2,093 matches
-
cu oamenii politici de vârf din acele localități. Marea majoritate, trebuie s-o spun, erau oameni din PSD. Am cunoscut prefecți, subprefecți, primari, președinți și vicepreședinți de consilii județene. Nici unul nu mi-a lăsat impresia bestiei politice cu care identificăm îndeobște homo politicus pesediensis. Deși aduceau, fără excepție, cu vechii activiști de partid ai lui Ceaușescu, păreau mai degrabă niște „emanați” ai locurilor din care proveneau, decât extratereștrii prezenți la emisiunile de televiziune și pe pagina întâi a ziarelor. Am avut
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
la reflecție. Fiecare dintre ele ar merita o discuție separată. Toate textele acestui volum pun în mișcare mintea cititorului, oferă unghiuri de privire surprinzătoare care schimbă, uneori spectaculos, percepția comună asupra unor persoane, lucruri sau situații despre care se crede îndeobște că se știe totul. Lecția implicită a excelentelor editoriale ale lui Nicolae Manolescu este aceea că un spirit liber trebuie să se ferească de ideile de-a gata, indiferent de unde ar veni ele, să problematizeze în permanență și să spună
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
complexitatea ideatică și stilistică a operelor respective. Autorii romanelor cu adevărat valoroase își surprind cititorii prin subtilitatea observației sociale și prin cunoștințele de istorie, filozofie, fizică, științele naturii, matematică, teologie, politologie, arte plastice, muzică, limbi străine, situate mult peste ceea ce îndeobște numim „cultură generală”. Majoritatea prozatorilor de succes păstrează un secret absolut asupra a ceea ce se întîmplă în laboratorul lor de creație. Gestul celor dispuși să deschidă această „ușă interzisă” este, de aceea, unul temerar care merită întotdeauna salutat. El nu
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
tranzacționat cu puterea și mi-am porcăit spectacolele, cînd am înecat în closet copilul ăla genial, înaripat, care era Proștii sub clar de lună”... Tot din mulțimea de citate obligatorii aflăm că “itinerariul meu «ieșit din comun», cum spuneți - atribuit îndeobște rezistenței mele față de aparatul de represiune totalitară -, are la origine ceva mult mai simplu, un soi de «dandysm» provocator, izvorît din revelația că «ei» sînt mult mai fragili, mai proști, mai înspăimîntați decît se crede, și că un elementar gest
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
33-36) și al generozității inocente. Rămas tot mai singur în generația sa, Gabriel Dimisianu aduce testimoniul necesar al unui participant direct la evenimentele (literare și nu numai) unei epoci despre care se știu mult mai puține lucruri decît se crede îndeobște. Excelent este și interviul din finalul acestui volum, un text cu valoare de profesiune de credință a criticului Gabriel Dimisianu. Autorul mărturisește cu franchețe că (așa cum suna recomandarea lui Călinescu) a ratat mai multe genuri literare pînă cînd s-a
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei. Între erezie și epifanie Ceea ce în sculptură este, îndeobște, particularizat și identificat ca atare, la Paciurea devine categorie, concept, construcție mentală pură. Însă revanșa definitivă a sculpturii ,,orientale”, interiorizate, depozitară a principiilor și nu simplă ilustrație a individualității, față de sculptura ,,occidentală”, pozitivistă și în prag de epuizare ca resurse
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
decît occidentalii și se pot impune cu eleganță într-o discuție pe temă, în schimb cultura muzicală și cea teologică, firesc asimilate de orice ins trecut prin școală în vestul Europei sînt, la noi, aproape inexistente. Dacă incultura muzicală e îndeobște ascunsă, cu un sentiment de jenă, incultura religioasă nu face pe nimeni să roșească. Raportarea la religie se face azi, în urma celor cincizeci de ani de abstinență, prin atitudini exagerate: unii țin să-și arate credința printr-o gestică forțată
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
judecat după criteriile noastre imperfecte, îngerul ne-ar putea asigura și răul, nu numai binele: “Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eșec. Și nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobște, ca un produs de cofetărie. Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deși e unul dintre cele mai caracteristice portrete ale sale”. Această trăsătură este bunătatea neîndurătoare, pe care oamenii o
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
Gellu Naum, Mircea Dinescu). În schimb lipsesc poeți cel puțin la fel de importanți, lăsați probabil pentru volumele viitoare, în virtutea unei logici care îmi scapă (Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Șerban Foarță, Mircea Ivănescu, Mircea Cărtărescu). La Proză, accentul selecției cade pe ceea ce îndeobște numim „generația ’80”. Din generațiile mai vechi apar Paul Georgescu, D.R. Popescu, Fănuș Neagu, Radu Cosașu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Radu Albala, Constantin Țoiu, Costache Olăreanu, Eugen Uricaru, Maria Luiza Cristescu, Mircea Ciobanu, Dana Dumitriu, Tudor Octavian, Mihai Sin, Virgil
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
lui Șerban cel Rău. Există două feluri de adolescenți din rîndul celor ce se înscriu într-un orizont sufletesc notabil. Unii sînt cuprinși de de entuziasm, generoși pînă peste poate, arzînd în flăcările idealului mai mult ori mai puțin naiv (îndeobște mai mult), nutriți de literatura adecvată romantismului lor vehement ori prizînd lecturile pe unda acestei umori stăpînitoare. Alții în schimb refuză viața în valorile ei pozitive, încrîncenați ori doar persiflatori, atinși de aripa unui luciferism prematur, jertfind mereu scepticismului generalizat
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
vorbește despre "statuarul Marin Mincu". Apare și noțiunea de sacru în legătură cu Mincu, la Mihail Gălățanu, în combinația "monstru sacru", e adevărat, exprimând însă și ea tot admirația, de bunăseamă: "Mincu este un monstru. Sacru. Negreșit că sacru". Până și sarcasticul, îndeobște, Luca Pițu intonează aria adulării când vorbește, încă din titlul intervenției sale, despre "energicul, supervirilul, mereu bătăiosul Marin Mincu". Ceva mai puțin înflăcărată este doar Irina Mavrodin care, nereferindu-se la om, ce e drept, scrie despre poet: "este unul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
ce se studiază pe sine la un mod insațiabil. E bine, e rău? N-am putea da, credem, un răspuns mai rezonabil decît cel că avem a face cu un flux al lucidității, cu un pozitivism sui generis care alternează îndeobște în diverse domenii ale culturii cu fluxul emoțional și imaginativ. Pe direcția acestui flux energic o cercetătoare extrem de bine informată, cu o impresionantă bibliografie ŕ la page, Maria-Ana Tupan, în volumul intitulat Sensul sincronismului, d-sa își propune a "revizita
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Liviu Dănceanu Îndeobște, călătoria, spunea Victor Hugo, nu-i decît o amețeală rapidă. Numai acasă este adevărata fericire". Și totuși, nimic mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui, nimic nu-i mai rotund, dar și
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
ce se răzbună pentru trecutul și, poate, viitorul lor. Astfel, proba punctului și virgulei poate fi susținută de creațiile sonore descinse din emoția și emulația întreținute de marile curente și direcții estetice ale istoriei muzicii savante. 11. Virgula se înșurubează, îndeobște, în plămânul acelor muzici ce respiră semicadențial, cum sunt misele ticluite de corifeii școlilor franco-flamande ori acele creații solidare sintaxelor eterofone, care evită tranșarea categorică a nodurilor și ventrelor sonore, a monovocalității și plurivocalității, cazurile lui Enescu și Stefan Niculescu
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
Balmuș. C. Negruzzi, Alecu Donici, George Coșbuc, I.L. Caragiale, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Al. Piru, Eugen Barbu și Ion Gheorghe sunt scriitorii acuzați, mai mult sau mai puțin convingător, cu dovezi concludente sau fără, de a fi plagiat opere semnate îndeobște de străini. Cazurile urmează un anume tipic deși nu toate se desfășoară la fel. Unele demascări sunt formulate rece, alte cu patimă, unele nu mai lasă loc nici unui dubiu, altele sunt cam șubrede, există cazuri în care scriitorul acuzat intervine
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
într-un amplu capitol al volumului d-sale, foarte substanțial în ansamblu, intitulat Calea de acces. Prospectînd, cum s-ar spune, cealaltă față a lunii, dl Raicu ne revelă un E. Lovinescu în destule privințe neașteptat. Nu altul decît cel îndeobște cunoscut, deși, în rama acestei imagini habituale, plin de surprize, ca și cum într-un perete aparent compact s-ar deschide o ușă secretă, fără a-i schimba configurația. Iese astfel la iveală un E. Lovinescu mai complex, mai umanizat, ergo mai
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
2001), eseuri și versuri. Recent, de exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se ambiționează, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezita să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
al "netrăirii"... Ne aflăm însă pe tărîmul creației care-și are normativele proprii, setul său de valori diferite de cele ale eticii sau religiei, cu care se interferează fecund, din fericire fără a se confunda cu ele. Existența poetului implică îndeobște o mișcare uneori zbuciumată, convulsivă, alteori calmă, domptată, între contraste ireconciliabile, a căror sacrificare de dragul "bunelor sentimente" ar fi riscantă. Răul existențial prezent în creație e ca o tumoră inoperabilă, dar care nu afectează o supraviețuire sui generis. De un
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
dificultăților acestuia, inseparabilă de hotărârea de a-l continua și adânci? Pentru publicul obișnuit, în schmb, și în general pentru toți cei dispuși să-și depășească măcar în parte barajele interioare, "taifasurile" propriu-zise sunt deschiderea spre o lume, o lume îndeobște puțin, superficial sau deloc cunoscută. Prin desfășurarea lor niciodată previzibilă, prin firescul atitudinilor și prin spusele pline de culoare și haz ale "subiecților", prin amestecul savuros de spontaneitate și clișee al acestor spuse (printre care străbat nu o dată fulgurante adevăruri
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
pentru care, redacția României literare a considerat abia acesta debutul ei adevărat, nominalizând prezentul volum la Premiile de Debut ale revistei. Din amintirile unui Chelbasan face parte din prietenoasa familie a poemelor așa-zis ludic-minimaliste, mici romane în versuri considerate îndeobște marginale estetic, prizate îndeosebi după '89, deși își pot găsi o strălucitoare ascendență antedecembristă: poemele lui Mircea Ivănescu cu Mopete, cele cu Julien Ospitalierul, Detectivul Arthur sau cu Reparata ale lui Emil Brumaru. Alături de Nea Gică frizerul din Bucla de
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
o varietate menită să-i țină treaz interesul pe fondul unei tematici care, inevitabil, devine la un moment dat repetitivă și, de aceea, plictisitoare. Chiar dacă viața în România "epocii de aur" a fost mult mai puțin omogenă decît se crede îndeobște (Timișoara, descrisă de Radu Pavel Gheo, cu celebra piață ócsko, Comtim-ul, "turiștii" iugoslavi, rudele din Germania, puzderia de posturi de radio și televiziune din Iugoslavia și Ungaria care puteau fi recepționate fără probleme, era un spațiu privilegiat în raport cu Iașiul celorlalți
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
bulversantei sale experiențe, Gabriela Melinescu trebuie să constate, o dată în plus, valabilitatea vechii înțelepciuni potrivit căreia bietul muritor este sub vremi. Timpul este un mecanism complicat, iar curgerea sa, departe de a fi una liniară și lină, cum se crede îndeobște, este întotdeauna învolburată, elementele trecutului, prezentului și viitorului fiind legate indestructibil. ...Viitorul și cele trecute par să se împletească, legate cu lanțuri de motive și consecințe. Adesea motivele ies la iveală din trecut și amenință să acționeze și în viitor
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
cîrtitoare, cu un indenegabil fond balcanic sublimat, ele se prind nu numai în hora abstracțiunilor bine stăpînite, pînă la jongleria sofistică, și a ficțiunilor excelente conducătoare de voluptate, ci și în cea a terestrităților ocultate uneori de slăbiciuni, însă triumfînd îndeobște prin arta cuvîntului lor prin care culminează arta cuvîntului românesc în general (Blaga îmi spunea că Arghezi e cel mai însemnat geniu al celui din urmă). în calitate de comentator al cărților (una din fațetele multiplelor d-sale interese, care nu-i
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
de copii de bani gata, parcă ar merita să mai reflectăm. La noi există o tradiție îndelungată că părinții muncesc din greu pentru a-și feri copii de aceeași muncă. Asta e tradiția rurală și proletar urbană, că părinții muncesc, îndeobște cu palmele, pentru a-i ajuta pe copii să nu mai muncească. De multe decenii "tragem" pentru progeniturile noastre. Unii mai cu spor, alții " cei mai mulți " își rup de la gură să le dea copiilor un ban de buzunar. Dar care dintre
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
se pare (de ce oare?) dureros, iar încercarea lui Iorga de a lupta cu evidenta influență franceză fără sens. "E dureros faptul că singurul nostru scriitor genial a înmugurit în alt copac, a crescut în alt cocon decît cel în care îndeobște literatura noastră s-a desfășurat. Dar asta nu schimbă cu nimic așezarea problemei, și dl Iorga a făcut un lucru fără sens cînd a luptat împotriva influenței la noi a culturii franțuzești." De ce ar fi vorba de un lucru fără
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]