792 matches
-
când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea afla, îmi spuneam pe când trăgeam de cutii și dosare, golindu-le pe jos, o să mă duc la etaj și-o să dobor afurisita aia de ușă încuiată. Dar n-am făcut-o. Când am ajuns la asta, după ore de răsturnat, cercetat și împrăștiat, furia care-mi rămăsese nu mai era destul de puternică sau destul de înverșunată. Acolo unde înainte existase teama aceea distructivă și sentimentul de jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi rămăsese nu mai era destul de puternică sau destul de înverșunată. Acolo unde înainte existase teama aceea distructivă și sentimentul de jignire, acum nu mai era decât un firicel fumuriu de prudență. Am rămas pe palier, cu palma lipită de ușa încuiată și m-am lăsat să cad în genunchi, obosit și stors de vlagă, plimbându-mi buricele degetelor peste vopseaua albă, lucioasă și scoțând scârțâituri. Spații goale, bariere, prudență și puterea voinței, acesta era jocul pentru care mă născusem. Important, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare cu un pătrat gros de carton înăuntru, am știut că ultimul „eu“ al meu a ajuns la concluzia că sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta pentru mine nici un interes urgent. Lumea dindărătul acelei uși nu făcea parte din mine, din acel „eu“ pe care îl reconstruisem recent. Dimpotrivă, încăperea încuiată reprezenta o amenințare la adresa stabilității mele și nu simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la concluzia că sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta pentru mine nici un interes urgent. Lumea dindărătul acelei uși nu făcea parte din mine, din acel „eu“ pe care îl reconstruisem recent. Dimpotrivă, încăperea încuiată reprezenta o amenințare la adresa stabilității mele și nu simțeam nici o dorință de-a încălca granițele pe care le stabilisem. Plicul a luat calea dulapului, alături de celelalte. Am deschis însă plicul „de urgență“ care venise împreună cu prima scrisoare, cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ale ei și amândoi beam ceai. La asta se limita relația noastră și, din ce în ce mai mult, asta era tot ce-mi doream. Nu m-am dus la un doctor de familie sau la spital. N-am vorbit cu ea despre camera încuiată, iar ea n-a lăsat să se înțeleagă că ar ști de existența ei. Nu i-am spus despre scrisori. Nu i-am spus despre Mantra lui Ryan Mitchell. Nu i-am spus, de fapt, mai nimic. Ce puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că ar avea genul ăsta de trecut concret și solid, acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul lungilor drumuri la volan și-n după-amiezele când urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mic zid din cărți în jurul tău. Însemnările mele spun că înălțimea ideală e de trei sau patru cărți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 23 noiembrie) Scrisoarea nr. 60 Dragă Eric, Iată cheia de la camera încuiată așa cum ți-am promis. Ar trebui să recitești scrisorile 3, 4, 17, 44, 58 și 59 și să urmezi toate indicațiile înainte să deschizi fișetul roșu. Textul pe care-l vei găsi înăuntru este „viu“ și extrem de periculos. Cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a schimbat. Antreul, livingul, bucătăria; totul pare atât de gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare. Am coborât jaluzelele în bucătărie, am tras draperiile în living. M-am așezat câteva minute pe sofa și m-am gândit la ce va spune Randle când nu voi apărea vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cu câteva zile înainte să pornesc în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puținele chei de pe inel: cheia de la jeepul galben, cheia de la ușa din față a casei mele, cheia de la ușa din spate, cheia pe care Primul Eric Sanderson mi-o trimisese cu atâta timp în urmă, cea care deschisese ușa dormitorului încuiat. M-am oprit la ea și, încercând să nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care rând pe rând, printr-un necunoscut proces de lisopție, dispăreau câinii, copiii, unul câte unul, apoi parcările goale, chioșcurile mute, blocurile cu miile de uși încuiate, cu miile de ecrane TV din spatele lor, sau ale laptop-urilor. Fiecare dintre acestea devenea un flux energetic, o undă electromagnetică, un mănunchi consistent de șuvoi informatic, o cascadă luminoasă captată într-un imens baraj de unde, măsurat la anumite ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
supărat pe destinul său linear de a fi ecou și nimic mai mult. La ce-i folosea? Întrebare de o crasă inutilitate care frizează prostia! La gard, la propriul ei gard de apărare! Și la deschiderea largă a porților atent încuiate, a gardurilor oamenilor. A spulberării măștilor. Mioara vedea, dar nu divulga secretul. Ca să vadă continuarea acestui film cu episoade infinite, în care actorii erau mereu alții. Sau aceiași? Cale de întoarcere nu mai era. Era mai liberă decât lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde pe toate, o ladă bine ascunsă sub mormanul de zestre... "Trei băieți are mama cine știe ce muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile, toamna ținea rânduiala la montă. Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu ușa încuiată, obloanele trase, pistolul sub pernă. Joia, când era consiliu, se trezea la 9, la 10 în celelalte zile ale săptămânii. La 4 și jumătate, ava Ioan dădea binecuvântare pentru utrenie, tămâia însemna calea, clopotele deschideau cerul, toacă pava cărare până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
auzit-o Însă pe cea cu pușca și cu ciorile, m-a potolit: — Lasă că ne Întîlnim mîine cu tata și vedem ce-i de făcut, bine? A și Închis cu ocazia asta postul, trăgînd la sfîrșit, peste toate ușile Încuiate, o alta exterioară, parcă era totuna cu peretele casei, asigurată pe deasupra cu o bară de fier și un lacăt greu la capăt. Mama Floare dispăruse. A doua zi Însă, a fost poftită Împreună cu mine la președintele comunei În birou și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nană dragă, se văicăreau din cealaltă Încăpere ceasornicarii, ce-ai făcut cu noi? — Io v-am adus, io v-oi duce și de-amu ncolo! — Sloboziți-ne la America, striga ea și bătea cu pumnii-n ușă, nu ne țineți Încuiați ca pe tîlhari, am dolari, vi-i arăt! Serviciile de imigrare, de fapt, căutau să le lămurească situația, perindau prin fața lor vorbitori de fel de fel de limbi, pînă cînd au găsit pe undeva un ungur din tălmăcirea căruia le-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de veste. Acum trebuie s-o șterg, că am pedagogia și, dacă întârzii, taica Makarenko e-n stare să nu mă mai primească la oră! Știi ce încuiați sunt tipii ăștia care predau pedagogia!... Și fata o luă la fugă cu pas săltat și mlădios pe coridor, făcându-se nevăzută. Faină bucățică! comentă Dobrescu, uitându-se lung în urma fetei. E noua ta iubită? E iubita lui Nichi Stelescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne spuneam "Somn ușor" și "Vise plăcute" și ne sărutam pe obraz stânjeniți de plăcerea ce o simțeam, și încăperea era prea mare, în ciuda faptului că dormitoarele erau relativ mici. Când eram în birou, și acesta foarte încăpător, țineam ușa încuiată și liniște , ferindu-ne parcă să-i dăm de știre celuilalt că suntem în casă. Ne mai rămase bucuria unor zile de vară petrecute în curte, în care îl rugam să-mi facă vânt la scrânciob. Și atunci, în zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt nebună. Cum de n-am încuiat-o aseară? Vezi, știindu-te aproape am siguranță. Nu mi-am pus problema că s-ar putea întâmpla ceva rău. Când sunt singură, sunt foarte grijulie. Verific de câteva ori dacă ușa este încuiată, ceea ce n-am făcut acum. Știam că tu mă aperi de toate relele. Vezi? De aceea te iubesc. Ridicându-se din pat și luându-și capoțelul ca să nu rămână în pijama în fața lui Matei, observă trandafirii în vaza de pe măsuță
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]