599 matches
-
singur printr-o pădure împietrită, să nu vezi nimic la doi pași în fața ta, să ai sentimentul că ești prins într-o grotă fără ieșire nu-i puțin lucru. Noroc că magia se termină la fel de repede cum începe. Clipa de încremenire durează exact atît cît să te-ntrebi, după ce dispare, dacă a fost reală sau ai trăit doar un vis iar și iar repetabil. Cînd, ca smuls din vrajă, Lupino a auzit undeva, în spate, foșnet de crengi uscate, a respirat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le amîndurora încremenirea. Le trebui cîteva secunde să-și recapete suflul. Ochii căprioarei, rotunzi și calzi, străluceau. Lacrimile uscate țîșniră din nou dar cîtă fericire duceau cu ele acum! Atenție, draga mea! Nu vreau să riscăm. Lasă-mă pe mine să mă apropii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
președintelui, până la învinuirea lor de aliniere la un proiect totalitar, antiparlamentar și antipartidic, totul a fost pus în mișcare pentru blamarea acestor "directori de conștiință" convinși, în sfârșit, să acționeze. Ratarea referendumului pentru votul uninominal, din noiembrie, menit să spargă încremenirea clasei politice și uniformizarea ei internă - adevărata probă de corupție totalitară -, nu a anulat acest sprijin, acuzele sicofanților clasei împricinate făcându-l, dimpotrivă, mai pregnant. Anul 2007 a fost momentul în care intelectualitatea veritabilă a ales acțiunea.
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
Adrian Enescu alcătuiește o lume surprinsă în zarva căutărilor de tot felul, în fuga după găsirea identității, o lume care se încurcă în propriile neputințe, angoase și prejudecăți, o lume în care sonoritățile iubirii se dizolvă, uneori, în pasivități, în încremeniri ale unei statui surprinsă într-o contorsionare imposibilă. Tensiunea și emoția extraordinară din "Titus Andronicus", tot al lui Alexandru Darie, se plimbă prin scena-arenă odată cu muzica lui Enescu. Cîntecelele Adei Milea amplifică ludicul și fantezia din "Habarnam" al lui Dabija
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
care o înregistrează sub numărul 0015063. [...] Șeful tovarășului Vîlceanu Ion pune sus, în partea dreaptă a paginii, o întrebare ce trădează un interes major pentru scrierile subversive ale scriitorului: Noi ce știm despre noile lucrări ale obiectivului ?" Iarăși interesantă e încremenirea de pe marginea foii atunci când Sîrbu (urmărit informativ sub numele Suru) povestește amuzat și livresc un accident de vânătoare în urma căruia un prim-secretar e împușcat de colegul său de revoluție socialistă. Cum destinatarul e nimeni altul decât autorul Mistrețului cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
mixt și orchestră - (lucrare alcătuită din șapte secvențe, din care în concertul cu pricina am auzit doar patru) deconspiră și mai elocvent tentația epuizării semnificațiilor într-un spațiu dat și într-un timp asumat cu stoicism: pe de o parte, încremenirea unor structuri modale ce creează staze sonore vecine cu actul suplicației mistice; pe de altă parte, cochetăria cu elemente de gematrie sonoră capabilă să sublimeze atît articulațiile sintactice cît și pe cele formale. în sfîrșit, simfonia Triade riscă o neverosimilă
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
ignorați. Pactul de coabitare a fost impus de la Bruxelles, ca să continue ce era. Punct ochit, punct lovit. Nu s-a schimbat absolut nimic. Nu pretind să se fi schimbat. Pretind un singur lucru: să nu mă mintă. A fost o încremenire a situației, convenabilă pentru cei doi", a spus profesorul Ilie Șerbănescu, la Antena 3.
Ilie Șerbănescu: Ruperea pactului de coabitare, o mascaradă by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81897_a_83222]
-
ignorați. Pactul de coabitare a fost impus de la Bruxelles, ca să continue ce era. Punct ochit, punct lovit. Nu s-a schimbat absolut nimic. Nu pretind să se fi schimbat. Pretind un singur lucru: să nu mă mintă. A fost o încremenire a situației, convenabilă pentru cei doi", a spus profesorul Ilie Șerbănescu, la Antena 3.
Ilie Șerbănescu: Ruperea pactului de coabitare, o mascaradă by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81898_a_83223]
-
interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să iasă furtunos la iveală și să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca un curent electric, așa cum se petrece mai întotdeauna, când spaima intră-n om, din care pricină am luat-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rânduri nefaste fu ucigătoare pentru dânsa; o vreme, ea nici nu mai știu ce să creadă; pentru câteva clipe, sărmana chiar crezu că totul este doar o glumă proastă. Ea stătu complet adâncită într-o atât de uriașă stare de încremenire lăuntrică, încât aproape că și simțurile sale refuzară s-o mai asculte până la capăt. Iată, ei bine, care a și fost motivul pentru care dânsa nu auzise dintru început clipa intrării repezite în casă a lui Șerban. Abia după ce se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar a Înțeles mai apoi că timpul era și prietenul său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage un pui de somn ori așezându-se câteva clipe În fața unei oglinzi, deși toată viața ei se reflectase numai În apa cofelor cu rufe. Înainte de Încremenire, Anette fusese spălătoreasă, dar acum nemișcarea Îi dăruia o distincție aristocratică; părea că se va ridica imediat, gracilă și imaterială, spre a aluneca prin salon ca o gazdă impecabilă, verificând ținuta servitorilor și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să falimenteze din cauza valului de indiferență care cucerea societatea. Acești oameni nu aveau cum să stea cu mâinile-n sân: În fond, era exact atitudinea Împotriva căreia luptau. În presa de scandal au Început să apară zvonuri răutăcioase, conform cărora Încremenirea Marii Stane nu consti tuia decât o fațadă. Averea lui era estimată la jumătate din PIB-ul Canadei. Câștigase, se spunea, Nigeria la pocher, disciplină În care figura de nepătruns Îi dăruia avantaje incredibile, oferindu-i aura unui jucător ale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa a treia, din partea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pumnul de mai multe ori, privește atent la picioare să vadă comenzile, apoi trage cu ochiul spre poziția vitezelor. Prinde un moment cînd vîntul se aude mai slab, calcă ambreiajul și bagă în viteză. Mașina pornește în derivă. Apoi, în încremenirea din interior, cînd orice respirație s-a tăiat, se aude un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai cînd Doina începe să se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i mîna. Să rămînem într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate-n geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde, singura ființă care mi se părea că ar mai fi avut viață în toată încremenirea lucie care mă aștepta să fac vreo mișcare și apoi să mă înghită cu totul, o dată și pentru totdeauna. Ei bine, atunci am înțeles ce înseamnă Bau-Bau și că Bau-Bau nu-ți apare în viață decât în momentele alea puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-un loc special construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și respirația (este deci o dovadă de impostură să pretind că și eu puteam să lovesc cu pumnul). Singura persoană care-mi dădea de știre rânjind că știe ce se întâmplă între mine și Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care Radu credea cu tărie că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să las locul unor oameni mai tineri fără trecut comunist. Îmi spunea atunci Corneliu Coposu: «Dacă și Iliescu ar fi procedat la fel, altfel ar arăta politica în România ».” Același autor continua: „Oricum, 1990 și 1991 au fost ani de încremenire a vechii structuri sociale. [...] De fapt, Frontul moștenise baza socială a PCR. Pe muncitorii și țăranii pe care Ceaușescu îi înșelase, batjocorise și înfometase în anii ´80, FSN i-a curtat și alintat prin majorări de salarii și alte măsuri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dispărea o dată cu Mihail. De aceea înlăuntrul său nu existau schimbări, ci numai completări. Uneori cîte un om dispărea și locul lui era luat de cineva nou. Niciodată nici un funcționar deja aparținător Serviciului nu a luat locul altuia. Această stabilitate, această încremenire, asigura o perfectă "funcționare realistă" după cum spunea chiar Mihai Mihail, nimeni nefiind tentat să dea din coate, pentru a urca și toți străduindu-se să-și păstreze locul printr-o cît mai bună și eficientă activitate. Tot Mihail introdusese secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cântările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci când i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întors. Sunteți bine? Luana îi răspunse victorioasă: Foarte bine. Mă duc să plătesc. Parcă se făcu liniște dintr-o dată. Inamicul dispăru în mulțime, un coleg al Sandei veni cu mașina și aruncă proaspăta ei achiziție în portbagaj, Ema, trezită din încremenirea momentului, se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]