304 matches
-
ceva de citit. Ar vrea să cumpere de la masa alăturată vreo prăjitură sau bomboane, dar renunță, plecînd spre ieșire, zicîndu-și că va mînca pe săturate cînd va ajunge la Valea Brândușelor. Ăsta-i arată șoferul cu privirea. Tovarășul, ia vino-ncoa'! Preocupat să-și aranjeze actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o iau și eu către subsol și să-mi pun lucrurile În dulap. Îmi pot petrece restul timpului gândindu-mă la niscai exerciții diabolice noi cu care să-mi torturez victimele. Oricând, cu plăcere, răspunse Lou. Fă-te iarăși Încoa’ dacă te plictisești. În capul scărilor, aproape că m-am ciocnit violent de Naomi, care urca. Părea furioasă, iar fața Îi era contractată Într-o expresie și mai Întunecată decât de obicei. A trecut cu stângăcie pe lângă mine, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la carapace!" Hai, Șefu', se poate? Fără chestii belicioase, la persoană... Taci, nu fii modest! Știm noi ce tare ești! Pizdgrațiosule! No? Cum ți se spune...? "Adrianus, Adrianus, bag-o repede la anus!" Hai, Șefu'... "Frunză verde de uluci, vino-ncoa' să-ți dau la buci!" Șefu', te rog eu! Te rog! Te implor... Da' pe asta-ai auzit-o? "Vierme, Vierme, mult zic Vierme, ia mai trage-i două sperme!" Ho, dulăilor! Hoo...! Lăsați-l în pace! intervine decis Avocatul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că ideea de a te Întâlni cu un gine... chestie era dezgustătoare. Vreau să zic, știi cu ce se ocupă ăștia? Am o vagă idee, a zis el. Da’ cred că Încep să mă răzgândesc. A Început să chicotească. —Vino-ncoa, a mormăit. Tre să-ți spun ceva. S-a așezat pe marginea canapelei. —Nu, mai aproape. S-a aplecat. —Promiți să nu spui nimănui? a zis. —Promit. Pentru că e foarte (hâc) personal. —OK. —Bine... Pâi (hâc), zilele trecute când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Au trecut deja două ore de când am mâncat gogoșile. Ai chef de un hot dog nasol, plin de chimicale și de substanțe cancerigene care dă cincizeci la sută șanse de o indigestie ușoară sau chiar gravă mâine dimineață? —Dă-l Încoa, zise Sam. Da’ al meu să aibă surplus de substanțe cancerigene. Găsiră un vânzător de hot dog, și Sam Îi sugeră lui Ruby să ochească o bancă liberă cât timp stă el la coadă. După zece minute, veni la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și Îl atârnă În jurul gâtului. —Ce crezi? spuse ea adoptând o postură sexi. Cum arăt? —Foarte profesional. Știi, aș putea să mă Îndrăgostesc de tine când arăți așa. Stătea pe jumătate pe așezat, pe jumătate sprijinit de birou. — Ia vino-ncoa! zise el zâmbindu-i. Ea se duse. El o luă În brațe. Dar credeam că ești deja Îndrăgostit, spuse ea sfioasă. —Ce vroiam să zic de fapt era că, dacă n-aș fi deja Îndrăgostit până peste cap de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tine cu iapa la montă.” „Ce spui, domnule?!? Poate că o să mă și gâdile, o să-mi facă plăcere, nu vrei să poftești și mătăluță lângă mine?” Apoi glasul i se schimbă, se Încălzi și Începu să tremure ușor: „Hai, vino Încoa’ mai repede!”. Enin Îi Îmbrățișă, ca pe vremuri, căpățâna. Rămaseră așa câteva clipe lungi, apoi se dezlipi și se scuturară ca doi bărbați care Încearcă să-și alunge lacrimile și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu capul acoperit, așa cum pricepusem eu din protecția muncii ale cărei norme el nu le respectase Întocmai, de vreme ce avea o mână ciuntită. Mi-a făcut semn cu un deget de lângă cel care lipsea și m-a chemat: „Ia vino, mă, Încoa!”. M-am dus, zâmbind Încrezător, căci Îmi Închipuiam c-o să mă trimită după ziare și țigări. „Întoarce-te!” mi-a poruncit când am ajuns În fața lui și eu am făcut Întocmai. Apoi, scurt, mi-a tras șapca pe ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
A.N.: Ăsta e stadionul „Hagi”... N.I.: Da. Stadionul este făcut de noi, deținuții politici. Acolo era groapa de gunoi a orașului. Tribunele sunt din piatră cioplită tot de deținuți. Într-o zi, ofițerul politic mă oprește: „Bă, ia vino-ncoa! Tu ești medic făcut de afară sau te-ai făcut în închisoare?”. „Sunt medic de afară.” „Ei, dacă ești medic de afară, ia vino încoace” (ca toți ofițerii din vremea aceea, era un analfabet, mulți dintre ei făceau alfabetizarea). M-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dau pe gât politica federală, he, he. Tot ce-i brav în mine la roșu. Leșul meu verzuliu ca ghinion exemplar pe verde. Care va să zică, așa de jos era șesul podișului omenesc, chiar așa, he, he... Dar acum... Hai Mariedl. Vino-ncoa și să-ți fie frică, he, he... Tatăl tău vrea să-ți îndoape gura ta maternă, gura ta maternă și botul îmbăloșat. Mariedl își ridică rochia și îi ține lui taică-său vârful cuțitului în față. Ha, ha, iar a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cinema X" datează din acei ani. Desigur, existau de mult filme pornografice (în 1908, descoperim un film francez de circa zece minute intitulat À l'écu d'or ou la bonne auberge [La scutul de aur sau hangița cu vino-ncoa']), dar difuzarea lor era ultraconfidențială. De acum, fenomenul ia amploare: cinematografia părăsește spațiul din spatele ușilor închise sau al asociațiilor masculine pentru a ocupa străzile marilor orașe. "Odinioară, pornografia constituia un artizanat, adesea tolerat cu condiția să rămână discret, iar uneori
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
se oprește în mijlocul drumului, examinează dintr-o privire împrejurimile, și apoi, după o clipă de șovăire, mă conduce spre un copac (un copac din miile, din milioanele care creșteau în pădurea aceea), și îi scrijelește trunchiul cu o așchie. "Vino-ncoa', uită-te bine", îmi zice în șoaptă, arătându-mi, la nivelul capului, o gaură prin care mi-e dat să văd numaidecât un ochișor care ne privește câteva secunde, sclipind, apoi dispare. Era un șoarece de pădure. Ciocăni apoi la
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
etc. Cele două „valori” semantice caracterizează, adesea, aceiași termeni: • stări afective: „Poftim, iar vine nebunul!” „Mă!... că rău mi-a mai mers astăzi!” (I. Creangă) „Na! că făcui pacostea și frățâne-meu.” (I. Creangă) • atitudini volitive:„Poftim, intră!” „Mă... vino-ncoa!” „Na-ți cartea!” c. termeni onomatopeici; expresie imitativă fonetică a unor structuri sonore emise de om (concomitent cu unele acte fiziologice sau comportamentale), de animale, păsări, insecte etc., de componente ale lumii din jur (natură, construcții, obiecte): hapciu!, sforr!, hâc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singur - mare - poet național. De aceea va lupta întreaga sa carieră împotriva miturilor personale. Așa cum denunțase impunerea lui Grigore Alexandrescu sau Cezar Bolliac, avea să conteste mai târziu recunoașterea lui Vasile Alecsandri sau D. Bolintineanu. "Iată fructele școalelor de la 1848 încoa, iată starea deplorabilă a Regilor"68 se lamenta în articolul "Despre decăderea literaturii române". Și fără îndoială, dacă ar fi supraviețuit (moare în 1872), Heliade Rădulescu ar fi refuzat și consacrarea lui Eminescu. 2.5. Saint-simonismul și s
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
banchetă dacă avea apă, ia vin la tata, George! prind direcția nouă, clămpănesc capacele la cutiile de gunoi, s-au temut țiganii că rămîn pe drumuri, au plătit la asociație! George, vin' la tata că pleacă trenul! Georgiana! Georgiana, vino-ncoa' la tata, pleacă trenul, vezi că o iei la fălci imediat, pleacă trenul, ia uite! semințe de dovleac, trompeta lui, bă, da urît mai fac! răsună zidurile blocurilor, multiplu de fiecare metru, și-a greșit muzica, revine la Orfeu tînguit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o surpriză pentru Johnny Răducanu! altceva să ții noaptea pe fanfara ta, singeront ta fanfare, modifică în triumf, în loc de tren muzica lui! scoate și tu limba, nasul în ușa glisantă, chin s-o deschid și s-o închid, Lețcani vino-ncoa'! Narcis, Narcis, vino-ncoa! nu, că vine controlorul! închide ușa, stai aicea! ai, ce afurisîtă! omu' care-i urît e rău, pericol! te-așteaptă, poate vrei ceva de dragoste, spune și tu data viitoare și gata! și o ai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Răducanu! altceva să ții noaptea pe fanfara ta, singeront ta fanfare, modifică în triumf, în loc de tren muzica lui! scoate și tu limba, nasul în ușa glisantă, chin s-o deschid și s-o închid, Lețcani vino-ncoa'! Narcis, Narcis, vino-ncoa! nu, că vine controlorul! închide ușa, stai aicea! ai, ce afurisîtă! omu' care-i urît e rău, pericol! te-așteaptă, poate vrei ceva de dragoste, spune și tu data viitoare și gata! și o ai și pe doamna! las' că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
văd că se dezbracă vreuna, te chem! îmi plac și îmbrăcate! nimicul cu neputință de preluat termic, entropia, răsadurile mele ce-or face, vinetele răsădite de pe acum! Medgidia alumină calcinată "Alro" Slatina, trei ori două rezervoare vagoane aleatorii, vino mă-ncoa', iar ai mîncat c...t, ia ui' ce mutră de chiabur! Canalul Dunăre Marea Neagră plin ochi cu linia ferată pe el, pe noi, peste port și corpurile fabricii de ciment, umflăturile de deal pe șiruri de becuri, zi străvezie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
falimentare, da' ce, am trecut prin tunel? parfumurile, și miroase fain? ca lumea, ca lumea! da' nu-s femeie, băi, să mă doară coastele! am trecut prin tunel, nu? băi, știi ceva, ce mai spui și ce mai spui, dă-ncoa' o juma' de țigară, repede, că cobor jos, luni, auzi! examene, probleme administrative, fii atentă, miercuri zi de comunicare cu spirite! auzi, dom' șef, fumatul în tren se amendează ori nu? mă, eu mă duc lîngă nevastă-mea, eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ne-a băgat la încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de 100... căram, nu căram, cădeam în apă... și vis-à-vis erau niște pescari. Și spune un plutonier: Cine știe să înnoate? Să aducă pescarii ăia încoa’. Eu m-am oferit: Da’ să nu trageți că depășim axul, să nu ne împușcați. Nu vă împușc. Și când am înotat în mijlocul apei m-a dus curentul la 400 de metri de mal. Nu mai aveam fibra aia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
îi zâcea... o trăistuță făcută dintr-o față de pernă, unde îmi țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo a’ apărut doi sergenți majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: Bă, ia vino-ncoa! Io cu traista aia, îmbrăcat, a’ crezut că sunt într-adevăr pușcăriaș... Ia vino! Ce cauți, mă, aici? Da’ eu zâc: Pă’ să nu-l bagi în măsa pă-l dă m-a adus aici? (râde - n.n.) Și ei atuncea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Da’ ăla: Domnule, uite, eu am fost preot... Domne, când l-a luat la o bătaie... îi plângeai de milă. ăla: Lasă pe altu’! Și, în final, să uită în spate și mă vede pe mine. Bă, ia vino mă-ncoa ăla cu mustățile mari! Din momentu’ ăsta ești șef de cameră! Tu ce-ai fost afară? Io am avut și curaj așa, nu prea mi-a fost frică de bătaie, că am fost rezistent. Zâc: Domne, mai mare în grad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
li să redă valoarea lucrurilor confiscate”. Cân’ ieșim din sala de judecată, pe hol, dintr-o cameră din dreapta iese colonelu’-procuror care fusăsă în procesu’ nostru. Și să uită peste noi și spune: Dumneata ești Veleanu domnule? Eu. Ia vino-ncoa! Și mă bagă în camera aia, închide ușa cu cheia... A’ rămas toți stupefiați afară... Pe mine m-a luat transpirația din vârfu’ capului pân la unghiile de la picioare. Și-atuncea mi-a spus: Nea Velene, să dai în judecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu toată familia erau lucruri absolut necunoscute. De aceea numărul marilor baluri în lumea de sus era destul de însemnat pe timpul iernii. Înfățișarea Capitalei era și cu mult mai națională decât este azi. Pe când astăzi, și mai cu seamă de la război încoa, Bucureștii au luat înfățișarea unui oraș curat cosmopolit, pe atunci era un oraș pur național. Pretutindeni, la spectacole, în cafenele, în cofetării, în birturi, la Șosea, oriunde, nu erau decât români. Rareori întâlneai câte un străin, și când îl vedeai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întoarse cu caii. <<N-am spus eu?>> reflectă Moromete din nou, ridicându-se de pe așchii și vorbind tare: - Unde vii, mă, cu ei, Nilă? îl întrebă batjocoritor. - Cum unde vin? răspunse Nilă, nedumerit. Adică da! exclamă Moromete. Treci cu ei încoa să cadă salcâmul pe ei.” Simularea prostiei este una din formele ironiei prezente în comportarea aparent naivă a unor personaje cu scopul de a-l pune în inferioritate pe interlocutor, după ce mai înainte i-au dat iluzia superiorității. Autoironia este
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]