul becurilor: ninsori mărunte care înclină tablourile în pereții gri. Zilele ating pământul odată cu geamantanele deschise de prea multe haine purtate, dar până seara toate vor fi la locul lor. Ninsoarea coboară în zăpadă ca în unele, puține meserii. Seara, mașinile încep să se atingă: ajung
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973) cîteva trăsături ale barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze, predominare a decorului și iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]