1,452 matches
-
să vă întreb ceva în secret./ La copii și la mamele lor vocile sunt la fel/ de la natură sau că se obișnuiesc unii cu alții ?/ E important, adică dacă vorbesc eu cu mine/ așa cum ar vorbi mama mea/ să mă încred că vorbesc pe vocea ei sau nu?" (pag. 68) Paradoxul nu mai iese aici din micile economii specifice artificiului logic, ci din abuzul de cuvinte pe care corecta definire a termenilor îl presupune. Faptul e, cu precizie, constant și izbește
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
presupune că polonezul a băut iar în timpul serviciului. Iese. Lionel își desuflecă mânecile, își pune haina de la costum, stinge luminile și iese împreună cu Roman. Despre Kiril E timpul să spunem câte ceva, succint, despre bulgar pentru că, dacă ar fi să ne încredem în Esmé, poate să moară în orice clipă și încă nu știți cum arată. E mic de statură, îndesat și musculos, ca halterofilii bulgari de pe vremea când câștigau toate medaliile olimpice și mondiale, iar testele antidoping erau la începuturi. Umblă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca asistentă la un cabinet notarial. Cu aerul ei sever și serios, impune respectul necesar tuturor moștenitorilor care, de cum o văd, încetează să se certe între ei în anticameră. Ca să nu mai vorbim de cei care dau faliment: aceștia se încred absolut în calitățile ei de organizatoare a licitației bunurilor personale scoase la vânzare pentru plata datoriilor acumulate. Are un salariu bun și nu riscă să rămână fără slujbă. Domnul notar Marcel Rioret o apreciază foarte mult și o lasă, uneori
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă mie atâta zbucium și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sine însuși. Își spunea: „Simt cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata miză și cea mai însemnată, restul fiind doar lucru de bravadă, în sinceritatea căruia nu te poți încrede niciodată pe deplin!” Ei bine, lunile veneau și se duceau necontenit, în alunecușul lor de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul. Lucrul cu adevărat extraordinar este că și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe smintite, neglijente și anapoda rostești! N-ai să mă zăpăcești pe mine cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt înșelător, cel mai plin de prefăcătorie și de neadevăr dintre toate câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se pricep ei cel mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește în iluzii deșarte, sperând puternic și neclintit în ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu mă prea miră (și nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă nu doresc asta. Pricepi? Oare! Și totuși, pentru că-mi ești mamă, ți-o spun limpede și reține bine: firește că mă încred în Dumnezeu, adică în acel Dumnezeu strălucitor, în care crezi și tu, însă eu o fac în felul meu, altfel n-aș putea. Accept și eu, ca și tine, existența Lui și nu am deloc o problemă personală cu asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceea ce ei mi-au oferit în loc, unde am găsit un burete uscat și gol. Cine iubește suferă, și nu poate fi încornorat decât din dragoste. Nu voiam daruri și osanale, ci un pic de recunoștință. Ce ironie stupidă! A te încrede în oameni e bine, a nu te încrede e și mai bine. Vestesc pe acei nerecunoscători că exist, și că-n fiecare dimineață mă ridic din pat în picioare, cu dorința de a scruta noi orizonturi. Totodată, transmit mesajul meu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
găsit un burete uscat și gol. Cine iubește suferă, și nu poate fi încornorat decât din dragoste. Nu voiam daruri și osanale, ci un pic de recunoștință. Ce ironie stupidă! A te încrede în oameni e bine, a nu te încrede e și mai bine. Vestesc pe acei nerecunoscători că exist, și că-n fiecare dimineață mă ridic din pat în picioare, cu dorința de a scruta noi orizonturi. Totodată, transmit mesajul meu planetar pudibund, prin acest volum, că mi-am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
rezistentă la efort, fără știință de carte, nici iscălitura n-o învățase, căci semna cuponul de pensie de urmaș cu degetul mare de la mâna dreaptă, înmuiat în tuș. Poseda însă o inteligență nativă, ieșită din comun, care o făcea prea încrezută în puterile sale și râdea cu prețiozitate de oricine, până la absurd. De ce spun că dăscălița Ilinca, așa cum o apelau cunoscuții, era deosebit de tenace, fiindcă timp de 35 de ani, rămasă văduvă, a condus gospodăria și a purtat copiii în școli
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nu mai știu nimic. Nu știu unde mă aflu. Nu știu nici dacă această zdreanță de cer, de deasupra capului meu, dacă aceste câteva palme de pământ pe care stau aparțin orașelor Nișapur, Balkh sau Benares. În orice caz, nu mă mai încred în nimic. Am văzut atâtea lucruri contradictorii și am auzit atâtea cuvinte discordante! Tot privind, ochii mei s-au ros pe suprafața obiectelor, această coajă subțire și tare care ascunde sufletul. Acum nu mai cred în nimic. În momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
altfel nu știu dacă ne credea comisarul. L-ați văzut ce mutră o făcut când i-am spus că am fost lovit cu baltagul în cap? Nu m-o crezut până n-o văzut. Ce credeai tu, că comisarul se încrede în orice babă care zice că o fost violată? iartă-mă, Doamne - el vrea să aibă dovezi - l-a lămurit Cotman. Drumul n-a durat prea multă vreme... De! Acum mânau doi armăsari, nu o pereche de boi. Pe când înserarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar fi făcut tata dacă mi-ar fi spus și mie să mă feresc de români ca de dracu!... După care clătină de mai multe ori din cap, a pagubă, acceptîndu-și cu resemnare destinul. Deh, așa-mi trebuie, dacă mă Încred În necunoscuți! N-ați putea să-mi Împrumutați vreo douăzeci de dolari pînă mîine? Persistă prejudecata că oamenii grași sunt oameni buni. Probabil din cauză că respiră greu și se mișcă mai Încet, ei lasă impresia că nu au, față de provocările vieții
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun despre Domnul: Adăpostul meu și fortăreața mea: Dumnezeul meu În care mă Încred,,. Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la revedere. Cu toate astea, eram convins că semnaserăm un pact. În cele șapte zile și nopți care au urmat, cuvintele rostite de noi au lăsat un ecou - cel puțin În mintea mea. Mi-a luat trei zile să mă Încred În intuiția mea, Încă trei să mă conving, dar abia În a șaptea zi mi-am dat seama că nu conta cine făcea invitația. În acea vineri a trebuit să mă forțez să stau acasă până la patru jumate după-masa. Număram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru domni, jambiere, fracuri și favoriți ca de morsă; pentru doamne, corsaje, umbrele de dantelă și lornioane. Noua mea reședință era leagănul epocii moderne, „New York-ul Europei“, caracterizat de diversitate socială, toleranță etnică și identități sexuale noi“ - asta dacă te Încredeai În lucrarea lui Froehlich pe care Dora mi-o făcuse cadou. Poate n-o s-o deranjeze că stau Într-o clădire părăsită din est, fără Încălzire centrală, cu apă rece care curge cu fulgi de cupru, și o toaletă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pierd, n-am cu ce lua pîine și țigări cînd ajung acasă, iar de cîștig, înseamnă să fiu escroc: adică mă așez la masă cu atît și mă ridic plin de bani?! Plin de bani! rîde profesorul. Hai că ești încrezut, ce, joci cu un țînc? Știi ceva: îți cumpăr programe de sală în valoare de o sută lei. Nici așa nu-i cinstit. Autorul mi-e prieten, cum să-l las fără programe?! Dar... tărăgănează Lazăr vorbele, turnînd încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blocului (o față de șopârlă, securist, căpitan), care nu i-a trecut la plata întreținerii. Iar dacă tot am pocit numele bonomului Știm, dincolo de remușcări și de ciudă, sper ca măcar voi să fiți cu ochii-n patru, să nu vă încredeți în ș și ț, fiindcă cu codițele lor vă pot băga în bucluc. Cât despre teoria enunțată de Matei în capitolul precedent („Problema este întotdeauna cu frații mai mari“), părerea mea e exact pe dos. Și, ca să arăt că problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și până astăzi, și nu s-au schimbat numai formele exterioare ale vieții lor, ci și fondul lor sufletesc”, adăugând că „trebuie să ne ferim, nu numai de un pacifism primejdios, ci și de un umanitarism prefăcut. Să nu ne încredem în narcoticele morale, menite să abată atenția naivilor de la groaznicele realități ce se pregătesc.” Despre această omenire „asaltată de atâtea griji și de atâtea temeri”, același autor scria: „Nimic nu caracterizează, poate, mai bine vremurile tulburi prin care trecem, decât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]