1,207 matches
-
-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte - înapoi, înainte - înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada peste urechi, vuuu, vuuu, cățelușa scapă și fuge
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
scriu și să citesc și făceam “poezii”. Bunicul mă învățase. “Compune-mi și mie o poezie!”, spuse în glumă, odată, unchiul meu, cercetător într-un institut bucureștean. „Acum nu am inspirație!” i-am răspuns eu, foarte serioasă. Unchiul meu rămase încremenit. Se întreba cum un copil atât de mic, știa de “inspirație”. Pentru mine, însă totul era simplu. Bunicul îmi povestea despre poeții, scriitori români și din literatura universală, despre operele lor. Îmi spusese de “Caligramele” lui Apolinaire, de Voltaire, de
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
lui Michael Schifres. La originea discuției se află un raport parlamentar. Deputatul socialist Yves Dauge a investigat activitatea centrelor culturale franceze din străinătate și a ajuns la o concluzie acablantă: "O cultură aparținînd mai degrabă trecutului decît prezentului, mai degrabă încremenită decît vie, mai degrabă tradițională decît creatoare". Franța are 223 de centre de toate felurile în 91 de țări. Jumătate se află în Europa. Suma cheltuită de statul francez în 2000 a fost de aproape un miliard de franci (aproximativ
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
înseamnă că am părăsit orașul în care locuiesc de la 18 ani și pe care, în aceste zile caniculare, n-aș putea spune că-l iubesc prea mult. Este o căldură criminală, teii de pe strada dr. Lister stau pleoștiți, cu frunzele încremenite, peste mașinile îngrămădite lângă trotuar s-a așternut un strat de praf lipicios cam de grosimea unui deget, puținii trecători se mișcă apatic, cărând după ei sacoșe enorme pline cu zarzavaturile cumpărate de la colțul străzii, în fine, în care m-
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi mai departe de un muzeu încremenit, chiar dacă figurile stranii care o populează, în frunte cu „mohorâtul, neostoitul Henry” provoacă, la lectură, senzație de vid populat de făpturi care caută aerul. Un soi de labirint creat de un monstru vorace care se expune pe sine, acel Henry
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
Figaro. El drept salut de bun venit, dorind să-mi arate simpatia ce i-am trezit, a sărit în brațele mele și mi-a lins obrazul pe neașteptate cu limba lui lungă și plină de bale, că m-a lăsat încremenită de surpriză și șocul provocat de cordialitatea-i excesivă. Privirea mea mută alerga după ajutor de la unul, la altu, către ceilalți membrii ai clanului Terențio, neștiind cum să fac să mă debarasez de namila de câine care mă folosea fără
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
poeziei. Lamento, rugăciune, penitență, delir oniric a la Gellu Naum, dar și "dreptul la singurătate", cum spunea Simone Weill. Memorial, transă, confesiune gură la gură ce leagă elementul orfic de cel vizionar într-o perpetuă metamorfoză a torentului temporal: cascadă încremenită și gheizer devastator.
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
într-o trăire sau alta. A fost lungimea de undă a unui compozitor, spre a i se întrupa prin execuție, prezența divină. A fost un miracol. Din păcate, doar 4.000 de oameni, cât a cuprins sala au fost martorii încremeniți ai „reînvierii” lui. Iar eu am fost unul dintre toți. Mă înfior și acum. Și pot spune cu mână pe inimă, că în zeci de ani de prezentă în săli de concert, de aici, din lume și de aiurea, nu
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
de grotesc și derizoriu. Decorul oarecum teatral este învestit de poet cu o mocnită aură amenințătoare, fatumică, el părând a pregăti, în desișurile sale, o inițiere obscură, ignorată de orașul "prea mic", căzut pradă banalului: "el crede că între arborii încremeniți/ eu nu aud nimic/ că nicio inițiere nu-i aici" (Lista cu datorii 2). Ce inițiere se pregătește? - suntem îndreptățiți să ne întrebăm, atenți la intensificarea tumultului poetic, în următoarele două cicluri ale cărții. Melancolia se instalează, grea, o jale
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
ca personaj o figură istorică, împărăteasa Tzu Hsi, cea care a pecetluit istoria Chinei într-un răstimp încrâncenat, când Imperiul se confrunta atât cu pătrunderea Marilor Puteri europene, cu ravagiile opiului și ale răscoalelor cât și cu povara unei ierarhii încremenite. Romanul ambiționează să fie o frescă a Chinei la răscruce de epoci, biografia unei femei intrate în legendă, viziune asupra puterii din interiorul Orașului Interzis, pledoarie pentru adevărul ascuns de faldurile marii istorii, în sfârșit perspectivă asupra lumii femeilor care
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
l-am văzut vreodată, cel mai semeț, cel mai răscolitor. Capetele se clatină, hâțânate din șolduri, în contratimp, ceea ce dă trupurilor aerul unor păpuși automate, încordând mișcarea cu o mecanică fascinantă. E o prefăcătorie, un artificiu, o aparență înșelătoare, mască încremenită, pusă dinadins peste fața vie, peste expresia adevărată a sentimentului. Totul, din nevoia de contrast, pentru a face posibil șocul, surpriza: gura se deschide larg, paroxistic schimbată, - durere sau bucurie la un loc - semnul fiind același, când se trimite în
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
pitorescul Guță Cotoi cam se-ntinde la ruble, nenea Iancu își face demonstrația talentelor marțiale: "Mai târziu când a venit și căpitanul și m-a văzut, el care mă credea un laș incapabil de a purta o armă, a rămas încremenit: - Bravos, d-le Iancule! mă lucrași car'va s'zică?... Da nu face nimica! Trăiască ai noștri! ...de ciocoi!" (punctele de suspensie ascund o "teribilă înjurătură" - n.m.). Nu-i procură alte satisfacții, acest episod de răbufnire a mîndriei militare, decît
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
fac cerc în jurul fetei, fac glume stânjenitoare pe seama frumoasei Fatmagul și, aflați sub influența drogurilor și a alcoolului, o violează. Numai Kerim stă deoparte și privește îngrozit la prietenii lui. Cu toate acestea, el nu o salvează pe Fatmagul. Rămâne încremenit și privește nenorocirea. A doua zi, Kerim nu își mai amintește nimic, trăind cu impresia că și el a participat la cumplita faptă. Mustafa este șocat cand află ce a pățit Fatmagul și rupe logodna cu aceasta. Ca să mușamalizeze fapta
“Fatmagul” – o poveste despre dragoste și vinovăție, la Kanal D () [Corola-journal/Journalistic/80876_a_82201]
-
nu era un nume. Uneori, îi spuneau doar Bab, care în arabă însemna poartă, și care, oricum, nu avea vreo noimă. Doar bătrâna bucătăreasă o striga Darrielle, cu un nume de asemenea inventat, pe care îl pronunța gutural, în arșița încremenită a curții. Când hrănea curcanii și iepurii de deșert, pe care Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i vadă și să-i alinte, dar când îndrăznea să coboare mai mult, toată suflarea bungalourilor de cărămidă năvălea la uși
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Pe dealul Străineacului văd Două vaci care trag la un plug, Un bărbat ținând coarnele plugului, Cu pălăria dată pe ceafă. E bunicul meu Întors de dincolo de moarte Să-și are pământurile pe care eu le-am lăsat Într-o Încremenită păragine. Blestemul străinului Casa mă privește cu ochi străini. Recunoaște-mă, sunt eu copilul tău, Îi zic, În tine m-am născut, În odăile tale mi-am Împleticit pașii În oborul tău am alergat după miei În iarba mătăsoasă mi-
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
locului, astfel încât vizitatorii sunt invitați pur și simplu să se joace cu ele, să și le arunce unul altuia. De ce să nu stea cuminți jucăriile, a fost întrebarea, firească, pe buzele tuturor. Fiindcă așa alungăm foamea, a venit răspunsul. Jucăriile încremenite, cuibușind semințe, adună rozătoarele sau praful și nimic nu se alege de ele! Deci musai să te joci cu ele, doar așa va fi alungată foamea! Interesantă interpretare: sămânța în mișcare, dintr-o mână în alta, salvează pământul de foamete
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
că galeria era ca un sit conservat, căsuța sau mormântul cufundat în tăcere al unui poet mort, o capelă medievală. Iată-l, Motelul Bates. Dar oamenii nu văd asta. Ei văd mișcare fracturată, cadre de film aflate la granița vieții încremenite. El înțelege ce văd ei. Văd o încăpere aflată în moarte cerebrală, cu artă înghesuită pe șase podele strălucitoare. Filmul original este ceea ce contează pentru ei, o experiență comună bună de retrăit pe ecrane TV, acasă, cu vasele în chiuvetă
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
i-am dat o garsonieră. N-o pot înțelege, seamănă cu mă-sa. A fost colegă cu Ilona, așa o cheamă pe cumnată-ta, poate e geloasă, crede că o iubesc mai mult decât pe ea. Dar de ce ați rămas încremeniți? Lucico, închide ușa la balcon, că nu-i vară! Tu, Petrache, închide gura! Lucica închise ușa, se uită la Petrache, acesta la ea, apoi amândoi la Gheorghe. Nu era urât timișoreanul și nici bătrân, dar nici frumos. Numai bine cum
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
colaborezi cu o asemenea persoană?! Bravo, domnule! Să afle presa, să știe Băcanu sau altul, și m-ai făcut om. Tu nu realizezi? Eu sunt frate cu... Nu apucă să continue, fiindcă Gheorghe se ridică în picioare cu o figură încremenită. Roșeața din obraji îi dispăruse ca prin farmec. Petrache se făcu mic în fotoliu, neștiind parcă ce să creadă. Ascultă, mă...puță, cum îți permiți să-mi vorbești așa?! N-ai măcar puțin bun simț în tine, crezi că vorbești
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea dormi. Noaptea, nu. Nici trupul, nici sufletul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta", scrie ferm Carmelia Leonte care descoperă, la rigoare, în continuarea amintitelor considerații privind "sacralitatea" din preajma poeziei și scenei, fără a supralicita nimic, o vibrație a rugăciunii, exprimată discret, într-un gest încremenit sau în "încărcătura harică" a crinului din poezia lui Emil Botta. Nu e puțin lucru a remarca fraza frumoa-să, liberă de încorsetările specifice adesea unui discurs analitic: Carmelia Leonte nu este nici în structuralism (deși, printre numele citate, figurează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
răspunse hotărît Virgil. Nu-l vom lăsa să moară! Doar nu i-a făcut nimeni nici un rău. Hai să-i dăm lapte și n-o să mai geamă! Cum erau cu toții în picioare, gata să se îndrepte spre poiană, rămaseră deodată încremeniți. Nu departe de locul unde se aflau, chiar în fața lor, la marginea pădurii, privindu-i neclintită, ședea o căprioară... Nimeni nu făcu nici cea mai mică mișcare. Doar iedul mai scoase o dată acel geamăt prelung și trist, cu ochii ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
degetul spre ceva negru, ca o bucată de catifea, ce zăcea într-un ochi de apă. Ce-i acolo? întrebă Ilinca dîndu-se doi pași îndărăt. Nimeni nu putea spune exact ce este. Ochii tuturor se deschiseră cît cepele și rămaseră încremeniți. Doar Nuțu ridică plin de curaj capul său transpirat peste umărul lui Virgil și dădu, pentru început, următoarea explicație: E un li-li-li-li... Dar nu mai putu continua cuvîntul pînă la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului, o chemare spre albastru și veșnicie... Rămaseră cu toții încremeniți, nemaiștiind cum să se manifeste. Se temeau ca nu cumva, strigînd sau rîzînd, minunea din fața lor să dispară. Razele soarelui cuprindeau întregul perete într-un joc feeric de lumini și umbre, iar totul din jur părea că se închină acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un oraș cu peste 300 000 de locuitori? De ce se leagă de Ilinca? Tot farmecul azurului imaculat (scria Nuțu pe ilustrata adresată Ilincăi), tot cleștarul valurilor înspumate de pe oglinda încremenită a mării repetă ca într-un cîntec de sirene chemarea stăruitoare: nu vii și tu la mare? Te așteaptă nemîngîiat, Nuțu R." Lui Tomiță aproape că nu-i veni să creadă cînd citi rîndurile respective. Auzi tu nerușinare! strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]