200 matches
-
Da' vezi și tu, să nu mai faci tărăboi ca acum o lună-două... Ce vrei, să te bage ăștia la zdup că nu-ți pui lacăt la gură? a adus vorba Ioana de necazul care abia trecuse și-l cam încrâncenase pe Vasile destul de rău. Se încurajase auzind cuvintele lui blânde. Nu îndrăznise până atunci să-i zică ceva și, văzându-l acum cu privirea în pământ, a continuat, parcă mai sigură pe ea: - Eu pot să cresc copiii de una
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
se-ntristă; Vânătă de indignare, Printre lacrimi suspină: -De-ai să mă rupi, eu te-nțep, De veșnic să te doară, Și veșnic să îți amintești Parfumu-mi de fecioară. Băiatul trase și mai tare, Ea-l înțepă cu dușmănie. El se-ncrâncenă din nou Și o smulse din câmpie. -Rasurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Mai puternic ca răsura Baiatul cel rău o răpuse. Ea plânse și se ofili, Și tristei soarte se
TRANDAFIRAȘUL DE CÂMP de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380488_a_381817]
-
este! Sunt andermeni, suboameni, e ca și cum ai omorî un animal pentru hrană... Însă nu le pot uita chipurile, totuși. Dacă aș fi văzut niște chipuri temătoare sau îngrozite de spaimă poate că i-aș fi uitat. Dacă ar fi fost încrâncenați sau m-ar fi privit cu ură, la fel. Însă așa... chiar nu pot, spuse locotenentul ridicând din umeri. Nu mi se întâmplă nimic, nu-i visez noaptea, n-am nici cea mai mică remușcare, însă nu-i pot uita
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
a avut cine să ne trimită la școală?! - Dacă pe voi n-au avut cu ce să vă trimită părinții la școală, voi ați fi avut cu ce să vă îngrijiți de noi, numai să fi vrut... și conversația le încrâncena, invariabil, pe amândouă. E drept, Lucian n-ar fi recunoscut în fața nimănui că ceea ce l-a convins să se apropie de Ana era tocmai istoricul familiei ei: tendința de violență exacerbată, a tatălui îi dădea speranțe că și fata este
V de LIA BEJAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374121_a_375450]
-
arate într-un ANUME FEL. Lăsați frică de o parte, abandonând credințele, conștientizați ceea ce vă doriți în acest moment și faceți tot ce va sta în putință pentru împlinirea dorințelor și nevoilor pe care considerați că le aveți. Nu deveniți încrâncenat în acest demers, așteptând ceva anume. Fiți gata să acceptați că puteți eșua, asimilând eșecul că pe o treaptă către un următor succes. Făcând aceste lucruri, ajungeți să trăiți relaxat și coerent în prezent, experimentând prin gândire, mișcare, simțire și
ROLUL SUPLIMENTELOR ALIMENTARE IN SANATATEA NOASTRA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346297_a_347626]
-
ori zgâindu-se prin vitrină pentru a admira dantelele expuse. Nici chiar atunci când sunt aplicate la fustițe și rochițe ori, mai ales, la lenjerie de pat sau intimă, nu se înghesuie bărbații! Doar în preajma sărbătorilor, cu obligații și cu mintea încrâncenată pe o mie de calcule, după ce au făcut comparații de prețuri prin vreo zece magazine... Mie mi-au plăcut dantelele de când eram micuț. Îmi amintesc cum le admiram, în jurul meu, pe la căruț, pătuț, bluzițe sau scufițe și până la perdelele uriașe
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
îi îndrăgește din zi în zi, mai mult. Poate că pe unii îi judeca greșit, dar în prima parte a copilăriei, i se propusese de patru ori, să intre într-o familie, sau alta și tot de atâtea ori se încrâncenase, să rămână cu mama Antonia. Teama de neprevăzut, o împingea în sus ca un resort, spunând cu lacrimi în ochi: - Nu, vă rog, eu vreau să rămân aici. Poate că nu era chiar teamă, poate că încă de pe atunci undeva
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
că era pe cale să se înfurie foarte tare. -Vă voi răspunde tot eu. Nu e nicidecum un blestem, ci o mare ocară. Doar atât. Cei trei îl priviră cu dispreț iar arhiereul se schimonosi arcuindu-și buzele și schimbă priviri încrâncenate cu ceilalți doi însoțitori. Oamenii lui așteptau acum un singur semn. -Ești doar un biet bătrân nebun Tiqvah! îi spuse cu dispreț arhiereul zâmbind amar. Spunând acestea arhiereul Anna îi întoarse spatele și porni către Templul unde arhiereul Caiafa chemase
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
Brutalitatea nu poate fi îngăduită nici din partea mulțimii și nici din partea celor care veghează asupra ordinii. O analiză adâncă a cauzelor care determină actele de răzbunare trebuie făcută, înțelegându-se că omul se poate simți liber, neîncorsetat, bun și ne-încrâncenat, doar atunci când există în preajma lui un comportament civilizat și tolerant, o gândire și o acțiune disciplinată. Setea de răzbunare nu poate liniști ființa! Dreptatea însă, da! Referință Bibliografică: Libertatea și setea de răzbunare / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LIBERTATEA ȘI SETEA DE RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379720_a_381049]
-
era Franco lângă mine și când se întorcea de la serviciu uitam de toate necazurile apărute din senin. Gânduri mai ales aduse de subconștient în viața cotidiană. Mai mult induse decât existente, că așa-i firea omului, dacă nu i se încrâncenează sufletul în el pentru un fleac, nu simte că a trăit cu adevărat. - Ar trebui de fiecare dată să facem numai ce ne dictează inima, ceea ce simțim cu adevărat că ne-ar putea face fericite. Omul este ca o piesă
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
nici n-am cerșit credinței / Respectul îl sădesc, nu îl impun / Nu mă aplec sub jugul umilinței / Eu mă închin doar Neamului străbun // Nu am visat la râuri de lumină / De raza lor se irosește-n van / M-am ridicat încrâncenat din tină / De-am fost lovit de Marele Divan // Am înfruntat și bezna, și teroarea / Speranțe am avut numai în Eu / Am refuzat uitarea și iertarea / Ordin de front proscrisului ateu // Singurătatea mi-a rămas pustie / Când uneori tăcerile vibrau
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
explicația? Cu o oră înaintea Revelionului, pe fondul bombardamentului general la care era supus orașul, am deschis fereastra, să văd ce-i cu urletele ce veneau de-afară. Am asistat, neputincios, la o scenă de-o sălbăticie care m-a încrîncenat: o haită de japițe bete și isterice, unele cu un fel de ostrețe de gard în mînă (cu fesuri, se-nțelege), distrugeau, spărgeau tot, felinare, uși, mașini. Am sunat la circa de poliție și nu după multe minute au sosit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Întruchipări. Narcis inflexibil, eroul lui Wilde nu vrea să devină un alter, ci să rămână identic sieși, Începând cu cea mai expusă parte a ființei sale, corpul. Acesta este Însă chiar programul multora dintre dandy-i reali. Mai toți se Încrâncenează, uneori cu disperare, să Își conserve dacă nu frumusețea (care Îi ocolește pe cei mai mulți), măcar tonusul. Toți ar vrea ca urmele timpului să nu poată fi descoperite ușor pe suprafața corpului lor. Pe lângă dietele draconice, pe lângă tortura exercițiilor sportive, vopseaua
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întețit nebunia jocului printre englezi. Pentru Brummell, acesta a fost momentul teribil al dezastrului. Exista În gloria și poziția pe care le dobândise ceva aleatoriu, datorită căruia și una, și cealaltă aveau să se prăbușească. Ca toți jucătorii, s-a Încrâncenat Împotriva sorții și a fost Învins. A apelat la cămătari și s-a Înfundat În datorii. S-a spus chiar: „Cu binecunoscuta-i demnitate”; dar nimic nu s-a precizat În această privință. Poate s-ar fi putut certifica unele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ca și cum liniștea care se lăsase în colibă, ar fi fost un semnal, bătrânul împărat realiză că nu mai putea sta treaz nici o secundă. Adormi și visă zeți. Când se trezi, cei doi tovarăși ai săi erau cufundați într-o partidă încrîncenată dintr-un joc tridimensional de bile, pe care nici în ruptul capului nu acceptaseră să-l lase pe navă. Kasser se foi, sperând că vreunul din ei se va întoarce să îi pregătească ceva de mâncare. Spre marea sa uimire
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
repede peste momentul „plecării”, adică al „Înstrăinării”, pentru a insista asupra experienței de imigrant, care durează, de regulă, pînă În momentul obținerii cetățeniei americane. Confruntarea cu „lumea” al cărei membru dorea să devină a fost dură și cu atît mai Încrîncenată cu cît o asemenea Încercare a decurs, În general, ca o „probă” personală. Dar ce s-ar fi Întîmplat dacă nu existau cei care l-au ajutat - familia, prietenii etc. - după ce a cerut plecarea, cunoscuții din Roma și, Îndeosebi, Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de transport aerian de marfă, pentru un bilion de dolari. De asemenea, este acționar majoritar În DHL Internațional, cu sediul la Bruxelles, cea mai mare companie de distribuție Înafara Statelor Unite ale Americii. Companiile americane, United Parcel Service (UPS) și Federal Express, rivale Încrâncenate de multă vreme, sunt atât de Îngrijorate de planul Deutsche Post de a obține o poziție dominantă În Statele Unite ale Americii, Încât și-au unit forțele și au depus o plângere la Ministerul Transporturilor, Într-o Încercare e a bloca expansiunea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
doar din sânge și ucidere trăiește; Tigrul, asemenea deprins cu carnea crudă, Ar muri de foame În iesle; de stirpe blândă, Calul cel generos la ierburi și la grăunțe Își limitează dorința sa - deși miturile grecești răsună de Armăsarii traci Încrâncenați În sfârtecarea oamenilor. Îndemnată de puterea nicicând rătăcitoare a instinctului, Fiecare făptură Își știe hrana potrivită; Dar omul, locuitorul oricărei clime, Cu toate viețuitoarele de rând ale Naturii se hrănește! Îndrumați, stăpâniți de această putere lăuntrică a lor, Dorințele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde aieve,/ Până-n zenit ca un rug”. Poetul se definește și aici „băiatul drumului”, ca și în prozele publicate în „Calendarul «America
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
chiar și atunci când angajează cel mai elevat registru intelectual. Controversele și teoriile occidentalilor, să nu uităm, pornesc mereu de la provocările istoriei, nu sunt simple ruminații bovarice. Ar fi trist și contraproductiv ca noi să rămânem la acestea din urmă, eventual încrâncenându-ne țanțoș în câte o poziție care în locurile ei de origine e vie: adică discutată, revizuită, respinsă, uitată, relansată și așa mai departe. Notetc "Note" 1. Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului. Zece lecții, traducere de Mona Antohi și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
clătinând din cap, petrecându-și la gară feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor; se duceau în alte târguri; se duceau spre întunericul acela, spre ocna aceea, la care se gândeau de multe zile, de multe luni, cu carnea încrâncenată pe ei. Ș-o femeie, o prietină, întoarsă c-o lumină de bucurie, chemă pe Rifca la cerdac și-i vorbi lămurit, cu ochii mari, dând încet dintr-o mână: —Rifcă! de-acu ai scăpat, de-acu toate s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se încrâncenează în „răzbunare“ pentru un pumn de cuie, dar privește nepăsător cum uzine, mine, șantiere sunt prădate, făcute de nimic. Există, din această cauză, o mare diferență între scrierile despre anii prigoanei. Multe dintre ele par „blânde“ în relatările celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a așezării noastre creștine, de atunci a început degradarea istoriei noastre, iar din anul 1927, tot fără întrerupere, suntem puși în afara legii, schingiuiți, întemnițați, suprimați fizic și pe plan social, curmând neamului orice speranță de autoredresare, săvârșind crime care au încrâncenat și cerul. Cei de azi, urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]