6,663 matches
-
găsește cuvântul potrivit, nu găsește subiectul cel mai interesant, când, de fapt, cuvântul potrivit este verbul cu care își farmecă insoliții prieteni, iar subiectul cel mai interesant e el însuși, o operă necenzurată, neterminată, în derivă. De la jumătatea anilor '30 încoace, adică de la prima apariție a romanului Tropic of Cancer în Franța, la deja celebra editură Obelisk, și până acum, la peste douăzeci de ani de la moartea scriitorului, numele lui Henry Miller a rămas asociat cu "pornografia" - sau, cu un termen
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Mircea Morariu Din aprilie 2002 încoace, odată cu instalarea unei noi conduceri, Teatrul de Stat din Oradea se află din nou în tranziție. De la un "ce", deloc de invidiat, către "ceva" care, pentru moment, e greu de precizat. Neîndoielnic, noii ocupanți ai posturilor de conducere sunt mai
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
une fois n'est pas coutume) că, în ceea ce privește mitul Galateei, noi, cei care am trecut prin avangardele de toate felurile ale secolului XX, avem mult mai multă experiență decît anticii. Chiar dacă n-am învățat prea multe din epoca lui Homer încoace, știm măcar atît: că opera e totdeauna altceva decît a vrut-o autorul ei. Fie el Zeus, Homer, Pygmalion sau Offenbach. Și oricît de mult ar fi iubit-o. Și cinicul G. B. Shaw și romanticul Fr. Löwe par a
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Iliescu n-are nevoie să se uite în permanență în jurul său ca să vadă cine îl urmează. De aceea, d-sa are avantajul de a-și putea alege colaboratorii apropiați pe motive de fidelitate personală, nu de friptură politică. De la FSN încoace, dl Iliescu a tot nășit politic persoane care au devenit personalități ale României. Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu - ca foști premieri - Adrian Năstase, Teodor Meleșcanu - ca foști miniștri de Externe - nu mai lungesc lista, deși dacă ne gîndim la
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
de gheață. Nici o durere. Îmi aud vocea ca din depărtare. Ce spune ea e o reprezentare. Încearcă descrieri, se dă bătută, dar în tăcere triumfă. Face ce vrea, nu e implicată. Nu e la mine. Deasupra sternului meu oasele cutreieră încoace și încolo, își duc viața lor. Vocea urcă, își alege una și-o trage așa de probă în jos. Așa între stern și ceea ce se află deasupra, atârnă acum, strâmbă, și fâlfâie necuviincios în acest vânt. Cine suflă? Suflă într-
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
adâncă de 2 până la 3 metri. Un obraz e un ponton. Obrazul lui e o fațadă bună: solidă, netedă, uniformă. Nu tresare nimic. Unde începe ceea ce trebuie să doară? Ce se poate vedea? Îl aud mergând în odaia de alături, încoace și încolo, pe urmă adorm din nou. Dimineața nu mai e aici. Și-a luat cartea cu el. Ce poți păstra? Despre ce se poate vorbi? Despre copilărie? Să ne ocupăm de psihologie sau independent de poezie? Dar fiecare analiză
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ei te-ar dori piesă de muzeu, bun doar la recensăminte și la umflat statisticile. Asemeni peștișorilor japonezi care simt cutremurele înainte de a se produce, aceste răpitoare au un organ special pentru a anticipa dorințele șefilor. Or, de vreun an încoace, șefii țării n-au alt vis decât să-și extermine supușii. Ce-i drept, în ultimele luni comportamentul guvernanților a fost explicit sinucigaș, iar "finanțiștii" posedă și o inegalabilă artă de a pune frânghia și săpunul în mâna înalților clienți
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
de viziunea construcției, mai exact de spiritul dinapoia ei, care o animă și menține pe cât de vie, pe atât de solidă. Spirit antic sau spirit modern? În locul falsei dileme, al disjuncției care divide conștiința europeană de cel puțin un mileniu încoace, Gramatopol propune o mult mai profitabilă ecuație: spirit antic, adică spirit modern. Reluându-l pe Flaubert, vom spune și noi, închizând paginile eseului preliminar care dă titlul volumului: dacă democrațiile moderne s-au construit pe "exemplaritatea Atenei și a Romei
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
un anumit calm și o anumită seninătate scrisul în dimensiunile pe care i le crezi valabile, ești repede taxat ca lipsit de vlagă, de culoare, monoton și neatractiv... În orice caz, acest "itinerariu critic printre cărți și autori din 1945 încoace" - cum se subintitulează culegerea imprimată la Albin Michel - probează tocmai o atare încredere în valoare; iar dacă "cronicarul" nu-și ascunde respingerile (spusese limpede, încă în "memorii", că nu a scris și nu va scrie despre scriitori altminteri importanți precum
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
de gravă și de durabilă a fost acțiunea morbului comunist. Două clădiri, două etape, aceeași mentalitate. O mentalitate mai larg răspândită decât mi-aș fi imaginat, o mentalitate care explică în bună măsură fundătura în care ne zbatem din 1990 încoace. Operația destructivă începută după al doilea război mondial a reușit. Numai omul de tip nou, expresie a stăpânirii sovietice, poate aprecia asemenea creații arhitectonice. Prostul gust cultivat sistematic aproape o jumătate de secol s-a răspândit mult prea mult. Partidul
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Luceafărul". De mine nu putea fi vorba. Atunci a început târguiala. Redactorul (o femeie) susținea că se luptă energic pentru tipărirea volumului, dar că întâmpină greutăți. L-am întâlnit pe un coridor pe Vasile Nicolescu. Mi-a spus: Ia vino încoace!" și mi-a dat referatul cu pricina care era dezastruos. Femeia a fost foarte jignită de "gestul odios", dar cartea mi-a apărut în o mie de exemplare. La al doilea volum, unde nu am mai avut aceeași presiune, tirajul
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
dintre cronicile mele. Dar am, cel puțin deocamdată, sentimentul că ceea ce fac/ scriu eu e "prizat" de mulți, nemeritat de mulți cititori (obișnuiți și profesioniști). Datorez acest lucru "Adevărului literar și artistic", revista la care scriu săptămânal de șase ani încoace. Cum am mai spus, fără această revistă m-aș fi aflat, acum, cam la un sfert din drumul parcurs cu sprijinul ei. - În Epistolar, Gabriel Liiceanu face câteva reflecții asupra criticii: "Critica literară (...), foarte adesea, nu pune în joc decât
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
din toate sectoarele vitale (economic, politic și nu numai) cine le dețin? De unde au avut acele sume exorbitante de bani pentru începerea unor afaceri? Dintr-un salariu lunar? Mă îndoiesc. I-am plătit înainte de 1989, îi plătim și de atunci încoace, pentru a ne conduce spre cele mai înalte... Sunt obligați de cei din jurul nostru să se dea pe "brazdă", iar pentru ei țara este, încă, doar ceva "bun de muls", profitabil etc. Cum aș putea accepta, ca om normal, și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
dădea mai acute satisfacții celor ce priveau prin vizetă. A reeduca prin moarte reprezenta suprema subtilitate a unui sistem dotat, altfel, cu cele mai perfecționate tehnici ale inducerii suferinței, dintre care nu puține cu venerabile tradiții de la Ginghis-Han și Tamerlan încoace. Uimirea, consternarea, revolta, securiștilor pensionați sau reciclați, de a se vedea arătați cu degetul pentru ceea ce a fost, la urma urmei, exercitarea de arte, activitate de cerc restrâns unor persoane deosebit înzestrate și, într-un fel predestinate, este de înțeles
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
două realități paralele. Una rozalie pe care i-o oferă pe întrecute televiziunile și alta mai degrabă scandaloasă despre care citește în cîteva publicații cotidiane. Ceva mai complicată e rezultanta așa-numitei imagini a României în presa străină. Din 2001 încoace și președinția și guvernul au avut tot timpul din lume pentru a se convinge că despre România s-a scris și de rău și de bine, în orice caz pe un ton mai curînd favorabil. Nu cred că presa străină
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
e instrumentul de care se folosesc cei mai mulți politicieni, el însă presupune nu numai proprietate a termenilor și accesibilitate, ci și limpezime și exactitate. Ajungem aici la marea problemă a tuturor celor care s-au perindat la Palatul Victoria din 1990 încoace. Cît de exact în exprimare își poate permite să fie un prim ministru român? Nici unul dintre precursorii dlui Năstase nu s-a descurcat bine la acest capitol. De la inexactitatea clasică a dlui Petre Roman despre cîștigarea pariului cu agricultura pînă
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
volume, Enciclopedia religiilor, lucrare ce Îl face nemuritor, care Îl desemnează ca model indubitabil pentru ceea ce a Însemnat puterea demiurgică a unui creator, numit Om. După o veche obișnuință a criticii literare clasice, demnă de a fi reperată, de la Saint-Beuve Încoace, până la Titu Maiorescu, Lovinescu, Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, s-ar cuveni să aplicăm - În final - o parafă pentru a da putere de circulație textului reperat. Dar, pentru Dumnezeu!, cum pot proceda astfel când medicul Francisc Ion Dworschak a Întors
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
mai lucrat de mult, că exercițiul contează, iar în acest spectacol e nevoie de o anumită stare la care actorii contribuie din plin, chiar dacă evoluțiile individuale nu se rețin. Pentru Marius Bodochi este, probabil, cel mai important rol de la Marrat-Sade încoace, lucrat tot cu Victor Ioan Frunză la Teatrul Național din Cluj, la începutul anilor '90. Și-a modelat chipul, trupul, și-a pregăti corpul și psihicul pentru întîlnirea, atît de dificilă și de specială, cu Bérenger I, un Rege ce-
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
politicieni". Proba "oului dogmatic" (dacă tot l-am citat pe Ion Barbu!) e relevantă pentru societatea românească într-o măsură mai mare decât am crede. Ea dezvăluie întregul ridicol al programului în care s-a angajat România de câțiva ani încoace. Pe de o parte, cea mai fierbinte năzuință a întregului popor e să intre în N.A.T.O. Adică să se doteze cu "avioane invizibile", cu elicoptere teleghidate, cu mitraliere care trag după colț - ce mai, întreg arsenalul lui Rambo. Pe
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
Cu atît mai mult cu cît există destui asemenea oameni, care merită să fie scoși în față, în toate îndeletnicirile. Din păcate, la noi există o nesănătoasă politică de partid, care copiază exclusivismul răposatului PCR și care, de 13 ani încoace, se face că nu-i observă pe cei care nu sînt "cu noi sau cu ai noștri". Oamenii de valoare independenți sau care nu acceptă să-și ofere serviciile decît în calitate de tehnocrați, indiferent cine s-ar afla la putere, nu
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
pot ține relații omenești, normale, cu nici un om de cultură, din pricină că toți nu văd în tine un scriitor, sau măcar un posibil prieten, ci - invariabil - doar un cărucior de cărat bagaje!), timp de ani și ani de zile, din 1985 încoace, de când am lucrat numai la publicații de mare tiraj. Iar dacă tot e să-mi fac dușmani cu carul, măcar să nu mi-i fac de pomană!
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
de metafizică? Aruncînd peste bord publicistica lui Nae Ionescu, n-ar trebui, din consecvență, să procedăm la fel și cu publicistica lui Eminescu? "Nae Ionescu ne apare, e de părere I. Negoițescu, drept cel mai radiant ziarist român de la Eminescu încoace, a cărui linie în oarecare măsură o urmează, dar - modern - radicalizînd-o". Depășindu-l în această privință pe N. Iorga, nu se poate măsura în calitate de îndrumător de tinere personalități decît cu Titu Maiorescu: Într-un articol despre actorul italian Ermete Novelli
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
a victimelor securității. Ceea ce, legiuitorul, în tembelismul lui simulat, a urmărit chiar de la început: să-i dezinculpe pe securiști și să-i inculpe pe cei terorizați de securiști. Aceasta reprezintă cea mai monstruoasă victorie propagandistică a nomenclaturii comuniste din ’89 încoace: incriminarea cu mijloace aparent democratice a celor pe care-i mai condamnase o dată sub teroarea comunistă. Că o astfel de operație a fost pusă la cale de aleșii poporului român este în firea lucrurilor, dar că ea este girată de
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
avut atitudini mai curând surprinzătoare. Mari expoziții recente ale suprarealismului - de la Paris, de la Düsseldorf, importante studii și cataloage, cum ar fi cel intitulat Surreale Welten (Universuri suprareale), care urmăresc fenomenul încă din trecut, de la Bosch, Bruegel, Piranesi, Goya, Odilon Redon încoace, au putut demonstra complexitatea și mobilitatea fenomenului. În afară poate de Magritte și Delvaux care au păstrat gustul pentru o transpunere a realului într-un univers paralel - azi i-am spune virtual - ceilalți, Victor Brauner, Max Ernst, Dali, Miró, Tanguy
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
toate mijloacele retorice ale literaturii, și nu neapărat în scopuri nobile. Și că politicienii sînt mai degrabă oratori în epoca pașoptistă, retori în interbelic și, după 1989, limbuți. Limba de lemn este și ea bine reprezentată, cel puțin de la 1947 încoace, iar morala contextuală este adeseori, din păcate, opusă celei textuale. Antologia Der Politische Diskurs in Rumänien, aide-mémoire, roman istoric și tratat de stilistică, ne privește pe toți. Cît despre politicienii de astăzi, care nu mai sînt în stare să construiască
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]