505 matches
-
vedea în sursa „Someșan” nu altceva decât „un foarte harnic colaborator al Securității”. Așa-numita „hărnicie” ieșind din discuție (cum o demonstrează clar autorul cărții), rămâne în picioare întrebarea legată de resorturile acestor procurori conjuncturali. Ce a putut să-i îndârjească într-atât contra lui Nicolae Balotă ? Nici Gabriel Andreescu nu ajunge la un răspuns mulțumitor. „Cruzimea calificativelor”, încheie el, „șochează prin gratuitatea lor” (p. 125). Exact invers stau lucrurile cu Alexandru Paleologu, a cărui facondă mondenă („atracția succesului social”), coroborată
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
o pasiune devoratoare, aproape detectivistică, în evoluțiile lor, de dăinuire sau de simple fulguiri pe pânza obscură a proiecțiilor istoriei. Studia, spre pildă, colecțiile stufoaselor anale parlamentare cu o răbdare și atenție asemănătoare exploratorului care, în cine știe ce pustiu pierdut, se îndârjește a căuta floarea rară care știe că-l așteaptă undeva. Nu avea liniște dacă nu clarifica și ultimele necunoscute din viețile oamenilor săi din vechea vreme. Și acestea erau, îndeosebi, datele privind anul și locul morții lor. A răscolit vechi
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
ușor pe mână pe toate prietenele mamei, care lăcrimează și la desene animate, darămite la o nuntă. Mă pup cu soacra. Dansez cu diferiți domni în etate, care insistă să mă invite la tango sau vals și să mă calce îndârjit pe bombeuri. Stau frumos la poză, tai tortul. Mă prefac impresionată atunci când șeful de sală, foarte important și gomos, își face apariția, ne înmânează un fel de hrisov kitschos și ne atârnă de gât câte o medalie de aur pe
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
-Sănătate mamaie! i se adresă polițistul autodivulgatei. Apoi, privindu-i pe călătorii speriați, mai adugă c-un aer de copil tâmp: Ni s-a ordonat să fim politicoși în timpul serviciului și-n afara lui. -Și lumea ce-a făcut? se-ndârji sora. Nu l-au încolțit?! -N-au avut vreme! A scăpat! Ușile s-au închis. Doar șoferul se grăbea... -Așa! Ai văzut-o și pe-asta! Mai credeai că vei putea fi martora unui cumplit meșteșug de... tâmpenie, Doamne ferește! după cum zicea
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
Ies nopțile rânjind să ne sugrume, /ca niște-apocaliptice făpturi /cutreierând flămânde peste lume. / Pe care dintre noi îl îndrăgesc, /de-l caută-atâta prin spărtura-naltă, /de țărmurile toate se urnesc /cu ploile și vântul laolaltă. / Plecați pe răngi, ne îndârjim mereu /să dăm de capăt stâncilor și humii, /de parc-am ști c-aci e Dumnezeu, / Înmormântat de la-nceputul lumii. Izbim mereu și ca-ntr-un surd ecou /ni se prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de brad. Plânsul sufletului său caută odihna Strămoșilor în rodul în pârg al dragostei de Dumnezeu. Misterele cu falduri albe dau târcoale Doinelor de jale îndârjind în Potirul aprins, râvna de nectar a Învierii Neamului. Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie, /sus pe Golgota pătimirii noastre. / Cucernic ca unscgivnic gândul suie /spre cerul limpeyimilor albastre. Pe crucea jertfei cutrmurătoare, /pe care mor și visele și
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
parte și de alta, sfinții stau așezați pe lavițe moldovenești, iar la picioarele lui Iisus se desfășoară focul Gheenei colorat în roșu aprins, în care plutesc sufletele păcătoase care nu au putut fi salvate de îngerii ce dau o luptă îndârjită cu diavolii și care prezintă păcatele păcătoșilor scrise pe suluri aruncate în balanța dreptății. Printre păcătoșii ce-și așteaptă rândul să fie aruncați în foc sunt și necredincioșii, reprezentați prin chipuri de turci, cărora Sfântul Apostol Pavel le arată infricoșătoarea
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
șoapte: Cine-s mai frumoși? Oamenii? Ploaia? ................................... În vaduri ape repezi curg Spre locuințele lacustre Sunt singur și mă duce-un gând: Vreau să știu ce e cu mine, Ce rost am pe-acest pământ. NU-S VINOVAT C-AM ÎNDÂRJIT ȘACALII ȘI C-AM RĂCNIT CU SUFLETUL DURUT CĂ NU DAU UN CEAHLĂU PE TOȚI URALII ȘI CĂ URĂSC HOTARUL DE LA PRUT. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. În lan erau feciori și fete, Și ei cântau
PARTEA A II-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385085_a_386414]
-
în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți se-ascunseră în loc ferit, făcând cruci ocrotitoare înspre tânărul ce-și punea șuieratul împotriva tunetului rece. Mai apucaseră a vedea numai cum prima limbă de zăpadă îl înconjurase pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb. Neînfricatul îl și încălecase pornind în iureș la vale, urmat de alți zeci de armăsari, apăruți ca prin farmec din fuioarele de nea. Caii cei albi prinseră în copite pământul, răscolind amarnic
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
ducea mâna la nas și-l îndemna să-și lase hainele în șopron, afară. Rândaș i-a trebuit să fie?... își privea uimită bărbatul pe deasupra ochelarilor, apoi dădea cu resemnare din umeri. Curios, în loc să îl descurajeze, observațiile alor săi îl îndârjeau. Își amintea, ca și cum ieri s-ar fi întâmplat, că în ziua primei demonstrații hipice trăise o mare surpriză. Să fi fost în a doua sau în a treia lună de noviciat, când îi dăduseră, spre uimirea sa, în grijă un
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
te rupe! După ce am luat bolindetele, reflectai la spusele gospodarului : -Să plec acasă? Dar nu s-a umplut traista! Și-apoi nu colind pe unde am venit? Adică spre casa mea? Asta înseamnă...că mă duc acasă! Eee! Iar mă îndârjesc, urlând din poartă în poartă cu...unu, unu! La o casă mai arătoasă iese o gospodină simandicoasă : -Ține, micuțule, un covrig! Sar eu contrariat : -Eu vreau bolindete! -Uiote, mă la el! se înciudează gospodina. Îmi face comandă specială! Covrigul e
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
În buzunar alături de legătura cu chei și de buletinul de identitate, nu mai au nevoie de ea. Cei care nu au obținut-o niciodată, obosiți de atîtea eforturi zadarnice, Încetează de asemenea s-o mai rîvnească. Dar ce fac vitalii, Îndîrjiți, furioșii, ce substituie ei acelei pofte de glorie după ce obiectivul a fost atins? Se retrag la țară, se ocupă de grădinărit, devin rentieri? Nu. Se aruncă Într-o tentativă și mai temerară și Încearcă altă glorie mai mare, una universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici o alta n-o să aibă o Înmormîntare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormîntarea Marietei au fost pustiite nu știu cîte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră cîinii, tot chemîndu-se Între ei dobermani cu cîini-lupi, Îndîrjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sîrma de oțel temeinic Întinsă, răsunînd precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de luptă, de închisorile și reprimarea din timpul regimului comunist, de lipsurile materiale de acasă și din internatele cu foame și frig. Toate încercările prin care au trecut fiii și fiicele nedreptățiților soartei au putut fi depășite printr-o luptă îndârjită cu cartea, într-o încercare de recuperare și de răzbunare al lungului șir al celor care n-au cunoscut altă educație decât coada sapei și coada vacii. Vitregia vremurilor i-a tot oprit de la înălțare, dar, asemenea vulcanilor, plasma minții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din necesarul de apă potabilă, va duce cu siguranță la izbucnirea unui conflict. Proiectul de a controla apele Eufratului și ale Tigrului de către Turcia va neliniști Siria și Irakul. Tadjikistanul, Kîrgîzstanul, Kazahstanul, Uzbekistanul și Turkmenistanul își vor disputa tot mai îndârjit fluviile Amu-Daria și Sir-Daria, esențiale pentru culturile intensive de bumbac. Barajele hidrocentralelor din China - de unde izvorăște Mekongul - vor amenința să priveze de apă Vietnamul, Cambodgia și Thailanda. Mexicul și Statele Unite își vor disputa fluviile Colorado și Rio Grande. Senegalul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de poștă sau își înjunghiase soacra. Îl vedea pe imbecilul din fața lui cu cătușe la mâini și de abia dacă-i dădea atenție. Privea, ca să spun așa, prin el, ca și cum acela ar fi încetat deja să existe. Destinat nu se îndârjea împotriva unui criminal în carne și oase, ci apăra o idee, o idee și atât, ideea pe care o avea el despre bine și rău. La anunțul sentinței, condamnatul urla, plângea, turba, își ridica uneori mâinile spre Ceruri ca și cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i-se în ochi plăcerea de a avea o crimă, în sfârșit, o crimă adevărată - căci era o crimă, nimeni nu se putea îndoi de asta! - în acea vreme de război când toți ucigașii șomau în civil pentru a se îndârji sub uniformă, după răspunsul său așadar, ținutul îi întoarse spatele, dintr-odată, și nu îl mai privi de atunci decât cu dezgust. — Bine, bine, bine, bine... spuse Mierck fredonând, ca și cum s-ar fi pregătit să meargă la un joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mă îmbogățesc. Sper că‑s mulți bani înăuntru (sunt, dar suma e mai degrabă potrivită). Și Hans cară orbește la pumni cu brațele lui obișnuite cu munca fizică. Fiind bărbat, se mulțumește cu variantele masculine ale violenței: pumni și lovituri îndârjite cu capul (berbece); afurisiteke de șuturi în fluierul piciorului le lasă în seama Sophiei, care le aplică mereu. Ca două pistoane ale unei mașinării complicate, acționând alternativ. De parcă tot ce vroiai era să nu te murdărești pe mâini și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pregătea să părăsească sediul biroului de avocatură. El s-a oprit, cu mâna întinsă spre ușă, pentru o fracțiune de secundă, a mormăit ceva auzit și înțeles numai de el și a ieșit îmbufnat, fără să privească înapoi. A scuipat îndârjit pe caldarâm și a tras câteva înjurături în gând pentru a se liniști. „Ce paștele mă-sii își dă atâta importanță, frate? Mă tratezi pe mine ca pe un student, f...i gura mă-tii de muiere nesimțită! Pun eu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
teșchereaua doldora. Apoi scoate un pumn de galbeni pe care îi arată fetei stâlpite, în zornăit căznit. Cu mândrie în scărbă privită ea-mprăștie pe masă mulțimea de bănet și mușcă mâna-ntinsă spre sânii neatinși...Uimire de-ndrăzneală, stârnire îndârjită-n pofte, sărit în ajutor de eunuc și ordin de repaus... Mușcatul buhăit rabdă bărbat, rabdă în prefăcut de rânjet și-adună galbenii ca hoțul, trăgând o palmă în rotund dezmeticit de -ascuns... Fata îi stuche nesimțirea și lasă capu-
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
modelului ideal. În ce privește viziunea strictă, a unei raționalități fiziologice, mă tem că, simțind imperativ nevoia să se opună unei asemenea operațiuni dureroase care vrea să-i extirpe o parte din personalitate, exact ca-n simbolul martirajului pentru credință, omul se îndârjește și nu se lasă smuls din tridimensionalitatea sa care-i asigură legături transcendente apte de a-i perfecționa persoana fizică, a depăși precaritatea acesteia, a-i arăta calea spre un ideal superior. Pentru că această atracție, această aspirație, această tendință spre
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
le-a luat în seamă. Tamir l-a reclamat pe Pavel și făcându-se judecată, Pavel a fost găsit nevinovat și cu toate astea a fost bătut și alungat din oraș odată cu Onism și cu copiii acestuia. Atunci mama sa, îndârjindu-se, a bătut-o, a ținut-o înfometată și văzând că nimic nu poate schimba hotărârea ei de a-și duce mai departe viața în feciorie, a reclamat-o guvernatorului s-o ardă (mama ei bună a cerut asta!) ca
SFÂNTA MUCENIŢĂ TECLA, CEA ÎNTOCMAI CU APOSTOLII de ION UNTARU în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363262_a_364591]
-
să fie construită o cale ferată care să străbată întreaga Japonie, dar mai întâi vor fi construite liniile de telegraf. IX. Tendința japonezilor către educație Având în vedere faptul că Japonia s-a ținut atât de îndelungat și atât de îndârjit departe de tot ceea ce este străin și văzând ceea ce s-a făcut timp de doar 10-15 ani pe calea preluărilor de la străini, merită să te uimești în fața poporului nipon. După ce în anii 50 statele străine au constrâns guvernul Japoniei să
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
fruntariilor țării și în al cărui joc „de-a șoarecele și pisica” vă prindeați mereu înfruntându-vă pe mai nimica de ieșeați totuși șifonați, „capitulați” când unul când altul, câteodată amândoi și fără nici un câștig oareșcare,? Și nici măcar nu vă îndârjeați pentru cine știe ce „moștenire”, cum poate o fi crezut lumea din toată această smotoceală „frățească”... Evocarea lor lapidară în această misivă, la întâmplare, vine să sublinieze însușirea de preț a persoanei tale, cumva unicitatea ei într-un timp, loc și împrejurări
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
țarist, devenită lagăr sub auspiciile purpuriului bolșevic după 1918, a „cazat” din vara lui 1944, primele loturi de români, lângă nemți, unguri, italieni și spanioli. Alături de munca anevoioasă, hrana era destul de insuficientă și proastă, dar compensată prin suplimentul propagandei susținut îndârjit de comisariatul politic, de a se alcătui Diviziile roșii ale trădării și rușinii. Deși, lupta era acerbă și total neegală, majoritaea ostașilor români au rămas dârzi în demnitatea lor, dincolo de scrâșnetul ruginit, amenințător al tovarășei Ana Pauker: „Vom trece peste
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]