211 matches
-
în comportament), sau "ROTUNDE" (complexe, multidimensionale, capabile de comportamente surprinzătoare). Ele pot fi clasificate și în funcție de acțiuni, sau cuvinte, sentimente, înfățișare etc.; în funcție de faptul dacă se conformează unor ROLURI șablonizate (eiron sau țap ispășitor, alazon sau lăudăros, ingenua, femeia fatală, încornoratul) sau TIPURI; și în funcție de faptul dacă acestea corespund la anumite SFERE DE ACȚIUNI (aceea a EROULUI, sau aceea a RĂUFĂCĂTORULUI, de ex.), sau de modul cum concretizează anumiți ACTANȚI (REMITENTUL, DESTINATARUL, SUBIECTUL, OBIECTUL). Deși termenul de personaj este foarte frecvent
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este o vrăjitoare. În final, totul se transformă Într-un proces burlesc În care ea este insultată sexual, iar el batjocorit ca Încornorat (R. Darnton, 2000, pp. 88, 90). Riturile politicetc "Riturile politice" Dacă existența și importanța riturilor politice sunt adevăruri aproape axiomatice, definițiile și tipologiile formelor ceremoniale care se integrează În această familie nu sunt la fel de clare și de evidente. Primele cuvinte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
la asemenea onorabilă ocupație. Denunțarea, voind a fi vicleană, nu e decât absurdă. A trimite băieți la școală militară din București și a crea din ei cadre în contra turcilor pentru a uni Macedonia cu România e o aserțiune atât de încornorată încît nimeni nu e îndestul de simplu de-a o crede. Dar a trimite băieți în școala militară și a face din ei ofițeri cari să lupte alături cu turcii în contra grecilor, când acestora le-ar veni pofta să realizeze
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
anume atmosferă. Apar tipuri, comportamente, care vin să ilustreze mai ales defecte și apucături, întâmplări neplăcute, uneori tragice. Relatările sunt în cheie voit hilară, oscilând între comedie și dramă, mai ales când e vorba de isprăvile femeilor și de bărbații încornorați care se resemnează găsind explicații și scuze pentru infidelitatea consoartelor. Naratorul, în general doar martor sau confident, își povestește și propriile „aventuri” sentimentale, mai degrabă ridicole, în ton cu celelalte întâmplări. După o experiență dezagreabilă în mișcarea socialistă, ziaristul Nichita
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Sempoux, Micul Iuda, Iași, 2001 ; Maurice Carême, Medua, Iași, 2001 ; Jacques De Decker, Cartea cărților belgiene. Literatura belgiană de azi, Iași, 2001, Joc de interior, Iași, 2003; Marcel Pagnol, Gloria tatălui meu (Amintiri din copilărie I), Iași, 2002 ; Fernand Crommelynck, Încornoratul magnific, Iași, 2002; Camille Lemonnier, Un mascul, Iași, 2002 (în colaborare) ; Lucien Noullez, Poezii, Iași, 2002 (în colaborare); Maurice Maeterlinck, Pelléas și Mélisande, Iași, 2003 ; Paul Émond, Teatru, Iași, 2003. Repere bibliografice: Emil Satco, Bucovina. Contribuții cultural-științifice. Dicționar, IX, Suceava
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
li se inculca ideea că soțiile îi vor părăsi sau înșela, iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui astfel de anchetator: Închipuiește-ți, amice, vei lua pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți cam 10-15 anișori și să zici mersi: tu, ca tu, poți s-o faci când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1941 până în iunie 1944. Director fondator este I. Merișescu, iar director literar Nicolae Graur. Articolul-program, Chemări, semnat de I. Merișescu, mărturisește dorința de a da publicului „tot ce poate fi mai sănătos și mai bun” și de a lupta împotriva „încornoraților” care înveninează literatura. Revista cuprinde poezii și articole critice (scurte) despre poeți, cu o accentuată preferință pentru literatura mai veche și nemanifestând interes pentru curentul modernist. În numărul 1-2 din 1944 P.c. reproduce din „Moftul român” poezia Da...nebun
PAUNASUL CODRILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288728_a_290057]
-
de această dată, cu speranța terapiei prin erotism, se regăsește și în La „Grandiflora”, nuvelă de mari dimensiuni și poate din acestă cauză lăsând la vedere scăderile reproșate drastic de cei doi mari critici. Protagonistul, Sava Manaru, se descoperă soț încornorat (soția îl înșală cu bunul lui prieten, Ramură) și decide, compensator și răzbunător, să demonstreze că nici soțiile prietenilor săi nu ezită prea mult să calce greșit. Când demonstrația seducătorului programat pare a se încheia conform ipotezei, o singură „rezistentă
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Neamul Jurbinilor, București, 1953 (în colaborare cu Ada Steinberg); Dimos Rendis, Pământul patriei, București, 1953 (în colaborare cu Letiția Papu); N. Bobrov, Cikalov, București, 1954; Aristofan, Norii, București, 1955 (în colaborare cu Șt. Bezdechi); Molière, Opere, vol. I: Sganarel sau Încornoratul închipuit, București, 1955; G. Flaubert, Doamna Bovary, pref. T. Vianu, București, 1956; Roger Vailland, 325 000 de franci, București, 1957; Szemler Ferenc, Versuri alese, București, 1957; Pramudia Ananta Toer, Povestiri indoneziene, București, 1960; Tewfik El Hakim, Jurnalul unui procuror de
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
cineva ca pe un monstru, una din două: ori e un sfînt, ori sînt trecute sub tăcere amănunte de care nimeni n-are habar. — Dumneavoastră se vede treaba că v-a căzut cu tronc pălărierul numai fiindcă e un dobitoc Încornorat, zise Fermín. Cu tot respectul făță de profesiune, atunci cînd fața personajului negativ are drept unică bază mărturia portăresei imobilului, primul meu instinct e acela al neîncrederii. Prin regula asta de trei simplă nu putem fi siguri de nimic. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mentale. Aceste categorii de personaje în sens vechi dispar, fiind înlocuite de alte tipuri, în funcție de exigențele altor epoci. Se pot găsi mai multe referințe și la personajul comic ca obiect, fixându-se mai multe tipuri comice: impostorul, bufonul, bădăranul, soțul încornorat, soția rea, vicleană, pisăloagă, cochetă, avarul, mincinosul, șarlatanul, șmecherul. Comedia dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
comice: impostorul, bufonul, bădăranul, soțul încornorat, soția rea, vicleană, pisăloagă, cochetă, avarul, mincinosul, șarlatanul, șmecherul. Comedia dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
păpușile lui”<footnote I. L. Caragiale, Oare teatrul este literatură?, în op. cit., p. 317. footnote>. Înrudirea comediei caragialești cu mimus-ul este ilustrată prin structura comediei D-ale carnavalului, în care sunt prezente pantomima, travestiul și unele personaje tip: bărbierul, prostul, servitorul, încornoratul, cuplul comic, femeile vesele. Personajele feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice dintre toate personajele lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în scenă. Gelozia
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Trei generațiii de femei, cu trei psihologii distincte.”<footnote Pompiliu Constantinescu, Scrieri II, București, E.P.L., 1967, p. 40. footnote> Femeii vesele i se alătură , ca o mărturie în plus a reluării de Caragiale a vechilor tipuri comice, soțul (bărbatul) păcălit, încornoratul. Caracterizând statutul încornoratului în opera caragialeană, I. Constantinescu îl califică drept modern: „tipul încornoratului este la Caragiale un tip modern: el indică începutul unui proces de înstrăinare a omului și sensul unui comic în care grotescul împrumută unele nuanțe absurde
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
femei, cu trei psihologii distincte.”<footnote Pompiliu Constantinescu, Scrieri II, București, E.P.L., 1967, p. 40. footnote> Femeii vesele i se alătură , ca o mărturie în plus a reluării de Caragiale a vechilor tipuri comice, soțul (bărbatul) păcălit, încornoratul. Caracterizând statutul încornoratului în opera caragialeană, I. Constantinescu îl califică drept modern: „tipul încornoratului este la Caragiale un tip modern: el indică începutul unui proces de înstrăinare a omului și sensul unui comic în care grotescul împrumută unele nuanțe absurde”<footnote I. Constantinescu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
E.P.L., 1967, p. 40. footnote> Femeii vesele i se alătură , ca o mărturie în plus a reluării de Caragiale a vechilor tipuri comice, soțul (bărbatul) păcălit, încornoratul. Caracterizând statutul încornoratului în opera caragialeană, I. Constantinescu îl califică drept modern: „tipul încornoratului este la Caragiale un tip modern: el indică începutul unui proces de înstrăinare a omului și sensul unui comic în care grotescul împrumută unele nuanțe absurde”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Trahanache, Jupân Dumitrache, Pampon și Crăcănel sunt
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Trahanache pare să ignore adevărul intuit până și de imbecilul Dandanache, care numește pe prefect soțul „dumneaei”. Trahanache nu numai că nu dă crezare „plastografiei”, dar nici măcar nu vrea „să afle Zoițica”, „ cum e ea simțitoare...!”. Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat o stimă prevenitoare (și în scrisoare se adresează cu epitetul „venerabilul” , ironia fiind subtilă). Această bună organizare a triunghiului conjugal, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea cunoscută a femeii, convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lui P. Zarifapol că Trahanache ar ști și ar accepta viața dublă a Zoei nu este susținută și de I. Constantinescu care afirmă că: „firea lui comică a lui Trahanache nu este indiferența, ci prostia”. Un alt exemplu ilustrând tipul încornoratului este oferit de Jupân Dumitrache „un mahalagiu fioros de moral” (Călinescu), ținând la onoarea lui de familist. După gânduri și purtări s-a mai discutat că cherestegiul și-a anihilat în cea mai mare măsură legăturile cu „general-umanul” pe care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
politice. Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord. C-tin. Cubleșan, ed. cit., p. 263, se consideră că acest motiv
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Noimann nu accepta pe creștetul său decât un singur toc, un toc cui, deasupra căruia izvorau două splendide picioare, ce se Înălțau până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești, Lilith?” Cărămizile zidite În serai cu zeci de Încoronate țeste erau deseori Încornorate. Noimann nu era singurul bărbat din lume Înșelat de nevastă. Alături de el viețuiau și alți, dispersați În aerul pe care-l inhala acum În piept. O gaură e făcută ca să fie umplută cu ceva. Și cu cât o umpli, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aud vocea mă Îmbolnăvea de groază. Desigur, Philip Își ținuse gura; era ușurat, probabil, că fotografia prezenta indiscreția mea - chiar dacă asta Îl făcea să pară un fraier a cărui iubită Îl Înșela pe față sau, după cum Îl numise Will, un Încornorat. Cel puțin nu era o poză cu vizita lui la echipa cealaltă. Nici eu, nici Philip nu pomeniserăm Încă nimic despre ce se petrecuse În acea primă noapte, În Turcia. Nici un cuvânt. Nada. În restul sejurului, lucrurile Își reluaseră cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
birou, ca să vadă ce-ar putea face ca să-și omoare timpul, și, observând ziarul Mirror pe preșul de la intrare, îl luă să-l citească. Răsfoi ziarul până la pagina cu editorialul și... bingo! La mai puțin de douăzeci și patru de ore după ce încornoratul Mal îi comunicase planul lui Loew, apărea și articolul comandat, semnat de Victor Reisel. Titlul era „Roșii 1 - orașul Los Angeles 0. 3 eliminări, nici un martor pe bancă”. Buzz citi: CITAT RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI Totul s-a redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nici cea mai mică sămânță de îndoială n-apucă să încolțească printre firele lungi de iarbă din mintea stăpânului. Întinează voit amintirea Amritei cu o delicatețe greu de numit, evitând orice amănunt care l-ar putea face pe acest soț încornorat să vrea să ia apărarea soției sale decedate. Apoi, alcătuiește o imagine sinistră a defectelor lui Pran (deși admite că nu este prea exagerată) ajungând la concluzia că băiatul prezintă toate indiciile unui sânge stricat. Asta ar fi de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poartă-te frumos, că e fată mare, e speriată și o s-o doară. Rupe-o și tu și după aia las-o-n pace, c-o să ai timp și altă dată pentru desfătare. Poartă-te frumos, Îți zic!». Fericitul bou Încornorat intră În odaie ca un mare stăpânitor și se simte ca nealtul când mireasa țipă scurt și ascuțit de tremură geamurile și urechile femeilor ce ascultă pe la uși”. Floare mai goli brusc un pahar cu vin roșu, Își aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]