1,278 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > LAUDE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Mult iubesc tăcerea de pe baltă, în cântecul brotacilor porniți, păduricea înflorită de pe coastă, și pescarii, pe maluri, încremeniți. Pasionat ca ei sunt și eu. Chiar fanatic, doar zborul pescărușilor îmi astâmpără dorul; un soare dintr-o parte, ne tot arde drastic, șerpii fug pe apă, rațele își iau zborul. Te iubesc natură, te iubesc, luminiș de apă! În
LAUDE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1438499024.html [Corola-blog/BlogPost/372109_a_373438]
-
visare, un mister desprins din soare” în care, “O clipită nedospită din a inimii ispită, / Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val / Vin, surâsul să-mi adape cu un iz de ideal. // Din parfumul de pădure proaspătă, încremenită, / În savoarea cea de mure, simt gurița ta iubită. / Și-n cărarea șerpuită, raze blânde-n curcubeu / Împletesc șirag, aevea, cu iubire, pasul tău.”. În lumea de vise și idealuri dintre cer și pământ, poeta plutește cu aripi confecționate, nu
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Betia_primaverii_sufletesti.html [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
de Zaharia Sângeorzan: Există o teamă de a „demitiza”, da a înlocui „idolii” de ieri, cu cei de azi? Nu este oare nevoie de un mai mare curaj în a recunoaște valorile de astăzi, cu riscul de a tulbura apele încremenite ale ierarhiilor supraviețuind încă unor obscure inerții?»- pentru mine a însemnat, de fapt, primul pas făcut spre o destinație în care știi că speranța te inundă când ești încărcat de îndoială. Cartea Valentinei Bercart nu a zăbovit în zadar în
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Vitraliiioan_barbu_exegeza_dincolo_d_valentina_becart_1357938130.html [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
îndoială. Cartea Valentinei Bercart nu a zăbovit în zadar în mâinile mele. Am aflat lucruri inedite în a recunoaște, cum bine zicea confratele Sângeorzan, valorile de astăzi, fiindcă în respectivul volum se găsesc, într-adevăr, cuvinte curajoase care tulbură apele încremenite ale ierarhiilor de ieri. Am citit pagină cu pagină, m-am oprit asupra frazelor țesute cu migală (în sărbătorile sfârșitului de an, ai timp suficient la îndemână pentru lectură!) și am descoperit noi idoli, poeți sau prozatori de azi, poate
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Vitraliiioan_barbu_exegeza_dincolo_d_valentina_becart_1357938130.html [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
faptul că toate acele persoane erau îmbrăcate în negru, apoi, apropiindu-se, observă pe verandă, înapoia femeii din prag, sfeșnicul înalt în care ardeau cu flăcări liniștite, câteva lumânări de ceară. Se opri brusc ... Înțelese ... A ajuns prea târziu ... Stătea încremenit. Ar fi vrut să înainteze, dar picioarele nu-i mai dădeau ascultare. O văzu pe Ica ieșind din bucătăria de vară și venind fuguța spre el. Avea ochii roșii de plâns, purta o rochie neagră, pe care Matei nu i-
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
sudoare, și simți rădăcinile bucuriei furișându-se spre noaptea apelor, spre benefica răcoare; în fiecare strop țipă lumina clorofilei ce-n curgere molcomă urzește simfonia rodniciei. Cu dalta credinței mai cioplești pacea în trupul secundei și, tăcut, sub un amurg încremenit, privești spre orizont, spre țarina iubită; cuprins de emoții, în limpezimea unui gând născut din recunoștință, pleci fruntea, sărutând pământul... Îi auzi șoapta ce cheamă; curând, îți va dosi haina efemeră în pântecu-i reavăn, iar tu, prin neștiute spații, vei
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Poeme_sculptate_in_verde_georgeta_mus_cezarina_adamescu_1334063209.html [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
nu se îndreptau. Nu a reușit să înțeleagă prea multe, pentru că șoferul a sesizat și a țipat la ea: - Uită-te aici, târfă! Îl vezi? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă-te pe canapea! Iuliana a privit încremenită cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și s-a lăsat pe
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434062026.html [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
să vadă mai mult, nici să-și termine gândul. O lovitură de palmă mare și puternică, ce i-a acoperit fruntea și ochii, a culcat-o pe canapea. De durere și de frică nu a mai deschis ochii. A rămas încremenită, încercând să măsoare timpul. Nu avea ceas. Telefonul mobil era la acel bărbat. Își aducea aminte că a simțit când i l-a smuls din mână. „Oare îl mai are sau l-a aruncat?” Mai avea unul mititel într-un
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434062026.html [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
tu ai poposit pe Carul Mare, Iar eu îmi scriu trăirile-ntr-o carte. Ai vrea să retrăiești povești trecute, Dar timpul tău a părăsit cadranul, Și-a revărsat secundele-n oceanul Luminilor din zări necunoscute. Dorințe ce-au rămas încremenite, Din clipă-n clipă pot să-nceapă mersul, Dar și-au pierdut în lumea asta sensul Și al lor rost de a mai fi trăite. Tu taci și te-adâncești în reverie, De parcă-ai vrea să mă-ntâlnești în vise
LIBRĂRIILE ASTRALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1464434143.html [Corola-blog/BlogPost/369179_a_370508]
-
trecute prin pagini de legendă Defilează înainte-mi Cu steaguri fâlfâind în vânt Oști vin în urma lor licărind în ochii osteniți ai ostașilor bucuria victoriei Îmi pierd răsuflarea apoi totul se topește într-o mare de ceață a istoriei. Rămân încremenit Și singur Ca un chip îngălbenit Într-o ramă dintr-un ev aburit Puști ruginite, Pumnale ciobite, Săbii îndoite, Care de luptă părăsite Mă urmărește o ceată de năluci, Urme ale unor vremi Puse pe butuci. ----------------------------- Harry ROSS Israel, decembrie
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/harry_ross_1451373066.html [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
lui Iisus și părăsiră Golgota scuipând spre cei răstigniți iar Gaius le atrăsese atunci atenția să nu arunce cu pietre, deoarece riscau să lovească pe vre-un legionar. Apoi acel muget al pământului îi făcu pe toți să stea locului încremeniți și totodată uimiți, privindu-se unii pe alții încurcați și împietriți. Pământul se cutremura iar cele trei cruci se mișcară într-o parte și-n alta dând locului un aer și mai sinistru fiindcă cele trei corpuri atârnate se mișcau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
prin ceață, alături, buclele inelate, negre ca pana corbului ale tinerei profesoare, care pluteau haotic într-un lichid gros, de un roșu intens. Rochia ei albă, mulată pe corpul suplu, părea o pictură impresionistă. În spatele lor, celelalte două tinere stăteau încremenite. Se auzi apoi sirena salvării și oamenii cu veste portocalii deschiseră cu greu, ușile blocate ale autoturismului. Radu simți cum niște mâini puternice îl iau și-l pun pe o targă. - Șoferul este viu! Mai trăiește încă! strigă unul dintre
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1435702224.html [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
repezit în viscol. - Hei, domnișoară, am auzit imediat o voce plină, aparținând unui frumos exemplar masculin cum m-am convins imediat ce am întors privirea. V-a căzut... fularul! Ridică din zăpadă un obiect pe care îl desfășură în fața ochilor mei încremeniți. Ca un steag, o pereche de indispensabili cu mânecuță, din aceia pe care doar bunica îi mai purta iarna ca să îi țină reumatismul în frâu, începu să fluture în vânt, făcându-mă să casc gura inestetic, într-o atitudine nedemnă
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1490273408.html [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
împreună cu câțiva regi fără un CV concurent. De reținut! La Pantheon e free! În apropiere, Capitoliul, cu celebrele lui gâște. Aflat pe colina omonimă, una din cele șapte (Quirinal, Viminal, Esquilin, Palatin, Aventin și Celian), ce dau senzația de mare încremenită. Nemaifiind cine să-l salveze, luăm azimut spre impozantul Altare della Patria, monument dedicat întâiului rege al Italiei Mari, Vittorio Emanuele. Pe parcurs, mai vedem câteva dintre obiectivele menționate pe planul orașului. Tot planul ne sperie, crezând că drumul, până
ROMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_cinci_intr_unul_file_sergiu_gabureac_1345782381.html [Corola-blog/BlogPost/355139_a_356468]
-
Împletiri de dorințe, o realitate creată de fantezii comune..imagini regizate magistral de mâna destinului. M-a luat pe brațe urcând scările.... *** Viața..o nebuloasă..un scenariu scris fugar în cotloanele nebănuite ale regizorului invizibil, răsărit din adâncurile certitudinilor personale. Încremenită, aproape sfâșiase hârtia cu vârful stiloului. Tremura, gânduri imposibil de realizat îi treceau prin minte.. dorințele și inima erau mai puternice decât rațiunea în acel moment. Trăise o iubire de roman. Nu-i păsase niciodată de părerile celorlalți. Nu dădea
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
a observat. După vreo trei minute, fără să întoarcă corpul ori capul spre mine, mă întreabă cu cel mai nevinovat și liniștit glas din lume : - Așa-i că apa este destul de limpede și rece la ora asta, domnule?! Am rămas încremenit și nu am știut ce să răspund. Până să hotărăsc a zice ceva, tot ea a vorbit, la fel de liniștit, deși, când mă oprisem lângă ea, părea că se tânguie în cuvintele pe care nu le înțelegeam : - Și în seara aceea
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
toți cei dinlăuntru și la toți cei de-acasă le erau furate, le erau interzise. Din mantia de argint a Lunii se picurau anii mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
cu sufletul ei și, pentru că nu prea putea să se agite cu gemenii în burta ei, care creștea văzînd cu ochii, se dusese la biblioteca de la școală și împrumutase cîteva cărți. Lumi nebănuite i se deschideau în fața minții ei aproape încremenite și avea senzația că a pătruns într-o cameră întunecoasă, în care face curat, aerisește, mătură pînzele de păianjeni, spală podelele și face să strălucească ferestrele în razele soarelui. Ce povești emoționante, care o făceau să suspine de fericire și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
marea majoritate a prozelor fiind scrise la persoana întâi. “Omul cu chibrituri” de pildă are aspectul unui policier. Suspence, mister, noapte, urmăriri, umbre, liniște absolută, un peisaj straniu și un cadru împietrit, cu șiruri de mese la care stăteau oameni încremeniți, înveșmântați în șube negre, ce poate fi mai misterios? Scenele se desfășoară pe cadre, ca-n filmele de televiziune. Autorul a introdus în volum și comentarii la unele volume nou apărute, ale confraților cum e cea a lui Ștefan Doru
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ferestre_in_constiinta_veacului_recenzie_la_volumul_povesti_muritoare_de_jianu_liviu_florian_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
-te să respiri aerul rarefiat al unor lumi extraterestre, în care Timpul pare o așchie sărita din dalta unei metafizici nebănuite - dar așchie zburătoare spre infinit -, tablourile scenice din Rinocerii lui Robert Wilson sunt gemene cu celebrele picturi din lumea încremenita în neant create de plasticieni unici prin bizareria universului lor de semne precum De Chirico, Magritte, Dali. Dacă te lași cu totul furat de universul metaforelor regizoral-scenografice ale lui Robert Wilson, este imposibil să nu te înfiorezi de frigul existențial
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > VIN AMINTIRILE Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului VIN AMINTIRILE În casa-n care ne-am iubit, Am stat azi dus pe gânduri. Totul părea încremenit, Iar amintirile-au venit Duioase, rânduri, rânduri.. . . Te așteptăm, știind prea bine Că n-ai să vii, departe ești, Te caut des în nopți senine, Călătorind pe cai cerești, Visez mereu dorită clipă Când vei veni pe inserat, Plutind pe-
VIN AMINTIRILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/Vin_amintirile_ionel_davidiuc_1341755059.html [Corola-blog/BlogPost/358120_a_359449]
-
dragoste sunt pline Și neuitate amintiri! Am sărutat de mii de ori, Umbră ființei tale Și roua lacrimei în zori, Am pus-o în petale!. În casa-n care ne-am iubit Am stat azi dus pe gânduri. Totul părea încremenit, Iar amintirile-au venit Duioase, rânduri, rânduri. . . Referință Bibliografica: VIN AMINTIRILE / Ionel Davidiuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul ÎI, 08 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIN AMINTIRILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/Vin_amintirile_ionel_davidiuc_1341755059.html [Corola-blog/BlogPost/358120_a_359449]
-
de mult timp la această biserică, unde, nu vorbea cu nimeni: O duminică venea îmbrăcată femeie, iar următoarea, îmbrăcată bărbat: Doar când venea îmbrăcată femeie, Otilia îngenunchea pe perinuță și se ruga: Numai preotul, știa câte ceva, despre starea ei. Ascultam încremenit, în tăcere, vorbele bătrânei și înțelegeam tot mai clar, situația prin care trecusem eu: Ințelegeam acum, de ce mi-a trimis fotografia altei femei și dorința ei de a mă cunoaște: Se îndrăgostise de mine cu adevărat, într-un gest suprem
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1461640027.html [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
Cristina Emanuela DASCĂLU are o zbatere lăuntrică, o ascensiune gradată spre cunoașterea de sine, o religie a iubirii și a scurgerii inexorabile a timpului, o singurătate prețioasă și o meditație fugară în umbra morții:,,Fără știre să calci pe urmele încremenitelor vise/ Vino, să stăm sub cupola florii de măr interzise/ Să spui: am venit! Și să-mi ghicești/ Când am murit în palmă./ Îmbrăcată în negru stau și ascult/ Dar care-i adevărul nu știu/ Știu doar că uneori se
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1404008611.html [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DE CÂTE ORI ! Autor: Ellen Ada Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului De câte ori te aud vorbind Mă apasă un dor adânc, Si ce blestem,e să nu pot, Că eu,să plâng! Încremenit mie sufletul,of Doamne, Și Îți cer,sau nu-Ți cer nimic, Că din Iubirea Ta cea mare , Să-mi dai un strop ,măcar un pic. Și dacă Doamne,mă iubești Coboară încet spre mine, Precum Luceafărul cel Sfânt Spre
DE CATE ORI ! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 by http://confluente.ro/ellen_ada_1471441893.html [Corola-blog/BlogPost/372297_a_373626]