211 matches
-
sută. Intrau prin zidul gros și înalt ca prin varză. Castelul avea un zid de apărare, construit din granit, gros de doi metri. Grațiano chemă: -Belzebut intră-n acțiune. Apăru ca ieșită din pământ o armată de douăsute de draci încornorați și păroși. Se lucra silențios. Strigoii erau puși pe fapte rele. Tocmai se pregăteau să-l omoare pe Racoși și să dea foc castelului. când drăcimea cu copite, îi înconjură, îi prinse și-i duse cu ei în întunericul iadului
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu referire la moralitatea personală sau la cea socială ? Este el, de exemplu, meșter în seducerea fetelor sau rășluitor al ajutoarelor pentru văduve ? 146 Exemplul clasic este cei al comediei engleze din timpul Restaurației. Era aceasta doar un regat al încornoraților, o țară de basm a adulterelor și a căsătoriilor de formă, așa cum credea Charles Lamb ? Sau era, așa cum vrea să ne facă să credem Macaulay, o imagine fidelă a aristocrației decadente, frivole și brutale? *23 N-ar trebui oare mai
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de principiile estetice ale „școlilor literare“ și de alegerile fiecărui scriitor. Personajul tipologic este eroul reprezentativ pentru o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
amor pe care o trimise Tipătescu doamnei Zoe Trahanache, iar aceasta o pierduse. Scrisoarea a fost găsită de Cetățeanul turmentat și de la acesta a fost furată de Cațavencu, politicianul care o folosește ca armă de șantaj. Zaharia Trahanache este un "încornorat" naiv, imaginându-și scrisoarea o plastografie, dar este abil în a trage sforile în politică. La fel de priceput este și Cațavencu. Într-o învălmășeală, acesta din urmă pierde pălăria în care se afla scrisoarea, este găsită din nou de Cetățeanul turmentat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
râsul folosind ironia, comicul are un caracter moralizator, apelează la satiră sau la sarcasm și urmărește îndreptarea trăsăturilor negative : comicul de caracter, conturează personaje ridicole, provocând râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston); politicianul demagog (Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi); cetățeanul alegător (conu Leonida, Cetățeanul turmentat); funcționarul (Rică Venturiano, Candidatul); confidentul (coana Efimița
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vicii, impostură, ridicol și prostie. Autorul folosește ironia, satira și sarcasmul pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acoperirea fărădelegilor aceluia, inclusiv sexuale (vezi episodul cu tânăra bucătăreasă Idalete ce va naște pe ascuns, asistată de un veterinar, copilul lui Domnu). O altă figură feminină atrasă în cunoașterea infernului este frumoasa și tânăra Milà, curtată de ministrul-cavaler, părăsit, încornorat și obsedat de Isabel (cea mai de preț proprietate care a reușit să-i scape totuși printre mâini). Copleșită cu cadouri scumpe aduse de furierul-șofer Tomàs, încurajată de maică-sa (codoașă gata să-și tranzacționeze fiica de dragul parvenirii), Milà i
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Neculai de la Poartă și nu era deloc cheie de biserică. Rea de muscă, de felul ei și iubăreață foc, prefera mai ales flăcăii mai tineri și bărbați feroce. Unul Bocuțu din Zăpode, bărbat tânăr și arătos, este prins de soțul Încornorat În patul conjugal, cade răpus Într-o zi de iarnă, Împușcat de soțul cu nume de Lup. Deși nu a fost Împușcat decât Într-un picior, nefiind pe acolo nimeni să-l panseze și pierzând mult sânge, În cele din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
bibic (dim.); însă, în discursul public românesc actual, aceasta e concurată de o accepțiune peiorativă, de proveniență caragialiană. Bibicul este, precum se știe, porecla lui Crăcănel, pe care Mița îl "traduce", în D'ale carnavalului..., cu feluriți berbanți. Din situația încornoratului, discursul public curent tinde să rețină două sensuri principale. Primul este acela de "amant" sau "fante": "Io zic că plângi de draci și de vanitate rănită, că dacă l-ai fi iubit, l-ai fi luat când te-a cerut
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
desen, București, 1968, Introducere în metoda lui Leonardo da Vinci, București, 1969; Francis Carco, Prietenul pictorilor, București, 1970; Stéphane Mallarmé, Album de versuri, București, 1988; Edward Lear & Comp, Limeriks, Timișoara, 1992; Serge Gainsbourg, Evghenii Sokolov, Paris - București, 1996; Salvador Dali, Încornorații vârstnicei picturi moderne, București, 1997; Paul Verlaine, Invective, Timișoara, 1998; Guillaume Apollinaire, Cântecul celui neiubit, Timișoara, 2000; A. Adam, Versuri, Timișoara, 2002 (în colaborare cu Ildiko Gabos). Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 14-15; Grigurcu, Poeți, 472-476; Ciobanu, Însemne, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
cu duhurile, cum ar trebui să fie Însuși dracu’. Dar eu știu că un duh n’are nevoie de un „mediu“, un trup adică de același fel, ci de antipod. Așa că, În veci și pururi, tu nu poți găzdui pe Încornoratul cela. Și nici șoarecele de mai Înainte, și el un Yang... de asta Îți place ție, căci ce se folosește ca hrană nu trebuie să fie antitetic. Cât Îi privește pe ceilalți, ei au pătimit În acele vremuri tulburate când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din epoca romană. Or, Saturnaliile erau sărbătoarea larvae-lor, adică a morților de moarte violentă ori lăsați neîngropați, iar în spatele bătrînului Saturn devorator de copii se profilează ca tot atîtea imagini simetrice : moșnea gul Crăciun, binefăcător al copiilor ; scandinavul Julebok, demon încornorat din lumea subpămînteană care duce cadouri copiilor ; Sfîntul Nicolae, care îi readuce la viață și îi copleșește cu daruri ; în sfîrșit, katchina, copii morți înainte de vreme, care renunță la rolul lor de ucigașe de copii pentru a deveni personaje ce
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de flori. Dobrogeanul te atrage mai puțin, fiindcă ține să ilustreze influențe tătărești destul de sumbre. Din cealaltă parte se apropie sălișteanca cochetă cu mult negru și alb, femeia de-un aspect cam mănăstiresc din Vlașca, bănățeanca din Graniță cu cârpa încornorată și cu opreg din șerpi multicolori. Pădureanca purtând pe mâneci podoabă masivă, compactă și cu mărgele, care dau ritm și linie șoldului. Te izbește costumul țărăncii de la Pitești, strigător ca un răsărit de soare, nu mai puțin și aproape antipodic
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
li se imprima ideea că soțiile îi vor părăsi sau înșela, iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui asemenea anchetator: „Închipuiește-ți, amice, vei lua, pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți, cam 10-15 anișori și să zici mersi: tu, ca tu, poți s-o faci când ai
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Sempoux, Micul Iuda, Iași, 2001 ; Maurice Carême, Medua, Iași, 2001 ; Jacques De Decker, Cartea cărților belgiene. Literatura belgiană de azi, Iași, 2001, Joc de interior, Iași, 2003; Marcel Pagnol, Gloria tatălui meu (Amintiri din copilărie I), Iași, 2002 ; Fernand Crommelynck, Încornoratul magnific, Iași, 2002; Camille Lemonnier, Un mascul, Iași, 2002 (în colaborare) ; Lucien Noullez, Poezii, Iași, 2002 (în colaborare); Maurice Maeterlinck, Pelléas și Mélisande, Iași, 2003 ; Paul Émond, Teatru, Iași, 2003. Repere bibliografice: Emil Satco, Bucovina. Contribuții cultural-științifice. Dicționar, IX, Suceava
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
a alerga bezmetic în jurul Pământului” și a dori „libertatea astrală” e cu totul altăceva!... Mai bine alegi nefericirea pantofilor... cu un „drept” - „burjui” și c-un „stâng” - „jupuit”, nu?! sau dialogul dintre un nebun și un teolog... sau... ploaia și încornorații (umor irezistibil, o scenetă faină). 6ă nu uităm nicicum, să avem grijă să nu „golim” „magazia” cu sentimente. S-avem grijă ca „pielea ambițiilor” să nu se „Oățească”, „dintele vanităților” să nu ne-mpungă, solzii nebuniei Vă nu devină strălucitori
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în momentul în care a înflorit neîncrederea, armă cu tăLșuri contondente. A fost nevoit, precum glăsuiește N. Iorga, „Vă se ferească de prietenia dușmanului și de dușPănia prietenului” și aceasta, pentru că toată viața lui a fost un lucid, conștientizând că încornorata trădare este lângă el, cu el, permanent... și, ca să-și impună doza de calm, de stăpânire psihică, își șoptea sieși, adeseori: „Trăiască prietenia veșnică între mine și... între mine și... între... întru”. 5 Tortura psihică la care a fost supus
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
se pot desluși! Vinzi tabloul ăsta? Da, dar numai dacă descoperiți adevăratul titlu. Din nou privesc atent femeia care îmi face din ochi. Parcă din aburii de culoare albăstruie citesc "una puta"*. Ochii mi se dilată a mirare. Ei? întreabă încornoratul. Nu știu povestea..., dar a fost și încă este a ta. Așa ceva nu se vinde. Mă îndrept spre ieșire. Pictorul mă conduce curtenitor, la braț, familiar. Sînteți unicul care... Veghe patriotică Domnul Gecer Guerra López are locul lui bine precizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Orishas. Dar Ochún? Am auzit că este sfînta patroană, protectoarea Cubei. Este mulatră și foarte frumoasă, simbolul senzualității, al feminității și al dragostei. Este nevasta lui Orula și amanta lui Chongo... și a multor altora, adaugă zîmbind. Cine este Orula? Încornoratul ăsta fericit prezice viitorul. Este disimulat în Sfîntul François d'Assise. De altfel, cum v-am mai spus, toate divinitățile culturii africane sînt disimulate în sfinți catolici. -Deci, divinitățile africane sînt... aș spune cît se poate de omenești. Amanți, încornorați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Încornoratul ăsta fericit prezice viitorul. Este disimulat în Sfîntul François d'Assise. De altfel, cum v-am mai spus, toate divinitățile culturii africane sînt disimulate în sfinți catolici. -Deci, divinitățile africane sînt... aș spune cît se poate de omenești. Amanți, încornorați... Interlocutorul meu nu gustă remarca. Bea o gură de cafea în tăcere și apoi continuă tăios, punîndu-mă în tr-o nesuferită stare de disconfort. Sigur, mulți turiști vin și mă vizitează după ce se informează dintr-un ghid turistic. Ei se antrenează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
insuportabilă între coarne, tocmai se scărpina de zor, ceea ce însemna că frumoasa-i podoabă capilară nu-i permitea să dea curs unei atât de creștinești și tentante perspective purificatoare, fiind evident pentru orice om de bună credință că este o încornorată sadea, neputând ieși din cadrul subspeciei rumegătoarelor căreia îi aparținea de drept. Și, deși aveam serioase îndoieli privind șansele unui răspuns pozitiv la cea de-a treia și ultima întrebare, totuși, mi-am luat inima-n dinți și am formulat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chicotește Negrilă. L-o pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate: îți face zile fripte de-ți vine să te atârni de grindă. A scăpat careva netârnosit? se spovedește Negrilă. A mea, odată, când m-o aflat, era să-mi scoată ochii. Bine că nu ți-a tăiat-o în somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O vecină de pe Bucegi, care are post de observație în salcia pletoasă de la poartă, a văzut totul și a informat-o, la întoarcere, pe soția migratoare. Geloasă foc, aceasta a făcut scandal, apoi s-a dus să se plîngă celuilalt încornorat că nevastă-sa i-a „stricat casa”. Consecința? Dintre toți cei implicați în „istorie”, cel mai rău a ieșit aceasta: o maltratează bărbatul și are „nume rău” în fabrică! *Iată încă o consecință frumoasă a „loviturii” date cu Lumea...: Bălăiță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să discearnă între amici și inamici. În starea de stres în care se află inversiunea s-a produs, amicii au devenit inamici, pentru ca ulterior aceiași „amici” să speculeze vulnerabilitatea demascată a lui Mișu pentru a juca rolul inamicului potențial, soțul încornorat, într-o afacere amoroasă. În acest eveniment se află datele care-i determină pe toți acești convivi la inițiativa lui Mitică să-i facă o farsă lui Mișu de 1 Aprilie. Mișu are un rendez vous cu soția unui „mitocan
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]