540 matches
-
că a plecat, îl văd urcîndu-se în mașina lui elegantă, unde pe scaunul din față îl așteaptă o femeie, fără îndoială încă vreo stagiară de la biroul lui, îmi îngustez ochii, nu, dimpotrivă, de astă dată e un bărbat, înalt și încovoiat, pe scaunul din față stă Amnon, care îl întîmpină cu un zîmbet searbăd, întinde mîna după punga pe care am scos-o din sertar și o așază pe genunchi. O lumină argintie orbitoare îmi acoperă ochii cînd bîjbîi cu mîna
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
era drumul ei necontenit drept, față de curba ușoară pe care o făceam în necurmata-mi apropiere de dânsa, fără să pot atinge niciodată linia impecabilă a mersului ei. Eram întocmai câinele acelui geometric (?) antic, care însoțea în goană din ce în ce mai puțin încovoiată fuga în linie dreaptă a stăpânului său; un ram de hiperbolă care mergea să-și întâlnească tovarășa de țel tocmai la infinit. Tocmai nicăieri.” Imaginea asimptotei e pe cât de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
mult i-a mai plăcut!) și la un pahar de vin roșu. Un Rushdie ,, în halat și papuci". Fizic e destul de obișnuit: bărbuță - cheliuță - burtică - dar niște ochi scormonitori - deși lascivi - care te pătrund de după lentile, și un nas ,,oriental încovoiat", care pare să adulmece totul. I-am comunicat observația mea că în unele fotografii are o mină oarecum demonică și mi-a răspuns că știe, e vorba de un truc fotografic, publicitar, pe care, pînă la urmă l-a acceptat
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
șaptezeci și unu de ani, lustruia agale fereastra de mari dimensiuni, murmurînd în barbă și neavînd habar dacă era ora patru sau șase, luni sau miercuri. Pentru majoritatea elevilor mormăitul lui Yakov Blotnik, împreună cu barba lui cafenie și cîrlionțată, nasul încovoiat și cele două pisici negre care i se țineau pe urme, făceau din el un lucru de mirare, un străin, o relicvă, față de care se arătau cînd cuprinși de teamă, cînd lipsiți de respect. Lui Ozzie mormăitul acela îi păruse
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
care arătau acum spre cer, stătea ghemuit un om. Helene a deschis gura, dar n-a putut țipa. Sperietura a fost atât de mare, că nici un sunet nu i-a părăsit gâtlejul. Omul se lăsase în jos, pe spinarea lui încovoiată erau crengi, capul nu i se vedea, îl băgase în pământ, probabil spera ca astfel să dispară, să nu fie văzut. Tremura atât de tare, încât frunzele veștejite ale crengilor cu care se acoperise se mișcau și ele. Ceva trosni
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
șchiopătând spre ieșire. Lângă cutia milelor, bătrâna lumânăreasă îi dădu un ghiont tărișor în coastă și-i șuieră în ureche: - Stai locului ca oamenii, un’ dracu te duci? Se cântă Heruvimul! Zinaida nu pricepu de ce o ocărăște bătrâna și plecă încovoiată, târându-și picioarele spre ușă. Ieși din biserică, simțea încă durerea în coastă de la ghiontul bătrânei, și deodată - altă năpastă! - încă o bătrână cu basmaua cadrilată, cu un neg plin cu grăsime sub ochi, o babă dintre acelea care stau
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
cărnii, dar nu și asupra cheratinei care continuă să crească în ciuda tuturor parastaselor, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i un aer de profet, iar atunci când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, dădeau la iveală niște unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, prin încheieturi, după tot felul de păduchelnițe. Astfel încât, trăind într-o lungă și încrețită scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia care, lăsând moartea în urmă, își luase
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de ață invizibil prin cap, gât, coloana vertebrală - dar mai întâi trupul trebuie să aibă o ținută dreaptă. Dacă stăm fără efort, leneși, cu umerii căzuți, capul aplecat, spatele încovoiat, această legătură verticală nu se produce. Fără efortul de a îndrepta axa trupului, rămânem sub influența energiei greoaie, care ne trage în jos. Acest exercițiu de senzație interioară l-am încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile, trăgându-le
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
cu noaptea în cap, să ajungem la facultate la ora opt. A doua bizarerie era legată de înfățișarea acestui profesor de mare clasă. Intra în amfiteatru cu un pas vioi și energic, al cărui ritm contrasta cu înfățișarea trunchiului său încovoiat. O cifoză masivă și ireductibilă, semn al miilor de ore petrecute în scaun deasupra cărților, îi curbaseră coloană toracică și îi împinseseră umerii și linia frunții în față, dîndu-i înfățișarea unui om al cărui creștet o lua tot timpul înaintea
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
undeva departe de mine.// În fața ghișeelor/ o mulțime transpirată ca la Love Parade,/ aici nu se dansează și toți se urăsc -/ aici noi suntem ăia/ și numai între noi,/ în momentele de grație,/ suntem un fel de ăștia - cu spinările încovoiate,/ saci de cartofi/ încercând să stea în picioare (...) Nu-mi pasă de cultura rave/ dar mi-e ciudă./ Miha m-a trimis să votez pentru că,/ zicea ea,/ primarul s-ar putea să-mi numere ștampilele/ de pe buletin/ la următoarea audiență
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
cunoscută dilema paternității romanului Mitrea Cocor, generată de stilul și construcția lui ne-sadoveniană) nu previne, la lectura articolelor și conferințelor sale din ultimii doi, nașterea unui sentiment jenant. Acela că ne aflăm în fața tabloului dezolant al unui mare spirit încovoiat. Dar, spre a fi drepți, trebuie să observăm și cealaltă latură a relației lui G. Călinescu cu puterea comunistă. Criticul nu este numai dezolant, în multe din articolele sale, ci este adesea și dezolat. Nu i se poate refuza, totuși
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
să forțez un mort să stea în picioare ca o marionetă, cînd, de fapt, mai pot să rabd o clipă două, un an sau doi, un secol. Cîndva, duhul paginii îmi pregătește sigur un imbold. Astăzi..., nici o echivalență imposibilă ...Bătrîna încovoiată, luînd și mîncînd dude căzute, strivite pe asfalt, sînt eu. ...Cerșetorul botos și somnolent culcat pe banca de piatră neîncălțat și ignorat de toți, sînt eu. Pisica aceasta fără dumnezeu, cu ghearele scoase, sînt eu. ...Pictorul șchiop, guguștiucul flămînd, vînzătoarea
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
bani pentru tipărirea cărților sale și a revistelor pe care le-a condus, care-i ajutase cu bani pe mulți discipoli ai săi. Emil Isac scrie că oricât ar încerca să retușeze imaginea primei lor întâlniri, Densusianu îi apare "tot încovoiat, tot sărac, tot plin de gânduri". Iar I. -A. Candrea scrie: "De altfel, tot din cauza sărăciei a murit Densusianu. Nu mai avea bani să mai stea în sanatoriul unde fusese operat și s-a dus acasă. Aici s-a declarat
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer, aștepta gheața din înalturi să îi pălmuie obrajii. Închise ochii. Acum, suferința
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
Magdalenei Ana Podaru I Era-ntr-o dimineață posomorâtă, la fel ca sufletul ei, cănd Magdalena trezită ca de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare ca totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură si încovoiată aleargă către toaleta din fundul curții pentru ași goli amarul întrebându-se:-Oare iar sunt însărcinată?...răspunsul a venit imediat datorită calculelor făcute după calendarul femeiesc. În mod firesc ar fi trebuit să fie fericită, asa cum toate femeile sunt
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Magdalenei Ana Podaru I Era-ntr-o dimineață posomorâta, la fel că sufletul ei, cănd Magdalena trezita că de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare că totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură și încovoiata aleargă către toaletă din fundul curții pentru ași goli amarul întrebându-se:-Oare iar sunt însărcinată?...răspunsul a venit imediat datorită calculelor făcute după calendarul femeiesc. În mod firesc ar fi trebuit să fie fericită, așa cum toate femeile sunt când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Citește mai mult Închisorile sufletului-Destinul MagdaleneiAna PodaruEra-ntr-o dimineață posomorâta, la fel că sufletul ei, cănd Magdalena trezita că de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare că totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură și încovoiata aleargă către toaletă din fundul curții pentru ași goli amarul întrebându-se:-Oare iar sunt însărcinată?...răspunsul a venit imediat datorită calculelor făcute după calendarul femeiesc. În mod firesc ar fi trebuit să fie fericită, așa cum toate femeile sunt când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
pline de miresme și păcătoșenii... Și, de atunci, am rămas cu credința că numai în lumea de unde pornisem mai puteam găsi frunți arse de sudoare dar neîntinate - mâini bătătorite de muncă dar gata oricând să se întindă spre ajutor - suflete încovoiate de mizerie, dar pline de lumină, atunci când necazurile le dau răgaz să se scalde în aurul înțelepciunii sănătoase”. Antinomia „miresme” - „păcătoșenii” își are rădăcinile în concepția noastră creștină, în puterea de a discerne lumina de întuneric, frumosul de urât, moralul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
în puterele meu tânăr frate Iovănuț, căci de m-oi gârbovi mai tare sub apăsarea lor, va părea ceva natural, eu gârbovindu-mă oricum prin forța vârstei, pe când încârcându-l pe el, lucrul se va vedea îndată și în asemenea poziții încovoiate un suflet tânăr, ispitit de Satană, începe să se-ntrebe cu ce drept îl ții așa aplecat și ce-ar fi să încerce să-și îndrepte coloana. — Ba nu, cuvioșia ta! - șopti emoționat Iovănuț. Vreau și eu poveri pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strecură pe parapet pe lângă armaș. Văd că nu pricepi. Bine. — Iertare, luminăția-ta! - păli Abăluță și se plecă până la pământ în fața noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face Măria-Sa la aceste ceasuri? — Doarme! - bâigui înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai rău pe cel ce o săvîrșește decît pe cel ce o suportă. CÎte bariere, cîte case cu felinare, cîte cărți de vizită, cîte săli de așteptare În drumul unui bărbat. Toate acele cuvinte care se revoltă, biciuite, cu spinarea Încovoiată - un da, rostit În locul lui nu, un nu, În locul lui da, un firișor verde de fiere alunecîndu-i În colțul gurii. Așa te vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cumsecade, că așa nu merge. Am să-mi dau silința - i-am răspuns și nici prin cap nu mi-a trecut să mă supăr pe ea. A treia seară, Engelhard s-a întors, nu era nici mai slab, nici mai încovoiat, nu avea hainele pline de noroi, ba chiar și-a schimbat undeva și cămașa. Nu a spus decât că ce a fost mai greu a trecut, dar nu părea să fie așa și nici nu l-am crezut. Ulterior am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ecou de-a lungul coridorului de marmură, până la ușile de mahon de la intrare. Nici un răspuns. Eram gata să renunț când, de după ușa apartamentului vecin se iuvi un cap. Era capul unei femei, curioasă ca o maimuță. Restul corpului ieșise puțin încovoiat și cu sfială, ca și cum în orice moment putea să dispară la loc înăuntru. Era mică și arăta destul de bine pentru vârsta ei, vreo șaptezeci de ani sau ceva de genul ăsta, într-un pulover verde închis peste o bluză șifonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]