606 matches
-
ea suspicios. Putea să-l vadă? -Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
răsturnînd sticla în paharul lui Mihai, umplîndu-i-l. Noroc! Ce-ai vrut să-mi zici? A, nimic... murmură Mihai, savurînd tăria lichidului gălbui, convins de eticheta de pe sticlă că-i îmbuteliat în Scoția. Așa-i cum îți spun eu: țăranul era îndărătnic; ținea la pămînt mai ceva ca la viață, zău! Poate pentru că pămîntul însemna însăși viața; așa a gîndit țăranul întotdeauna. Săteanu își trece palma peste față, în sus, apăsîndu-și-o puternic pe frunte, lăsînd apoi degetele răsfirate prin părul bogat, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interes aș fi avut ca dumneata să-ți recapeți memoria? Erai fericit fără ea. Mie nu-mi pasă de soarta Angliei. Vreau să fii fericit, atîta tot. Din păcate, fratele meu Înțelege prea multe. — Bine, dar e absurd! spuse Rowe, Îndărătnic. Cum de mai sînt În viață? — E econom din fire. Toți sînt economi. N-o să Înțelegi niciodată nimic dacă nu Înțelegi acest lucru. Și repetă În silă, ca o formulă: „Maximum de teroare Într-o perioadă minimă de timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îndepărtat mâna de grilaj. - Nu cred că ar fi trebuit să venim aici. Mă surprinde că poliția nu impune mai multe reguli pentru asta. Încheietura puternică a mâinii sale îmi apăsă la rândul ei degetele, dintr-un fel de iritare îndărătnică, ca și când și-ar fi repetat răzbunarea fizică asupra mea. Ochii îi zăboviră asupra capotei și scaunelor, pline de confetti negre. - Ai fost rănit grav? mă întrebă. Cred că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu durerea și conștiința gândului că ea va sta, acolo sus, numai în vis. * * * Aglomerația de ființe care pe cei mai mulți îi sufoca, pentru micuța Luana era imperios necesară. La prânz, când toți dormeau și curtea se afunda într-o tăcere îndărătnică, se simțea pierdută. Nu suporta singurătatea. Acest somn la orele amiezii îi fura agitația din jur și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte și privea cerul, căutând să-și piardă amorțeala în alunecarea piezișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui prospere, pe iubirea declarată la orice colț de stradă, dacă nu făcea nici cel mai mic efort să-i dea unicul lucru cu adevărat important în viață. Porniră, astfel, pe un drum fără întoarcere. Luana căzu într-o tăcere îndărătnică, afișând o ranchiună dușmănoasă. El îi răspundea cu aceeași monedă, ascunzându-și, infantil și periculos, neputința. Îi interzise, copilărește, s-o mai viziteze pe Iuliana și femeia râse sarcastic de neghiobia lui. Se răzbunau unul pe celălalt și se legau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce era în mintea acestei fete care nu-i semăna deloc și care nu contenea s-o surprindă cu hotărâri din cele mai neașteptate. Așezați la masa din mijlocul sufrageriei ea îl analiză pe viitorul ginere, intuind perfect că era îndărătnic și greu de condus ca un măgar înhămat la cotigă. Dar văzându-și fata atât de îndrăgostită și realizând că orice încercare de-a o face să se răzgândească era sortită eșecului, se împăcă cu gândul și se oferi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
negri ca ai mamei. Sanda dădu fuga la Iași s-o felicite și să-și strângă nepoata în brațe. Întâlnirea cu proaspătul tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se îndoia că e fericit. Nu ezita să afirme c-o iubea pe Luana dar, fără să cunoască motivul, simțea că într-o zi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i ofere tot ce-și dorea. Trăise o viață singură, avea dreptul la liniște și fericire. Nu merita un astfel de tratament. Încerca, în fel și chip, să schimbe atitudinea soțului ei față de unicul suflet care le oferea ajutor dar îndărătnicul nu se lăsa deloc. Când fata termină cursurile Sanda dădu bir cu fugiții, jurând că atâta timp cât Radu se afla acolo ea nu le va mai trece pragul casei. Intimitatea și liniștea se întoarseră asupra familiei Noia cu o nesperată binecuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
revină. Luni, la prânz, o sunase la birou. La celălalt capăt al firului nimeni nu ridicase receptorul. Alertat de nenumăratele apeluri rămase fără răspuns, hotărî să meargă la fabrică. La poartă îi fu interzis categoric să intre. Rugă atunci pe îndărătnicul slujbaș, ce-și apăra instituția de parcă în ziua următoare i-ar fi rămas moștenire, s-o anunțe pe doamna Noia de la registratură că este căutată. Invitat să aștepte, Ștefan nu reuși să-și găsească locul. Va insista, la nesfârșit, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Reprezentase unealta împlinirii pedepsei divine. Uneori, Dumnezeu întârzia să-i lovească pe păcătoși dar niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la capătul puterilor, Escu își ieși din fire. M-am săturat, Luana. Îți stau dinainte, cu toată răbdarea lumii adunată peste mine, de prea multă vreme. Îți bați joc de sentimentele mele, de munca Sandei dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn sub masă și se preface ațipit. Buna dispoziție trece de la mine la ea, de la ea la mine; roșeața tînără din obrajii lui Șichy i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și prind să le rescriu destinul. E o șansă vagă, infimă, dar o să mă străduiesc. Poate că din crăpătura banalului (bateria îndărătnică) o să se ivească o dragoste mare. Apăs pe mînerul portierei și se deschide. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, motorul pornește din prima cheie. Hai, Tano, urcă. Au să se întoarcă și noi n-o să mai fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Primeau, în schimb, DVD-uri cu viitor îndepărtat imortalizat de turiștii cosmici pe stick-uri minuscule. Un troc din care brăileanul fanariot cu sânge de evreu, comportament de țigan, hapsân la bani ca un țăran, greu de cap ca un bulgar, îndărătnic precum un ungur, iute la supărare ca un tătar, bețiv ca un rus, leneș ca un turc, pervers ca un francez câștiga enorm, multiplicându-le și oferindu-le pe bani grei doritorilor. Spionii cosmici deveneau mai avizi de informații, dotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zgomotind tot timpul fără oprire, ignorând totul. Nilă reprezenta singura realitate în existența iluzorie pe care o accepta ca pe un dat care hrănea substanța romanului Soarele Negru. Nu luă în seamă încă o umbră care se simțea tot mai îndărătnică în calea sa. Cu greu se trezi din teoremă, consfințind până la urmă că aceea care-i aținea calea era o femeie. Bântuia printre foșnete, speriată și umilă. Cum toate animalele au dublul feminizat, Nilă o lua sub protecție și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de acțiune și ai folosi muniție de război adevărată. Doar așa totul poate să pară real, spune. E singura metodă prin care îți poți întări caracterul, își reia Regizorașul pledoaria sa legată de arta adevărată. Știu că ai un Comandant îndărătnic, aș putea spune chiar fricos în unele împrejurări, care se lasă cu greu convins chiar și atunci cînd e vorba de lucruri din cele mai mărunte. Pe asta o să mă prefac că n-am auzit o, îi dă Santinelă apă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce pășteau liniștiți și preocupați doar ca să-și refacă puterile pentru munca grea de peste zi, cum arar Își sufleca pantalonii de materie și alerga desculț prin iarba rece și udă pentru a lua măsuri urgente cu câte un bou mai Îndărătnic și mai ales cum venea de repede pentru a pescui. Se forța să ridice din apa limpede crâsnicul prea greu pentru el, urmărea cu bucurie cei doi-trei peștișori care ar fi Îndeplinit orice dorință omenească numai să scape, Îl așeza
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aceia pe care îi avea în jurul lui, așa încît fu ucis de un centurion în mijlocul trupelor lui. Trebuie să observăm în legătură cu aceasta că asasinatele de felul acesta, care sînt rezultatul unei îndelungate chibzuiri și izvorăsc dintr-o hotărîre statornică și îndărătnică, nu pot fi evitate de un principe, deoarece orice om căruia nu-i pasă de moarte poate să-l ucidă; dar un principe nu trebuie să se teamă prea mult de asemenea crime, pentru că ele sînt foarte rare. Trebuie să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nevoie de el. Nu apelase direct la primarul Răteș tilor, dar tata, aflînd de la un prieten comun că preotul ca tolic din Ardud ar avea nevoie pentru o ceremonie mai deosebită de colegul său din Rătești care se arăta cam Îndărătnic, l-a invitat pe acesta din urmă la primărie pentru o discuție de spre chestiunile curente ale comunei. L-a rugat, Între altele, să dea o mînă de ajutor evenimentului În pregătire și să se deplaseze pînă În comuna vecină
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
situația! Cum zice cronicarul: Că omul este sub vremi..." Țăranul ascultă în tăcere, își goli paharul și peste față îi trecu parcă o umbră. Ba eu, cuscre, al dracului să fiu dacă o să mă dau după vremurile astea!... declară el îndărătnic. Nu mă vopsesc comunist nici dacă mă-mpușcă!... Stelian îi făcu semn să vorbească mai încet și se uită spre drum, pe unde se vedea trecând șeful postului de miliție, cu un automat atârnându-i pe spate. Ei, Grigore, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea lui și, fiind îndărătnic prea din cale-afară ca să mai iasă, singura cale de a scăpa de el este doar să-i dăm ascultare și să-l ducem, după cum se cuvine, până la capăt. Astfel stând treaba, dorința răzbunării Istorisiri nesănătoase fericirii 61 porni a-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai precis. Deocamdată, acasă, Rebelul se dovedea la fel de neînduplecat. Dar, după cum arăta, se vedea limpede că e la capătul puterilor. Acum trebuia învins. Și G. știa cum. A hotărât să mănânce în hol, chiar în dreptul oglinzii. Cât o să mai rabde îndărătnicul? O să renunțe până la urmă; un stomac gol e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa din bucătărie în hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
într-o derută "jalnică", medicul altora se retrage într-o pustietate montană în care va putea, departe de lume, să-și lingă rănile; și să scrie. Evadarea e însă relativă. Lumea lăsată în urmă continuă să trimită semnale către pustnicul îndărătnic, explicat de propriul fiu (și el, medic psihiatru) cu diagnosticul, nu prea măgulitor, de "vagabondaj senil". O tânără pe cât de frumoasă, pe atât de insistentă îl tot vizitează pe Cassian, readucân-du-i instantaneu în fața ochilor trecutul. Mara e fiica Teodorei, iar
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]