184 matches
-
bucată, ca s-o arăte copilului cînd se va îmbolnăvi, căci se va face bine, iar restul să se lese la biserică. Dacă vrei să nu-ți mai vie o boală avută, aruncă scăldăturile la un loc curat. Dacă se încunjură satul cu o brazdă, cu plugul tras de doi boi gemeni, orice boală va fi în sat se va tăia. Cînd sînt doi viței de gemene și se vor face boi, să tragi brazdă cu ei în jurul casei, ca să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
neunirea casei. Cînd vreo găină cîntă cucoșește, este acesta semn că sau găina va muri, sau vreo persoană de la casa unde se află. Dacă cîntă o găină ca cucoșul, apoi se crede că va urma o nenorocire, care se poate încunjura luîndu-se respectiva găină și măsurîndu-se cu ea casa de la fereastră pînă la pragul ușii; de cade coada găinii lîngă prag, apoi se taie coada, iar de vine capul lîngă prag, apoi se taie capul, carele însă nu se mănîncă. Găina
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-l văd eu acuma.“ Cînd te duci la sămănatul grîului în capul locului, să arunci cu grîu în sus de trei ori și să zici: „Doamne ajută cu bine, ca să se facă grîul!“ De vezi că mănîncă paserile grîul, atunci încunjură grîul în vreo noapte cu ochii închiși, avînd în brațe un băiat legat la ochi, ca să nu vadă, că atunci nici paserile nu vor vedea grîul ca să-l mănînce, ci-i vor da pace. Dacă visezi grîu verde în postul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
al vitelor cu baligă, căci astfel lupul nu se va atinge de ele. întîiul copil născut din flori de cătră o fată mare nu trebuie să însereze prin locuri pustii sau pe timpuri grele, că-l mănîncă lupii. Dacă se încunjură pe cineva cu ochi de lup, apoi toți devin dușmanii lui și se uită la dînsul ca la lup. Să nu strigi lupul de pe deal la copii, că-i rău din partea vitelor. Cînd primăvara - mai ales pe unde sînt ape
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
păr din cap, că-ți trece. Naștere Se crede că dacă mănîncă o femeie culcată devine grea. Pentru a purcede grea, femeia face lumini cît statul ei de lungi și le aprinde la icoana Maicii Domnului; plătește sărindare* și liturghii; încunjură biserica și îngenunche sub daruri, ține posturile, cu deosebire postul Vinerii Mari și lunile. Pentru a purcede grea, femeia stearpă bea zamă de trandafir alb, liliac alb, rujă* etc. Se pun nouă fire de usturoi în jumătate litru rachiu în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Șerpele iese din pămînt la cei patruzeci de mucenici și intră în pămînt în dimineața Zilei Crucii. Dacă șerpele nu ar fi văzut de nimeni șapte ani, se face balaur. Șerpele cînd trece drumul, îl doare capul. La Bobotează, pruncii încunjură cu clopoțele casa, grajdurile și alte edificii ca să nu se apropie șerpii. Să nu dormi duminecă dimineața cînd auzi clopotele la biserică, că trec șerpii peste tine. Cînd pui la foc un șerpe viu și-l ții așa pînă mai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu calci în oase de șerpe, că de-ți va intra, de pildă, în călcîi, după cîtăva vreme are să iasă prin vîrful capului. Să nu pomenești șerpele în ziua de Alexie, că te mușcă vara. în ziua de Măcinici femeile încunjură casele cu cenușă, ca să nu poată intra șerpele în casă. în ziua de Măcinici se ard rîze* prin casă, ca să fugă șerpii. Mamele ocolesc picioarele copiilor mici cu rîza, ca să nu-i muște șerpii. Șerpele care-l vezi iarna undeva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
era o viață și viața era un vis? (Eminescu: 2011, II, 35-36). (S6d) Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care colorează oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
le va pune în "capul unghiului", în sensul că vor aduce începutul sfârșitului edenic pentru Dionis. (H5a) El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru ce oglindea în adâncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura și deschidea ochilor o lume întreagă în adânc. [...] El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu sugestie intertextuală) evidențiază spectrul de nuanțe care învăluie ridicarea de la Pământ către spațiul selenar-edenic. (H7a) Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strângând-o tare la piept, iar cu cealaltă mână fluturând o partie a mantiei, se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
H) Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regisor a cărui esistență n-o putem esplica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți cari, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? [...] Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă cari să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu arme pe turci. Dar oastea sa, fiind mai puțină ca cea turcească care era câtă frunză și iarbă, domnitorul a văzut că nu poate să se bată la loc deschis și s-a retras cu toată oștimea ce-l încunjura în pădurile dinspre soare apune, căutând un loc în care să se bată cu vrăjmașii. Așa făcea Ștefan care căuta locuri ascunse, păduri, ascunzișuri și chiar mlaștini cu papură, ca să-i prindă pe turci pe neprevăzute din acele ascunzișuri. Așa
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
întors în folosul țărei, căci curentul opiniunei publice s-a îndreptat de la sine spre partidul național unionist care în campania electorală de atunci a învins cu o puternică majoritate. Mai figurau între candidați: Lascar Catargi, Petru Mavroghene și Costache Negri, încunjurați fiecare de un număr de amici personali și politici, iar Vasile Alecsandri a fost pus înainte de alții, fără ca el însuși să aspire la domnie. Îl vedeam des în casele unchiului meu, Dimitrie Văsescu, unde se adunau mulți deputați tineri spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
capra cade moartă ca de-o sută de ani. A doua capră îi vine spre stânga care are aceeași soartă, lovită cu aceeași iuțală de moș Cațichi. Sturdza, supărat foc, prinse să-i caute ceartă; dar noi toți l-am încunjurat pe bravul moș, i-am făcut ovațiuni și l-am ridicat în triumf; iar pe polcovnic 64 l-am făcut să înțăleagă că n-a avut decât ce-a meritat, pentru că nu trebuia să se bage înlăuntrul goanei cu intențiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum eram, cu o față nu tocmai respingătoare, cu mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți, ca să nu mă molipsesc și eu de această patimă, încunjurat cum era de oameni care nu cunoșteau altă petrecere decât cărțile. Dar, în schimb, precum zisei, m-am dedat la o îndeletnicire mai estetică, la vechea mea dragoste de pușcă. Aceasta nu puțin a contribuit la a-mi întări mușchii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca El să aibă în adevăr toate însușirele unui mare cârmaci și să realizeze visul socotit nerealizabil de cei mai mari Domni ai țărilor noastre. După ce Vodă Carol primi din mâna edililor capitalei pânea și sarea tradițională, plecă în mijlocul ovațiunelor încunjurat de mulțime, în sunetul clopotelor și bubuitul tunurilor, la camera legislativă, spre a depune jurământul. Precum văzusem pe Vodă Cuza când s-a ales în Iași în ziua de 5 ianuarie 1859, așa am avut fericirea să văd și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era ascuns în dosul micii scene. Hai la păpuși!... Hai la păpuși!... La păpuși! Cum voiți, boieri dv., să vi le joc, de-a dreptul sau pe încunjur? Pe încunjur, răspunse pudicul Naum, spăriat de întrebarea păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o păpușă care ședea pe un scaun picior peste picior într-un colț al scenei. Eu sunt președintele celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era ascuns în dosul micii scene. Hai la păpuși!... Hai la păpuși!... La păpuși! Cum voiți, boieri dv., să vi le joc, de-a dreptul sau pe încunjur? Pe încunjur, răspunse pudicul Naum, spăriat de întrebarea păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o păpușă care ședea pe un scaun picior peste picior într-un colț al scenei. Eu sunt președintele celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic. Am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alte vederi... El nu-și va găsi răsplata nici în sine însuși, nici în lumea din afară... PĂCATE MĂRTURISITE (1904) CATRINȚAȘ Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun, cu toată frumusețea munților păduratici ce mă încunjurau din toate părțile ca într-o horă, cum zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
destul să zic că era frate cu marele artist dramatic Matei Millu, Molièrul României, care a însuflețit scena română aproape jumătate de secol. În momentul când căruța a tras la scară, mi-a ieșit înainte Millu, vesel, cu mare alai, încunjurat de vro trei câni, căci și el era iubitor de animale și fusese în tinereță un călduros discipul a lui Nemrod. Se înțelege de la sine că stăpânul m-a primit cu brațele deschise ca pe un frate mai mic. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șubredă, potricălit 162 de reumatisme, sprijinit pe niște picioare subțiri și șovăitoare, care abiè îi purtau greutatea trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcând din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stâlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
peste fire. Te simți mai mult decât un om. O! Ce ar fi dacă omul ar capata darul de a zbura? Dar mă opresc de a mai descrie ceea ce cugetă, ceea ce simte călătorul care lunecă pe șinele de oțel ce încunjură pământul. Cine nu a gândit, nu a simțit ca și mine în mersul acel furtunos, fantastic, împins ca de o forță fatală care în veci nu obosește? Am, trecut prin un șir de târguri, mari și mici, capitale de imperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în vechiul culcuș a lui Ludwig al XIV-lea, în mijlocul civilizației celei mai rafinate! Ce contrast izbitor, ce anacronism, ce nepotrivire de timpuri și moravuri! Cu câți seculi era în urmă acest reprezentant al barbariei față cu tot ce-l încunjura! Și totuși inima mea a fost mai adânc mișcată de vederea acestei figuri evocatoare a unei lumi ramase departe colo spre răsărit, decât de toate frumusețele, toate minunele ce-mi străluceau în cale. Ce vrei? Așa sunt eu; cu riscul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aurituri în toate părțile, numai catefele, numai covoare în care ți se îngropa piciorul. Ei, Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru atâta aveam simțimântul că hainele noastre cam ponosite făceau contrast cu bogăția ce ne încunjura. Ce să ne deie afară? Din contra. Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini ce se desfășura la picioarele noastre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]