2,236 matches
-
umanități damnate. Sfințenie sau fachirism? Jertfă sau performanță tehnică? Din fericire, poezia nu e obligată a face departajări, nutrindu-se inclusiv din simțămîntul neputinței lor, din melancolia ireductibilului. Analiza critică aplicată actului liric autentic nu-l poate decît omologa în încordarea sa intrinsecă, în relieful său sensibil precum un alfabet ce n-ar putea fi redat printr-un alt alfabet: Cu stîngăcia unei semnături ce o țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei ți se prefiră în așternut;/ Sub săruturi vestejindu-se în
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
îngrijitor ar fi căpătat vîrsta lumii și ar fi trăit la nsfîrșit. Dar într-o dimineață bătrînul îngrijitor așteptă zadarnic bătaia sonoră a ceasornicului, al cărui minutar se mișca totuși. Ceva rău intervenise în funcțiunile delicatului mecanism. Cu o supremă încordare, urcă schela interioară și începu să meșterească delicatul mecanism. Constată, speriat, că mecanismul se defectase, chiar dacă el împinge de unul din acele lui. Izbuti, cu mîinile sale, să-l pornească, greu, din nou. Omul nu mai voia să-l clintească
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. Un Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dizlocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem? Produce ea încordare? Mă gândesc la autori cum ar fi Ishiguro, Rushdie, Lessing, Ondaatje. Dizlocarea e o rană fertilă pentru ei, din ea picură proza. Dizlocarea ta e cu mult mai discretă
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dizlocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem? Produce ea încordare? Mă gândesc la autori cum ar fi Ishiguro, Rushdie, Lessing, Ondaatje. Dizlocarea e o rană fertilă pentru ei, din ea picură proza. Dizlocarea ta e cu mult mai discretă. Ți se pare că ai ceva în comun cu ceilalți scriitori
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
un tipar unic. Postulatul meu, oarecum un ecou al lui Blake, e o ecuație: Dorința e Foc și Energie; dar Iubirea e mai profundă și mai sigură. Ea presupune virtuți, pe când dorința presupune mai ales energie. Viața trebuie să accepte încordarea dintre cele două. Când spun dorință mă gândesc la cea fizică, dar și la dorința adâncă inspirată de tot ce e Altul și viabil ca idee. Pornind de aici, Moartea e viabilă ca idee. Dacă Blake a putut trăi această
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
cele două. Când spun dorință mă gândesc la cea fizică, dar și la dorința adâncă inspirată de tot ce e Altul și viabil ca idee. Pornind de aici, Moartea e viabilă ca idee. Dacă Blake a putut trăi această permanentă încordare, de ce n-ar putea și alții? Am văzut cu ochii mei cât s-au iubit părinții mei în ciuda greutăților, disperărilor din relația lor. Atenție însă, dorința trebuie să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
cu ochii mei cât s-au iubit părinții mei în ciuda greutăților, disperărilor din relația lor. Atenție însă, dorința trebuie să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
un cuvânt nemaîntâlnit. Parcă limba română, între timp, cât fusese el închis, ar fi fost suprimată și ce scria acolo, scria probabil pe rusește. Și putea să fie o potriveală, limba română fiind și ea plină de slavisme... Privind cu încordare firma, luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: "Hait, că ne-au ocupat rușii!" Intrase în pușcărie când se mai scria cu o literă și ieșise când în locul ei puseseră alta. * * Un purceluș
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
în tren, m-a încercat ispita să reiau lectura pieselor de dosar antologate. M-a izbit, încă și mai puternic decît prima oară, neclaritatea, îmbîcseala ideatică în care se scaldă cel mai adesea polemica, altminteri atingînd tonuri de o extremă încordare. Mă simt de aceea tentat să adaug cîteva observații pe marginea unei dispute în care nu m-am implicat defel la vremea derulării ei, profitînd, acum, de distanța, în timp și în spațiu, despre care se crede că ar fi
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările sale propagandistice n-au fost majore. Izolînd însă poetul de om (Novalis stipula: "Creatorul de artă aparține operei, iar nu opera creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele: carența de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe spații neîngăduit de largi. Stăruie în discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace a unei prestigiditații
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
și afirmația că dacă lucrările însele sînt atît de asemănătoare, de multe ori variațiuni discrete pe aceeași temă, cum ar putea fi marcată convingător diferența dintre două expoziții prin care străbate aceeași energie și în interiorul cărora se descifrează lesne aceeași încordare. Dar, în spatele acestei aparente asemănări, o atenție sporită poate descoperi lucruri surprinzătoare. Consecvența lui Corneliu Vasilescu, obstinația lui de a pătrunde în cea mai fragilă componentă a imaginii și în cele mai subtile resurse ale culorii, gîndirea sa plastică invariabil
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
1924-1926, cînd vor începe tratativele de fuziune cu Partidul Țărănesc, va constitui un grav impediment, fruntașii politici țărăniști neagreîndu-i pe takiști. Dar, deocamdată, țara era încercată de boala grea a regelui Ferdinand. Regele spera că va avea timp să evite încordarea în viața politică internă și, pentru asta, a dorit formarea unui guvern de uniune națională, în care fiecare partid să-și desemneze reprezentanți. Barbu Știrbei e însărcinat cu formarea noului guvern, format la 4 iunie 1927, și Partidul Național îl
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
cunoaștere, studiu. Oricum, în acest scrîșnet colosal al deschiderii Porții noului mileniu, nici literatura nu se va mai face cu sentimente frumoase, cu iresponsabila risipă de cuvinte, rău întocmite, fără cuta grijulie care, pe fruntea noastră, indică totdeauna efortul, chinul, încordarea supremă, pe brânci, a unei depășiri; fiece criză fiind, în mod patetic, regăsirea, revelarea unui alt tip de energie, încă una din fețele infinite ale inteligenței cercetătoare. * Nu întîmplător am ales citatul din William Faulkner - romanul Absalom, Absalom... Mai sînt
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
de la care tocmai am demisionat. Și toate acestea noi le știm prea bine. De aceea suntem condamnați la o eternă suspiciune. Rezistăm prin suspiciune: cârcoteală, prudență cu morgă, prețioasă reticență. Există nervi! Dar ne facem că nu știm de unde atâta încordare.
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
afirmație o trăsătură esențială a ceea ce eu numesc autorul Desperado, care nu are casă. Poezia ta mi se pare o poezie fără casă. Ai nevoie de adăpost și nu-l găsești. Nu în vers. Poemele tale sunt doar luptă și încordare. Te face această stare să simți că ești parte din Postmodernism - parte din schimbarea la față a literaturii din anii 1950 încoace? ELAINE FEINSTEIN: Acum mă simt acasă la Londra fiindcă am mulți prieteni, dar generația mea e profund afectată
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Corina era condamnată să revină, din unghiuri diferite, la propria suferință”. Și astfel, se conturează, și se configurează, tot mai clar, ideea că suferința e consubstanțială vieții. “Je ne vois qu'infini par toutes les fenêtres” (Charles Baudelaire, Le gouffre). Încordarea sporește cu fiecare pagină, cu fiecare episod, atingând, spre capătul cărții, intensități și cote de-a dreptul nimicitoare pentru eroină. Corina află că, de fapt, Tudor nu fusese bărbatul ideal, așa cum crezuse (cruntă dezamăgire; nu mai poate, spre exemplu, să
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
parte: „am dobîndit puterea de a refuza/ orice victorie,/ un act de voință prin care m-am despovărat” (ibidem). Voluntar inhibat, Kocsis Francisko redimensionează datele stării conflictuale cu viața, uneori ironic, doar uneori, deoarece ironia însăși implică o poziționare, o încordare ce ar putea fi evitată: „Umblu prin viață fără să mai strig;/ accept totul cum vine și am învățat să înving/ această primejdie pitică/ pe care o numesc teamă” ( Cînd nu puteam să dorm de plopi). Totuși pacificarea urmărită e
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
permitea fâsâitului de la duș să acopere bâzâiala din televizor având sonorul dat foarte mic. Zgomotele monotone măreau starea de surescitare a celor doi locatari - Radu si Florica Pavelescu - care stăteau ca pe ghimpi în fotoliul fiecăruia într-o atitudine de încordare rece. Radu apăsa brațele pe rezemătoarele fotoliului gata să se ridice în vreme ce Florica, înfășurată într-un pled, își ținea mâinile sub barbă privind dincolo de ecranul televizorului, cum se privește în gol. Cei doi bătrânei așteptau să iasă fata de la baie
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
le-a salvat viața au fost amazoanele. Înregistrate în mitologia greacă ca „un neam cârmuit de femei“, după Diodor din Sicilia amazoanele își omorau copiii de sex masculin, iar fiicelor le tăiau sânul drept, pentru a nu le incomoda la încordarea arcului. Pe bărbați nu-i admiteau în comunitatea lor decât temporar, pentru procreere. Amazoanele erau ocrotite de zeița Artemis. Se spune că numele lor vine de la sintagma a-mazos, care înseamnă fără sân. După încheierea serviciului militar, amazoanele se consacrau activităților
Agenda2003-12-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280833_a_282162]
-
propriu zis și, ca o supremă generalizare, toți cei ce urmează să fie fericiți sunt de fapt, acum fericiți, așa cum verbele la prezent ale Fericirilor o afirmă. Atenția hermeneutică a lui Marius Cruceru este, în acest moment, în maxima sa încordare: dacă putem citi așa textul din Matei (sprijiniți eventual de câteva instrumente, destul de precare, cum ar fi faptul că dispunerea probabilă a auditoriului predicii, cu bogatul în față și săracul în spate, susțin lectura ironică a ei, sau de faptul
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
de presiunea constantă, niciodată atenuată, a anului editorial în curs și devii, pur și simplu, exact atât de „eseistic” în stil pe cât ți-ai fi dorit-o. Dar pierzi, totodată ceva, greu de spus ce anume, ceva care face ca încordarea săptămânală (de nu chiar zilnică) să nu mai pară o corvoadă, ci un beneficiu neprețuit. Articolele din Seinfeld și sora lui Nabokov sunt, toate, rezultatul acestei renunțări, marcate formal prin schimbarea titlului rubricii (care a devenit „Biograffiti”). Simona Sora comentează
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
ei, ușor ridicat spre mine, degetele noastre desenează împreună o figură neașteptată, spontan asemenea unui potir. Ea, într-un sever tailleur negru, la gît cu un colan ca un torques auriu, se integrează desigur ambianței, prevenitor uimită, nu fără o încordare de antenă vibrînd : dreaptă, în așteptarea unui mesaj numai de ea auzit. I se ghicesc, pe reverul impecabil, elitrele deschise ale unui scarabeu metalic, - într-una din imagini își duce într-acolo mîna, pe piept, - gestul, la ea obișnuit, concordă
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în mintea lui, lăcaș de strană. Mirmilik își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd intensitatea ritului. Cînd textul citit amenință să capete tente pornografice, Negruzzi sau Pogor invocă autoritatea de interdicție: „duduia de la Vaslui“, o abonată fidelă preschimbată în simbol al repudierii paginilor licențioase, ale cărei
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
cu mister stilistic: „Conceptele negative devin/ borțoase de atîta viață./ La noapte fiecăruia îi va răsări steaua: precisul,/ strălucitorul semn minus/ va presăra peste tot/ lumea lui nu” (ibidem). Dar n-am putea găsi în definitiv, în această sferă a încordării fără pauză, o alternativă? O destindere? Moralmente, nu. Dacă din mari depărtări pare a veni în răstimpuri cîte un ecou absolutoriu (“vine de altundeva, de altcîndva/ sau din ceea ce ai uitat că ai fost sau ai fi putut să fii
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
asta ca să dau doar două exemple, intenționat aberante. Sigur că am exagerat cu cele două exemple tâmpite de mai sus, dar ce am vrut să spun e că e posibil ca greșeala majoră a părinților de azi să fie exact încordarea lor extraordinară de a nu face nici cea mai minusculă greșeală. Iar spaima obsesivă de a nu provoca traume transformă relația copil-părinte într-una nenaturală și - cred - inconfortabilă pentru ambele părți. Traumele de ieri versus traumele de mâine? Mă întreb
Părinții și traumele de ieri versus părinții de azi și traumele de mâine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20257_a_21582]