184 matches
-
că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars Lumina unei vieți bogate. Mă voi așeza sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele lor... și-n palmele-mi întoarse spre izvorul etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cum aș putea face eu, e! dar ce să mai spun... tu știi că eu ți-am dat... după ce ne certasem. Toate suvenirile unei vieți fericite îi trecură lui atunci prin minte, ochii i se împlură de lacrimi. El i - încunjură gâtul și-i zise încet: - Elise, spune-mi, oare fără tine, îngerul meu de pază, ce-ar prețui viața mea cea chinuită? - Nimic! - Taci, zise ea, închizîndu-i gura cu mânuța ei, nu zi nimic; ce-aș fi eu fără tine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iarba îi ajungea până la piept, măzarichea punea lațuri *** picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea acest rai al unei veri eterne. El s-apropie de lac și, trecîndu-l cu picioarele goale pe unde era vadul, veni în insulă. Albinele-l încunjurară jurară bâzâind pe noul, tânărul împărat al insulei, el s-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă, o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting... și nu rămâne decât urciorul de lut în care a ars lumina unei vieți bogate. Mă voi așeza în cascada unui pârâu, liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul ca și barba cu firele lor, și în palmele întinse spre izvorul etern al vieții, Soarele, viespii să-și facă fagurii și cetatea lor de ceară... Râul, curgând în veci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și. tremurând bolnavă, își răzima * din când în când undele -sclipitoare de țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii * a nopții lasată asupra unui rai încunjurat de mare trecea Oceana, ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele... toată încîntarea, toată beția unei aromate nopți de vară îi cuprinsese sufletul ei virgin... ar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară {EminescuOpVII 165} bâzâind pe noul și tânărul împărat. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars lumina unei vieți bogate. Mă voi așeza sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele... în palmele-mi întoarse spre izvorul vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars lumina unei vieți bogate. Mă voi așeza sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele lor... și- n palmele-mi întoarse spre izvorul etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cărui îmbrăcăminte de piele era toată ferfenițită... Numai luna se uita sperioasă pin fereasta veche, năruită* și fără obloane, care sămăna mai mult [cu] o găvăună de piatră de la o vizunie. Bătrânul sur se uita uimit la lucrurile ce-l încunjurau... un pas instinctiv îl dusese în această vizunie... el găsise cheia la sine... Un dulap vechi de lemn mohorât, lucrat cu fel de fel de sculpturi, era pe jumătate deschis, o candelă de steclă roșie închisă vărsa raze slabe de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu mobile antice și veștede, cu tablouri șterse și mohorâte, în cadruri de lemn negru... Astfel îmbla bătrânul, c-o lumânare de ceară într-un sfeșnic de argint, prin toate odăile largi și deșerte, și [ca] vise din bătrâni îl încunjurau acele portrete care, serioase în cadrele lor, se uitau parecă la el... El ajunse într-o cămară naltă și fără ferești... Afară de ușa pe care intrase nu mai era o alta... El închise acea ușă după sine, trase, pe dinăuntru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văzu și nu rămase deloc scandalizat, ba ea îl ținu de mână pe bietul băiat și-l trase după sine în budoarul ei, îmbrăcat în vioriu și alb. Fără nici o jenă ea-ncepu să se dezbrace și, când el îi încunjura grumazul gol și alb cu brațele, ea zâmbea și se uita în ochii lui atât de adânc și cu atâta nespusă fericire și dragoste ca și când l-ar fi cunoscut de zeci de ani... {EminescuOpVII 290} Dar lui însuși purtarea aceasta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se uite la un om care n-are nici avere, nici frumusețe, nici spirit... Amor? Amor se găsește pe toate ulițele... Și sunt gelos, gelos de trecutul acestei femei, gelos de oamenii cu care vorbește, gelos de tot ce-o încunjură. {EminescuOpVII 316} CONTRAPAGINĂ 2255 *** se poate considera d. e. ca scoarță a volumului (alias doașcă ) scilicet pentru [cine] nu vrea s-o citească sau ca așa - numit Avant - propos, esprimîndu-mă franțozește, ba chiar de capitulul prim al scrierei - dacă vom [băga
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-ți spune vo anecdotă or vo istorie, ea se-ntîmplă totdeuna pe terenul naturei minime. Dacă o foaie de trandafir a căzut pe un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
CÎrlova, Ion Heliade Rădulescu erau, cu predilecție, poeți ai Înserării. Grigore Alexandrescu este, mai ales, un poet al nocturnului. Căderea Întunericului este la el momentul cel mai prielnic pentru reverie. Atunci: „...negura deasă lumina-ntunecează; Fantome d-altă lume șoptesc, mă Încunjor; În fiecare șoaptă o muncă Înviază În ochii-mi se confundă trecut și viitor...” Începutul nopții este, așadar, Începutul unei fertile confuzii: Între trecut și viitor, Între lumea reală și lumea ce nu se vede. Este momentul unei revelații: semnele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
astăzi că acuma negreșit O să, zbori de - aici în ceruri și de - aici, vrând Dumnezeu, În paradis deodată o să te vezi transportat Și desfătat Ca un credincios de frunte în poala lui Mohamed Cu tată-tău de 'mpreună de hurii încunjurat, Zi și noapte dezmierdat De melodioase sazuri lângă marele Profet. - Toate bune, maică dragă, sunt acestea care spui, Zice suspinând băiatul, și nu am nici o 'ndoială C-o să văd lucruri cerești Dar vrun havadiș ceva De cele de prin cetate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din Anglia au dat ocazie guvernului englezesc de a declara că, deși pân - acuma nici un ostaș sârbesc n-au trecut hotarele țărei sale, totuși speranța pentru mănținerea păcei ar fi mai mult decât problematică. Acest război s-ar fi putut încunjura dacă propunerea dizbătută mai înainte (de-a se numi prințul Milan vicerege al Bosniei păstrându - se deplina suveranitate a sultanului) ar fi fost primită de Poartă. De-aceea la 17/29 iunie deja {EminescuOpIX 132} au plecat din Belgrad ultimatul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
avut a face colonelul Horvatovici. [30 iulie 1876] INFLUENȚA AUSTRIACĂ ASUPRA ROMÎNILOR DIN PRINCIPATE Influența aceasta, fiind mai cu samă actuală, are dezavantajul de a nu sta înaintea noastră ca un șir de fapte complinite, ca ceva rotunzit, ci ne încunjură din toate părțile, trăim sub presiunea ei, e asemenea unui demon din povești pe care îl zărești oriîncotro te-ai întoarce, din care cauză începe a ți se năzări și acolo unde nu e. Pentru a cunoaște 163 {EminescuOpIX 164
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
crede telegramelor din sorginte turcească, care confirmă că Zaițarul a fost luat fără împrotiviri, dar care susțin că la Kniajevaț Horvatovici ar fi pierdut 4000 oameni, aproape toate tunurile și foarte multe puști; iar corpul lui Leșianin ar fi deja încunjurat fără scăpare de cătră trupe turcești. După aceste sorginți Osman Pașa, ocupând șesul Timokului, ajung[e] deja cu avantgardele sale corpul lui Ahmet-Ejub Pașa. Zaițar ar fi fost ocupat după două zile de o luptă care s-au sfârșit cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și că va avea a face numai cu o parte a milițiilor muntenegrene. Din contra, aceste trupe se împreunară foarte iute și când Selim Pașa, sosit * în locul de luptă înainte[a] lui Mutkar, au atacat flancul muntenegrin, s-au văzut încunjurat și șirurile sale rupte. Montenegrinii începură soiul lor de duel cu cuțitul, Selim și încă * doi pași împreună c-o mulțime de oficeri și ostași turci fură măcelăriți și când Muktar au ajuns cu trupele sale, având însă și pierderi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aliați pentru esploatarea țăranului. Apoi prin sute de mii de coli de hârtie tipărite au corupt definitiv bunul simț atât de caracteristic al românului, făcând, din oameni cuminți și așezați, oameni cari nu mai pot înțelege nimic din câte - i încunjură, nici legi, nici limbă, nici obiceiuri. Espresia cristalizată a acelor epidemii spirituale și fizice sunt temnița și spitalul. În caracterele degenerate ale celei dintâi vezi lipsa de religie, lipsa de conștiință de drept, născute prin subminarea bisericei; în organismele decrepite
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
femeiei a doua a tatălui său, carea, neavând copii, îi lăsă lui toată averea ei foarte însemnată. Abdul-Hamid și frate - său mai mare Murad n-au învățat în copilăria lor absolut nimica; toanele lor erau legi pentru acei ce-i încunjurau, își petreceau vremea cu sclavi de anii lor și abia trecuse de vârsta copilăriei când au și fost introduși în viața de harem, care submină în curând sănătatea slăbănogului Murad, pe când Abdul-Hamid, mai puternic de constituție, a putut să-i
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ore de - amiazăzi sârbii luaseră Buimir, la 8 sara după o sângeroasă luptă forțară Teșița cu asalt strigînd: "Trăiască Regele! " Lupta principală a fost la Krevet, unde Cernaief a comandat în persoană. Din aceste detalii se deduce că turcii sunt încunjurați în pozițiile lor. Dar lectorul, obicinuit cu buletinele de victorii de pe acest câmp de război, întorcînd pagina și cetind de - a 'ndărătelea va găsi tocmai contrariul celor susținute de sârbi. După telegrama din Constantinopole atacul sârbilor au fost respins cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bogate, închinate întreagă acestui popor, acestei țări. Dar se vede că deodată cu toamna anului acestuia a fost scris să vie și toamna acestei vieți iubite, căci același soare care a luminat bustul de marmură a lui Grigore Vodă au încunjurat cu razele sale fruntea înmărmurită a lui Constantin Negri și mormântul său, deschis să-l primească. Astfel pământul românesc primește în brațele sale pe copiii săi adormiți cu aceeași blândețe ca sânul mamei; el, în care zac comorile trecutului nostru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au îndoit și s-au chemat sub drapel toți bărbații câți au mai rămas neînrolați de la vârsta de 15 ani începînd până la cea de 60 de ani. Pe când sârbii merg rău, muntenegrinii merg bine. După luarea fortului Medun, ei au încunjurat acum Podgorița, pe care-o bombardează cu tunurile turcești luate de la Medun. Trupele care împresurase Medunul au intrat în Albania. [24 octombrie 1876] ["NETĂGĂDUIT CĂ ISTORIA... "] NETĂGĂDUIT că istoria Rusiei, studiată în legătura ei de cauze și efecte, ni va
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rarități istorice? Urmând acestei tendențe egoistice, Europa apuseană au jucat totdeauna fals față cu turcii și au gândit la liberarea creștinilor de sub jug numai atunci când i-ar fi putut căpăta sub mînile ei și abate de la ortodoxie. când Constantinopolul era încunjurat de turcii împresurători, Europa au vorbit către el mai aceleași cuvinte ca și diavolul Mîntuitorului: " Stăpânirea preste tot ce vezi să fie a ta, numai să îngenunchi înaintea mea și să te 'nchini mie ". În fața atrocităților moametane se adună soborul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]