1,250 matches
-
zise timid și foarte încet, abia găsindu-și cuvintele: - Dar tu nu ești așa, știu asta bine, căci am ajuns să te cunosc... Cred că ar trebui să încerci să fii mai optimistă... - Sigur că nu sunt așa!, izbucni Maria încruntată. Deloc nu sunt! Însă nu pot să fiu nicidecum optimistă. Nu pot și nici nu vreau să-mi rezerv libertatea de a face imprudența asta. În primul rând, pentru că nu vreau, cu niciun chip, să-mi fac iluzii, doar pentru ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atât de tulburător și de nesănătos fericirii... Și, cu toate că mă chinui în permanență să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce anume este tristețea? Aici, cred că sunt tot atâtea răspunsuri corecte, câți oameni nefericiți sunt pe lume, căci fiecare om este nefericit în felul lui. Pe de altă parte, revin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își făcu toate intențiile cunoscute, cei trei bărbați
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
împânzite de sălașele abia întocmite, oamenii șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că nu au nici o putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un general de oști, nevoit să pornească la o bătălie pe care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a cumpărat haine noi. De la etajul unu, doamna Olga îmi spunea să nu mă mai cațăr pe gard. Eu așteptam să plece. Bara de fier e tare și o să mă țină. Doamna Olga mă vedea și mă privea prin ochelari încruntată. Aceștia îi acopereau jumătate din față și uneori mă speriam de genele ce băteau din spatele sticlei. Nu puteam înțelege cum de vede tot, de fapt, nu mă chinuiam prea mult să înțeleg, doar mă holbam la sticlele acelea groase, de după
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se tot amuzau până când și-au adus aminte de anunț. Din vârful patului Corina îl privea serioasă. — Tu știi ce zi e? — Cea din anunț. — Lasă anunțul acum. Nu-ți amintești deloc? Dan nu își putea lua ochii de la bretonul încruntat, adunat tot pe frunte. Știa bine la ce zi se referă Corina, știa foarte bine că așa fusese învățat de mic și așteptase mereu ziua asta, când urma să se întoarcă cel care plecase de mai bine de două mii de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care însă nu a atras atenția nimănui până acum. Îi vom spune Vera. În timp ce X se plimbă prin cameră, fumându-și tacticos țigara, Vera stă picior peste picior pe canapea, rezemându-și un cot de brațul din dreapta al acesteia. Este încruntată și gesticulează din când în când. În curând va începe să plângă, sau măcar așa pare din cauza nervozității ce i s-a întipărit în ridurile fine de pe frunte. X este și mai nervos, căci nu suportă o femeie plângând, și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aduce nimeni p-acolo. Poate dac-o veni niște chineji mai bogați pă la noi, p'in Militari, o să apară ăia și cu maimuțe..." Realizează că discuția a luat-o pe altă pantă decât își dorise ea și se întreabă încruntată: Da' ce vorbim noi dă maimuțe?". "Io vorbesc? Tu tot 'iceai dă frizeria aia dă câini, un' le fase freza la pisisi." "La pisisi", îl imită ea ironică. Continuă cu arțag: "Aoleo! M-ai înnebunit dă cap, zău! Io ziceam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la contraofensivă. "Da-i mai ușor să-ți sară dracii pă mine. Ți-ai și găsit un motiv ca să te scoți pentru bulșităria cu Simona. Lasă, bă, că Monica, uite, e hoață, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochiul stâng, la baza nasului, parcă spuneau: Ai să vezi tu, mormolocule, cine sunt eu și cât valorez! De altfel, de când intrasem ca administrator la instituția pe care o conducea el, omul acesta mic de statură și de altfel niciodată încruntat, dar suficient de lipicios, de flatant, cu un adevărat cult pentru un anumit zâmbet care-i inunda forțat ochii și întreaga față, nu încetase să-mi transmită totuși, din priviri că, în profunzimea sufletului său, nu mă agrea nici doi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
liber, să iasă la suprafață și să ne arate în toată splendoarea noastră de ființe extraordinare. Când lucrurile vor fi mai clare în acest sens și vom spune cu încredere EU SUNT uniunea totală cu Dumnezeu, ne vom descreți frunțile încruntate și ne vom cere drepturile care ne-au fost furate, vom ști atunci ce puteri avem și care este scopul nostru pe pământ, excluzând supraviețuirea la limita suportabilității. Gândiți-vă la Dumnezeu cum se simte EL, când vede atâta suferință
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu fără voia ei, privirile îi fugeau spre geamul dinspre poartă al bucătăriei... Îl vedea pe Hliboceanu cu înfățișarea lui de haiduc: înalt, bine legat, cu chip negricios, ochii tăciunii înfipți sub fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra buzelor pline... Sub cămașa albă de in i se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu ținte lucitoare, îi încingea mijlocul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Măriuța, atrasă de râsul cărăușilor își făcea de treabă prin dreptul ușii deschise a bucătăriei. Poate mai degrabă voia să-l vadă pe Hliboceanu râzând - așa cum numai el știa să râdă - cu toată ființa, nu să stea numai cu sprâncenele încruntate și cu ochii neguroși. Hliboceanu însă și-a aruncat privirea spre ușa bucătăriei poate pentru că a simțit mișcare într-acolo și nu neapărat pentru Măriuța... Ea a băgat de seamă acest lucru. S-a retras și a închis ușa cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din partea șoferului mustăcios al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În cabină, la nici un metru distanță. Înaintam de vreo jumătate de oră În ritmul unei coloane de condamnați legați cu același lanț și totul părea să se ridice În calea evadării. Câteva secunde, cât verdele flutura ca un steag
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea și unchiul Wolfram formau o legătură chimică instabilă, proprie mezonilor. Mama pronunța cuvântul ca pe maison, cu un accent ușor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chinuie un pic. CÎnd se Întoarse, văzu că băiatul transpirase - și i se făcu milă. Ce-ai transpirat În halul ăsta? Ia ține un pic!... Spre surprinderea ei, Însă, de data asta Marlon știa ce are de făcut. Îi luă Încruntat fusta din mîini și o agăță În cuier, apoi o apucă pe Naggie de mijloc și o Întoarse cu fața la oglindă. În clipa următoare, Îi trase În jos chiloții cu o mișcare rapidă și sigură, punîndu-i simultan mîna acolo unde trebuia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi de Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și plângăcios, n-ai tu cum să știi ce-i În sufletul și În spiritul omului. Îți Încrețești ca o șopârlă pielea frunții Înguste și aștepți de la mine să-ți dau dreptate. Ei bine, n-o să-ți dau dreptate, căpcăun Încruntat. Tu nu știi ce Înseamnă ratarea, pentru că n-ai avut ce rata. . O rază de soare a intrat pentru câteva clipe printr-o spărtură a ,,ușii,,. Antoniu Întinde mâinile părând că vrea să și le Încălzească la ea, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fost să fugă cu ea cât mai departe. În momentele acelea era incapabil să gândească. S-a trezit Într-o secție de poliție, cu o durere de piept insuportabilă și o senzație puternică de greață. Dădea declarații unui căpitan Încruntat, care se răstea tot timpul la el. A fost condamnat pentru omor calificat. A avut un avocat din oficiu cu care nu a vrut să colaboreze În nici un fel. Nu s-a apărat, iar recursul a fost de asemenea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu ochii pironiți În gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila este victoria lor Împotriva sărăciei.,, Ghetoul este În fierbere-primăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și dornică să-mi strângă mâna; domnișoara Seelhaft, scundă și brunetă, își ștergea încruntată ochelarii și îmi arunca priviri grăbite și pline de compasiune. În cele din urmă le-am lăsat cu grija ultimelor comenzi de Crăciun și cu plăcerea de a se bucura una de compania celeilalte și am pornit cu mașina spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]