130 matches
-
vorbăreț. La fel sunt și eu. Este tot scund, cu părul șaten zburlit, căci nici acum nu-i stă peste cap, cu un vârtej în frunte care-i duce o șuviță în răspăr, ochii tot iscoditori, de copil obraznic, cu încrețituri în colțurile gurii și a ochilor, fruntea îi este brăzdată de două șanțuri proieminente, cu vocea acum mai groasă, poate de la fumat și băutură și mincinos de îngheață apele. Păstram în rucsacul cu care merg la pescuit o lingură de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmi revendic doar una dintre ele, Europa mea, ușor de recunoscut prin faptul că are forma creierului meu. Și are această formă pentru că ea mi 1-a modelat chiar de la început, după chipul și asemănarea ei. Pe suprafața lui sânt încrețituri și pliuri adânci, zone motorii și zone senzoriale, arii ale vorbirii și arii ale înțelegerii. Dar nu sânt nicăieri ziduri de beton, cortine de fier, frontiere. Refuz să fiu altceva decât eu însumi* Rațiunea adormită cu siguranță produce monștri. Dar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și unsuroasă. Eroul ce participă la o conversație internațională a studenților se simte solidar cu tânăra. Aceasta, cu o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei? Înclină-ți ochii spre un bătrân când n-ai Ecleziastul la îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult ca înțelepții. Căci sânt încrețituri care dezvelesc acțiunea Timpului mai nemilos decât un tratat de zădărnicie. Unde să găsești cuvinte care să zugrăvească eroziunea lui implacabilă, înaintarea lui destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
șapte litri de apă în cap și alți șapte peste corp. Se așază pe vine să-și mai toarne un litru, cu mare grijă, și peste organele genitale, pe care le spală cu degetele în zonele în care pielea are încrețituri sau păr în exces. Are întotdeauna la îndemână o bucată de săpun încă în ambalaj, la care poate ajunge întinzând mâna. Lasă ambalajul lângă cadă, se săpunește și-și spală corpul cu o serie de mișcări precise și solemne, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ajungă Bladesey la pârnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mân vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stânjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment de tăcere. — Trebuie să Închid, Îi spun eu. Mă mai sună cineva. Chiar așa și e. E Shirley. N morții măsii. Am auzit eu expresia că vine-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și auzeai pic\turile clipocind pe streșini. Când m-am trezit, o ceață lăptoasă învăluia peisajul, dar de îndată ce a răsărit soarele, aceasta s-a risipit în b\taia brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, putea să nu-l recunoască, dar el era, chiar el, Leonard Bîlbîie. Părea că nu-l vede ori că nu-l bagă în seamă, avea privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alte uși, până mă trezii într-un târziu că adusese cafele, o sticlă de coniac, prăjituri și pahare cu apă... O vedeam fără halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar într-o rochie ușoară, tot albă, cu puncte albastre, cu încrețituri bogate în poale, cu gâtul și brațele descoperite, și îi vedeam acum și picioarele, cu glezna și pulpele în deplină armonie cu chipul ei cu carnație bogată... "Ei, domnule, zise așezîndu-se pe canapea lângă mine, văd că n-ai chef
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
își făcu loc în sufletul lui: o adiere de milă pentru cel ce se stângea. Și cuvinte parcă i se ridicau în întrebări. - Chihaia aduse o lumânărică de ceară. Boierul îl privea cum se mișcă, solemn, nepăsător parcă, c-o încrețitură în frunte, deasupra nasului, pe când în el se iezea neliniștea. Omul primi lumânarea și o puse alăturea, pe pământ. Apoi se întinse drept, pe spate. Deodată boierul vorbi: —Bine, omule, dar ce-ai avut? — L-au pălit cu ciomagul niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu răspunse. Tu nu știi că-i pacat să te întâlnești cu om de lege străină?... Pân-acu am tăcut, dar acum vreau să-ți cer socoteală. Și ochii lui ardeau, și gura, împresurată de părul roș, zbârlit, avea o încrețitură de răutate. — Ce vrei tu să faci? Să te duci în lume cu un ticălos care-și bate joc de Dumnezeul nostru? Ce? ești de capul tău? Aici ai să stai, ai să asculți de mine, ai să te logodești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii". Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. Dar cine ne vânează pe noi?" "Dumnezeu, interveni Călugărul. El ne vânează pe toți". "Ei, Dumnezeu, făcu Mopsul. Dumnezeu nu-și pierde timpul pe marginea mlaștinei de aici. E ocupat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
șifonierului din dormitorul ei, stând dreaptă și uitându-se la trupul a cărui subțirime se distingea cu greu în rochia de casă foarte largă, aplecându-se să-și vadă de aproape chipul, nimic altceva, obrazul ușor palid și plin de încrețiturile vremii, părul cândva de culoarea oțelului și acum brusc cânepiu și mereu mai rar, fruntea bombată a cărei piele se subțiase îngrozitor, i se părea că până și ochii îi obosiseră și nu mai sclipeau; să fie cu adevărat întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bătrânul Începu să șovăie, rostogolindu-se pe o parte ca să zacă sângerând sub zăpada care cădea. 29 Se grăbiră cu Doug MacDuff prin holul de la Urgențe Într-o sală de tratament. Arăta ca Moartea. Fața lui plină de linii și Încrețituri era acoperită cu o rețea crescândă de contuzii roșu-Închis. Respirația Îi era superficială și gâfâită. Nu-și recăpătase cunoștința În ambulanță În drum spre Infirmieria Regală Aberdeen, și doar zăcea acolo, cu sângele scurgându-i-se din fața zdrobită. Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-o sărut“, s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu era zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nou, Doamne ferește. De mintea ei s-a ales deja praful, dar picioarele i-au rămas sprintene ca ale unei pisici. Casierul cel gras remarcă plin de tristețe: — Mintea arată ca o bucată de brânză. E o chestie alb-gălbuie, cu multe Încrețituri. Iar pierderile de memorie, după cum au descoperit oamenii de știință, sunt provocate de murdărie. Niște viermi micuți intră În capul tău și mănâncă brânza. Până putrezește toată. Uneori se poate simți chiar puțin mirosul. Soldatul Îl corectă cu delicatețe: —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plină de farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a le readuce Înapoi, la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-un coșmar... Viața Oliviei, de care, la drept vorbind, Oliver se Îndrăgostise, fără să-și poată da nici el prea bine seama de ce, când și cum, devenise, probabil, un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au avut un rezultat nefast, transformând o distinsă doamnă, ce-i drept, trecută totuși de prima tinerețe Într-un furnicar de melci. Nu era de mirare că masterandul o vedea noaptea cu părul despletit la geam, așteptând să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în mijloc. Eu nu cred în prostiile astea, am clătinat capul. — Ce înseamnă? — Că vei supraviețui. Acum mă întreb dacă tăietura aceea erai tu, Angela. Dacă Italia te-a întâlnit în palma mea. — Acum strânge tare, să vedem copiii. Cercetă încrețiturile pumnului, lângă degetul mic. — Este unul, ba chiar doi. Bravo, râse. — Și tu? am spus. Arată-mi mâna, cum este viața ta? Se ridică în picioare, fără să se oprească din râs. — Este foarte lungă, nu-ți face probleme, iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
când sosesc cei noi, să găsească Secția D. perfect eficientă, cu organigrama cadrelor sale completă, structurile funcționale operante... Și cine sunt acești „noi“? Ce fac? Ce vor? întreb eu și pe suprafața înghețată care mă desparte de Franziska văd o încrețitură subțire ce se întinde ca o primejdie misterioasă. — E prea devreme ca să știm. Ca s-o spunem noi, cu cuvintele noastre. Deocamdată nu reușim nici să-i vedem. Că există, e sigur, și de altfel încă dinainte eram informați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nțelegem, zic apăsat. O să fie foarte plăcut. Mă dau jos din pat, mă duc la el și îmi încolăcesc brațele în jurul gâtului lui. Chipul îi e încă destul de încordat și îmi pun mâna pe fruntea lui, pentru a‑i netezi încrețiturile. — Nu‑ți fă griji, Luke. Or să se bată toți să te susțină. O să fie coadă până după colț. Luke are o încercare de zâmbet și îmi sărută mâna. — Să sperăm. Stau la recepție și o aștept pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă rugați, cu lacrimi, dar va fi în zadar. Popa Băncilă îl urmări cum se îndreaptă spre ușa dinspre grefă. Mergea acela săltat, țopăit, opărit. Sub redingota lungă, albăstrie, fundul i se contura plin, bombat. Parcă avea un ceaunaș sub încrețiturile hainei. „O poartă cu coc“, se veseli popa, făcându-și de data aceasta o cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ținea loc de poartă legată de gard cu o funie din coajă de agud. În timp ce crăiasa bătea de zor în poartă, în spatele colibei, craiul țesăla o iapă. În ciuda anilor, auzea destul de bine și vedea la fel de bine. Pomeții erau împodobiți cu încrețituri ale pielii, iar urechile erau bine căptușite cu păr alb și lung. A lăsat treaba și s-a îndreptat spre locul din care se auzea zgomot. Mare i-a fost uimirea, când a văzut că o bătrână îi bate în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu un cer perfect, limpede și albastru iar soarele lumina puternic. În astfel de condiții nu poți decât să mulțumești divinității și să-ți umpli inima de bucurie. M-a întâmpinat aceeași gazdă, nașul meu, ce-și trăda vârsta prin încrețiturile ochilor care se înmulțiseră, în schimb purta nativ același zâmbet cu care l-am cunoscut. Întrebări și răspunsuri obișnuite la o revedere de câțiva ani, după care am continuat cu dialoguri de complezență sau istorisiri, mai mult sau mai puțin
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]