703 matches
-
și dornic a ameliora lumea, chipul eului ludic și fericit să moară de rîs, al eului violent și neînduplecat, al eului ușuratic și copilăros, al eului disprețuitor și crud, al eului timid sau șovăielnic, al eului leneș sau al celui îndîrjit. „Fiind toate astea la un loc și altele mai multe, cine sunt eu de fapt? Sînt suita tuturor combinațiilor potențiale ale acestor euri, cu o dominantă de moment. Sînt recuzita eurilor mele." (p. 222) Spuneam că Întîlnire cu un necunoscut
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
Grosul îl constituie însă „trăncăneala” de acum, din cei aproape trei ani în care Iorgulescu s-a luptat eroic cu boala, cu tratamentele chinuitoare, cu suferințele generate de condiția de bolnav. O formă a luptei lui Iorgulescu, poate cea mai îndârjită și mai eficace, a fost nepărăsirea scrisului, a muncii literare, a legăturii cu publicațiile din țară care îi cereau texte la termen, așa cum conveniseră. Când răul îl lăsa cât de cât, fie și pentru câteva minute, Iorgulescu se târa la
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
În timpul unei lecții despre „clasificare”, scrupuloasa lui bună-credință ne pusese răbdarea la încercare: a sfârșit prin a ne captiva. Prezenta totdeauna interes pentru oamenii care nu respingeau noutatea, întrucât, neurmărind să fie original, nu cădea în nici un tip de conformism. Îndârjită, sinceră, atenția lui surprindea esența vie a tuturor lucrurilor. Ce strâmtă era mica mea lume față de acel univers abundent! Mai târziu doar unii nebuni aveau să mă facă să simt o smerenie asemănătoare, atunci când descopereau într-o petală de trandafir
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
care profitase la maximum -, cu un start mult mai timpuriu și mai bun decât al meu, știa mai multe despre orice: dar adevărata lui superioritate, de care era conștient și care mie îmi sărea în ochi, era pasiunea calmă și îndârjită ce-l împingea către viitoarele lui cărți. Altădată, disprețuiam copiii care jucau crochet sau studiau cu mai puțină ardoare decât mine; iată că întâlnisem pe cineva în ochii căruia pornirile mele pătimașe păreau sfioase. Într-adevăr, în comparație cu el, înflăcărările mele
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
că este o bună soluție să fie ajutat de un psiholog, ale cărui sfaturi le neglijă însă, considerând în sinea lui că știe mai bine ce anume are de făcut. Au mai trecut încă doi ani în care juca din ce in ce mai îndârjit fără să obțină însă nimic altceva decât experiență eșecului și timp consumat. A venit la mine spunându-mi că a clacat și nu mai are energie să continue. Era exact acel moment de relaxare pe care îl așteptăm. Era clipă
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului - Meditație și echilibru () [Corola-journal/Journalistic/66342_a_67667]
-
uzul curent a remotivat expresia, legând-o nu atât de ideea de strângere și fixare, cât de metafora familiară a toartei-braț, evocând deci o apropiere prietenească. Așadar, contrastul din vorbele lui Farfuridi e mai curând acela dintre aparențele unei opoziții îndârjite și realitatea unui acord secret. Până la urmă, dincolo de obsesiile filologice, e important faptul că textul nu devine obscur: acuzațiile pot traversa deceniile și secolele, chiar dacă termenii își modifică treptat sensurile specifice.
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva presimțirilor și temerilor ei vechi care o năpădeau, cășună pe fete și se răsti la ele să se apuce de treabă. Ce, n-au mai văzut salcâm tăiat?” Revenind, reține atenția îndârjita împotrivire a copacului, ce trebuia doborât/ coborât din înălțimea lui, de unde domină satul, precum însuși Moromete care, așezat pe prag, deasupra tuturor, li se impunea autoritar celorlalți ca un acceptat reper: „Din înălțimea lui, salcâmul se clătină, se împotrivi, bălăbănindu-
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
De două mii de ani, care făcuse atâta vâlvă în anii ’30, nu fusese inclus. Va fi retipărit abia în 1990. Până una alta un V. Mândra, un B. Elvin, criticii susținători din epocă, îi construiesc lui Sebastian o imagine de îndârjit luptător antifascist și, în general, de spirit ostil ordinii burgheze și politicianismului. Fusese expus în anii tinereții, ce e drept, și unor „rătăciri“, unor rele influențe de care s-a debarasat însă destul de repede și definitiv, plasându- se apoi, moral
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
în op. cit., p. 51.} {\footnote 22 Ibidem, p. 51.} {\footnote 23 Fericitul Teodoret Episcopul Cirului, Istoria bisericească, cartea a V-a, trad. C. Cornițescu, în op. cit., p. 233. } Ioan vădită în atitudinea lui fermă a putut chiar și pe cei îndârjiți să-i tulbure și să-i rușineze 24. Nu a ezitat să se opună, când a fost cazul, nici împărătesei Eudoxia. Odată, răpind via unei văduve, aceasta din urmă l-a rugat pe Sfântul Ioan Gură de Aur să intervină
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
e atacat în propria casă de un jefuitor necunoscut, scăpînd cu greu din agresiune. Juana - terifiată de răul pe care perla l-a adus, atît de repede, în familie - îi cere soțului să o arunce înapoi în mare. Kino refuză îndîrjit. Asaltat de un al doilea hoț, omul devine necruțător și îl ucide, de data aceasta, pe atacator. Comunitatea nu iartă îmbogățirea subită a odionioară năpăstuitei familii și, ca atare, le incendiază casa. Scăpați ca prin minune, Kino și Juana își
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
e atacat în propria casă de un jefuitor necunoscut, scăpînd cu greu din agresiune. Juana - terifiată de răul pe care perla l-a adus, atît de repede, în familie - îi cere soțului să o arunce înapoi în mare. Kino refuză îndîrjit. Asaltat de un al doilea hoț, omul devine necruțător și îl ucide, de data aceasta, pe atacator. Comunitatea nu iartă îmbogățirea subită a odionioară năpăstuitei familii și, ca atare, le incendiază casa. Scăpați ca prin minune, Kino și Juana își
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți mai rămân vicleniile luptei, îndârjita ei așteptare. ROBINSON Nu pot ajunge pe malul celălalt Căci mai am de străbătut pământul Dinlăuntrul meu, fierbintele deșert de nisip din mine. M-am lăsat dus de ursită, ca de o corabie zămislită de pântecele furtunii. în lume puțină
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
însă cum apreciază oamenii avizați ai timpului - și nu neapărat români. Iată: „Doresc să exprim din partea guvernului britanic profunda noastră admirație pentru curajul eroic și avântul ce la dovedit poporul român în timpul unui an de încercări aproape fără seamăn... Rezistența îndârjită - rezistență atât de prețioasă pentru cauza comună - pe care această armată o opune dușmanului în acest moment, în condiții de o greutate excepțională, prezintă un exemplu măreț de tărie, pe care libertatea o inspiră unui popor liber”; cuvintele aparțin lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nr. 15, din 14 noiembrie 1944, se spune: „școala de subofițeri de rezervă de infanterie Radna, comandată de lt. col. Petrescu Alexandru, s-a acoperit de glorie cu ocazia luptelor dintre 14 și 20 septembrie 1944, în regiunea Păuliș-Ghioroc-Cuvin. Datorită rezistenței îndârjite a elevilor și conducerii pricepute s-a reușit timp de o săptămână să se sfarme puternicele atacuri inamice, sprijinite de care de luptă, care căutau să pătrundă pe valea Mureșului spre inima Ardealului. Pentru exemplul strălucit de bravură și spirit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
știe, pe singurul drum pe care poate s-ajungă?... Unde să ajungă dacă el este deja acolo, chiar dacă nu poate încă să știe că este câștigătorul? Ce competiție este mai de temut decât aceea în care tu ești singurul concurent îndârjit? Dar cum mai poți lupta când adversarul poartă, drept amuletă, doar chipul tău? „Alungă toate speranțele”, ți s-a spus, pentru a putea să speri cu adevărat! Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranța pentru cel care are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cuprinzând caietele cu însemnări din anii 1907-1918 și o serie de completări ale editorului la volumele apărute anterior, adaosuri în sectoarele de proză, dramaturgie, publicistică, interviuri, corespondență - pagini complementare datorate unor descoperiri mai recente. Au devenit notorii profesionalismul desăvârșit, perseverența îndârjită, capacitatea de cuprindere tematică, efortul documentar, adecvarea comentariilor de istorie literară de care a dat dovadă Niculae Gheran de-a lungul timpului în restituirea operei lui Liviu Rebreanu. Sunt calități care, împreună, alcătuiesc exemplaritatea unui editor. Imaginea consacrată a lui
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
de o veghe îndelungată a prietenului său. Privirea-i devine întrebătoare. - Nu poți înțelege cât sufăr, îi spune Balduin. Suferința Răstignitului e și a mea. Știu că pentru tine lucrurile astea nu există. Sunt un caz patologic sau un reacționar îndârjit... un dușman de clasă. Pentru tine. Dar în fine... mi-ai dat o garanție... dragostea ta pentru poezie... între poezie și rugăciune e continuitate, când nu e identitate. Pot deci să te iau drept martor, sunt convins că ești sincer
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
pe cetățeanul care nu mai știe cum trebuie să se comporte. Se pare că aceste mecanisme psiho-sociale funcționează și în cazul limbii ca instituție de cultură. În momentul în care forurile academice își ies oarecum din rolul consacrat (de apărătoare îndîrjite ale normei, ale tradiției, ale stabilității) și încep să propună inovații, modernizări, actualizări, reacția publică este una de mare nervozitate. Cam asta ar fi, după un an de la apariție, impresia cea mai surprinzătoare legată de receptarea noului Dicționar ortografic, ortoepic
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
zi pe an măcar, să te cinstim, Destul în rest, te facem de ocară Când pentru alții, din nevoi, spetim. Mi-e dragă țara asta necăjită Ce speră că-ntr-o zi va prospera, Vă jur, oricât aș fi de îndârjită Am s-o iubesc mereu, e țara mea! Citește mai mult În țara-n care codrii plâng adesși Dunărea îmbrățișează marea,Se lasă munții către deal, la șesUnde chindia-ți taie răsuflarea.În țara-n care toate sunt pe dos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
existent la unitatea lor îi va face legătura cu o colegă liberă. El nu are încotro și suportă un dialog nedorit cu o altă salariată, de altfel foarte amabilă. Eșec din nou! Dar nici el, nu se lasă și continuă îndârjit să-și facă alte planuri și strategii. Într-o seară se postează în aproierea băncii, în autoturismul său, un Ford Mondeo roșu aprins și așteaptă ieșirea personalului băncii. După aproape o jumătate de oră de supraveghere discretă toate angajatele părăsesc
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ne-a salvat de atâtea ori și ne-a ajutat să conviețuim? Ce-i desparte pe secui de români, în afară de interesele unor ticăloși din mijlocul lor sau din afara lor? Ce le-au făcut românii secuilor și ungurilor de sunt așa îndârjiți să renunțe la această conviețuire seculară? Cine zgândăre primitivismul dezbinator din oameni și de ce o face? Filmul meu, interzis în 1969, imediat după premieră, pune pe tapet toate aceste întrebări și încearcă să le dea un răspuns. Într-un moment
GHEORGHE NAGHI la 83 de ani: „Filmul meu, , este de o actualitate care mă sperie și pe mine” [Corola-blog/BlogPost/92763_a_94055]
-
începuse să burnițeze, nimic nu ne oprea și înaintam triumfal prin noroaiele și băltoacele de pe ulița desfundată. Cred că ne-ar fi invidiat chiar și Alexandru cel Mare sau Napoleon. Pe la garduri, câinii mușcau furioși scândurile văzându-ne așa de îndârjiți. Când ajungeam la o poartă, la comanda scurtă a lui Ilie, urlam din patru bojoci : Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
adaptată la „unu”, ca să înțeleagă. Și încep : „am venit și eu odată! La mulți ani cu sănătate! Și la anul să...mai vin, boieri mari să vă găsesc!” Repet răspicat : Unu! Unu! De dincolo... câinele lătra mai înfuriat. Înciudat și îndârjit, strig din răsputeri, dând cu bățul în poartă : -N-auziți, băăă! Sunt unu! Unuuu! După un timp, iese gospodarul înfuriat : -Care ești, mă, acela...unu? -Eu sunt, eu sunt! Sar imediat, bucuros că am reușit. -Măi, dar amarnic mai ești, mă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
am constatat că tâlharul mi-a lăsat ustensilele de bază : traista și bățul. Atunci, ca un înțelept, am ales soluția cea bună și în drum spre casă iar am început din poartă în poartă cu „unu! Unu!” Mai amarnic, mai îndârjit. Când am ajuns aproape de casă, aveam în traistă vreo opt-zece bolindeți. Ce să mă fac? Să intru în casă cu traista goală? Ce-e să zică tata? „N-ai fost în stare, mă, să umpli traista? Halal bărbat!” Am să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
spune-mi tu mie, Iovănuț, vrei să-l vezi pe Domnul?”. „Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la atâta, șopti smerit novicele, mi-e de-ajuns că pot fi în preajma Lui”. „înțelept ai grăit, copile, zise Sfântul Petru. Nu căuta îndârjit să-i vezi, căci atunci când va voi, ți se va arăta El însuși. Uite, ia-o pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]