224 matches
-
noaptea dinspre duminică. Acum nopțile erau mai scurte și jocul trebuia să Înceapă mai devreme. Și de această dată era prilej de Înfiripare a idilelor. După posturile lungi, acum, În vremea câșlegilor, idilele și vizitele nocturne la fete acasă se Îndeseau. Diseară o-i merge la tine, Todosâie, mi-i primi? Cum să nu? era răspunsul de acceptare. Începea o promisiune ... sau poate chiar mai mult. Flăcăul era primit În odaia cea curată unde Întârzia până către miezul nopții. Feciorul se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
câte patru etaje, pentru tineri nefamiliști, care nu puteau face naveta zilnic în localitățile de domiciliu. Purtam cu mine caietul cu Poeme isihaste și-l ascundeam în pereții sau sub acoperișul barăcilor folosite ca vestiar. Chemările pe Vasile Lupu se îndeseau; o rearestare ar fi dus la pierderea caietului. Tensiunea creștea o dată cu programul de lucru intens, 10-12 ore și schimburi de noapte. Atunci am „înmormântat” caietul într-o diafragmă de beton a unuia din aceste cămine. Într-o dimineață cețoasă am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
doare? mergem sus că te dor urechile, da? Vasile Roaită trage de sirenă prins în buruieni, sîngele apus în nori complementari, turlele cît jumătatea trupului la biserică, acoperișuri caschete militare, brațul secular excrescență, Les glaneuses varianta bărbat, sacul l-am îndesit la gură, muze neliniștitoare vagoanele daruri troiene, bezmetice rulante în ordine, nebunia în ordine totdeauna, Galbeni "Ceresit" lumina floarea-soarelui, literele legănate mai sus pe clipa de văzduh, ce luăm cu noi, profitul pe seama naturii! Romanul front imobiliar terasările de Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pornesc obîrșia văii în revărsările scurte, luna pe cer de aseară, alburie în zi, înălțimea păstrată, km 101+7 text de reper pentru călătoriile în spații cosmic, literar etc., fraza pregătită de acasă, pacea văii stricată în facerea ei, a îndesit etaloanele, era vorba de forma mentis, nu scapi nici la obîrșii, Ungureni, am și eu acasă! da, dar eu ți le dau în tren, am la prunăraie! zugrăveala sinilie la casă, cf. etnografie, continuă în pereții școlii, cf. constantă, berzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe Ștefan al II-lea, În 1433. Iar peșcheșul avea să conducă la acele domnii efemere ale secolelor 16 și 17, pentru a-și mări frecvența. Și, cum fiece domn - de-o zi chiar - avea nevoie de pomenire, s’au Îndesit și bacșișurile, subvenționarea Athosului până la situația intolerabilă pe care avea s’o curme Cuza-vodă. În sfârșit, din 1456 haraciul a devenit, cu mici excepții „capitol bugetar“ obișnuit pentru mai bine de patru secole. Dar a trebuit să dea și Îndărăt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și rădăcinoasele au nevoie să fie udate mai rar și mai puțin abundent decât legumele ierboase, care au frunze mari. În general, în zilele frumoase, este mai bine să vă udați grădina mai rar, dar în mod consecvent, decât să îndesiți udările: dacă v-ați protejat culturile cu paie, puteți să udați doar o dată pe săptămână. De ce e mai bine să procedați așa? Pentru că pământul absoarbe apa, ceea ce le permite rădăcinilor plantelor să caute răcoarea în profunzime. Cînd sunteți în vacanță
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
și în Galia în prima jumătate a secolului al IX-lea, prădînd și incendiind mănăstiri și orașe -Quentovic în 842, Nantes în 843, Bordeaux în 844, Hamburg în 845 etc. instalîndu-și taberele la gurile fluviilor, pentru ca, de acolo, să-și îndesească raidurile în interior și să impună puterilor locale și suveranilor plata unui greu tribut, Danegeld, apoi concensionarea unor vaste teritorii. Incursiunile, la început limitate la regiunile riverane ale Mării Nordului și Mînecii, se extind curînd către interiorul teritoriului danezii pot fi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
este În vreme de război, larma de afară anunță o iminentă confruntare, reluînd modelul. Pe rînd temută (de popa Iancu) și acceptată (de Stavrache, om de han, obișnuit cu zarva), ceata gălăgioasă are momentul ei de mister:" Dar bubuiturile se-ndesesc sunt oameni mulți afară. D. Stavrache, fără să mai asculte de stăruințele popii, care tremură ca varga, îl împinge cît colo și trece în prăvălie. Trăgînd bine cu urechea, hangiul înțelege că are de a face cu o lume veselă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
după retragerea romană avansau adânc în "Codrul Moldovei la Țibănești și Comarna (sec. IIIV), la Horlești și Crivești (sec.IIIIV), până la cetatea dacă Poenești Vaslui, toate în Podișul Central Moldovenesc. Romanitatea se resimte prezentă în aș ezările dacice care se îndesesc în silvostepă și codru, în perioada prefeudală. în aceste cetăți se plămădește și cultura străromânească Dridu. Sub presiunea popoarelor migratoare dinspre est, populația romană autohtonă se regrupează cu precădere în partea centrală,mai împădurită, și folosește numai temporar așezările și
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
mai obraznici) care i se păreau mai isteți, le trăgea câteva cârje la fund, ca să le meargă mintea la cap. Mie îmi spunea "Tunsa" căci mama mi-a lăsat breton pe frunte și mi-a tăiat cozile (ca să se mai îndesească părul). În timpul liber se așeza pe un scaun la poarta casei parohiale, ținea cârja între picioare și privea atent la trecători. Fiecare, copil sau adult, trebuia să-i dea binețe, spunând: "Sănătate, sărut mâna, părinte!". Noi, copiii, care ne grăbeam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
venim cu părinții la școală. Părinții mei n-au venit, dar au vorbit cu dirigu’ la telefon. De tuns, m-am tuns, ba chiar m-am ras în cap. (M-am gîndit să profit de ocazie și să-mi mai îndesesc părul.) După aceea am avut în repetate rînduri vise că am părul lung și că-mi suflă vîntul prin plete. Colegii ziceau, desigur, că am față de killer. Nu știau, de fapt, ce tip sensibil sînt. Eram un tip sensibil și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înfruntă, a depus un zel neobișnuit să mi ți-l „lucreze” pe G. în diverse medii: i-a reactivat pe cei nemulțumiți de acesta, l-a cultivat ceva mai insistent pe Gheorghe Baltă, și l-a apropiat pe Bălțătescu, a îndesit ocaziile de a vorbi cu Enășoae, Donea și Aurica Pașcanu și a le expune „gravitatea situației de la revistă” etc. Recent, cînd m-a convocat la el acasă pentru a redacta scrisoarea către primulsecretar, totul era minuțios pregătit: documente, informații, ba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care intra În contact cu ei. Probabil sâcâit de numărul mare al reclamațiilor de mai mică importanță se hotărâse să apeleze la o variantă mai facilă de rezolvare a acestora: „Pentru a regula mersulu grabnic al lucrărilor și a nu Îndesi corespondența, vă punu Înainte că: pentru casurile secundare cum plângerile și Întâmplările de mică importanță ce vi se voru aduce la cunoștință Împotriva soldaților sau atașaților militari rosieni, vă veți adresa direct la comisarii de Corpuri din care acei soldați
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care o cunoaștem, majoritar dicotiledonată, iubitoare a unei stări negentropice intermediare. Și, urmărind o tot mai mare negentropie, să urcăm pe munte și Încă tot mai sus. Vom vedea rărindu-se foioasele, adică dicotiledonatele iubitoare de o negentropie intermediară, dar Îndesindu-se coniferele, doritoare de Încă mai multă negentropie. Apoi și acestea vor lăsa loc liber, În stâncăriile Înalte ce adăpostesc cea mai pură negentropiue, celor mai vechi și, implicit, mai doritoare plante, mușchii și lichenii. Nu cumva diversitatea negentropică tocmai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ale basmului, ca de exemplu: Din partea mea, mâncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este ce este, zise Setilă; și aș ruga pe luminarea-sa că dacă are de gând a ne ospăta, cum s-a hotărât, apoi să ne îndesească mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala. Vorba ceea „Dă-i cu cinstea, să peară rușinea-. Dar mi se pare că ne-am prea întins cu vorba și luminarea-sa nu știe cum să ne mai
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
refuz”. Fără k din tiskatĭ există tot în slavă forma tesatĭ „a ciopli lemnele”, în rom. a teși, teslă. Forma adjectivală este tesen „strâns, ticsit, înghesuit”, care s-a întâlnit în baza traco-latină cu lat. densus >des, vb. denseo „a îndesi, a condensa”. Formele tracă și latină sunt contrase, cum arată engl. together „împreună” și germ. gesamt „tot, întreg”, ca și formele cu g, precum vgr. stege „acoperiș, refugiu, loc închis”. Un g întâlnim și în forma rusă (Dali) tigositĭ „a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Germanii, care erau vânduți de Ceaușescu pe mărci și care au depopulat Întreg Banatul și sudul Transilvaniei, zone colonizate și civilizate de ei - șvabii și sașii! Apoi, Într-un fel sau altul, cele câteva plecări și „fugi” disparate s-au Îndesit, „strecurătoarea” arătând pe alocuri spărturi masive; și astfel a Început ceea ce am putea numi exodul Românilor, care a continuat până la căderea lui Ceaușescu, dar și după. Este, probabil, cel de-al doilea exod, după cel al ardelenilor În America, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de fantasticele reverii ale pictorului. De vreo altă expediție asemănătoare n-am mai avut parte. La următoarea vizită, peste un an, cu greu a mai putut să ne conducă până în preajma stației de metrou. Obosea repede, apărea gâfâiala și se îndeseau senzațiile de sufocare. Era mulțumită, dacă se poate spune așa în starea ei de epuizare, că Marta Petreu se făcuse luntre și punte să-i scoată în colecția "Apostrof" partea definitivată din cartea proiectată, Duminică seara. Pe exemplarul dăruit la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îndepărtat trebuie să fi existat, deoarece principala „stofă” din care se confecționa îmbrăcămintea groasă, pe lângă cojoace și cojocele, bunzi și bundițe - toate din blana oilor - era pănura, abaua, care, pentru a putea fi folosită (să se împâslească, 212 să se îndesească, să capete rezistență și aspect) trebuia să fie dată la piua de sumane. Cu siguranță, au existat pive în Filipeni și Fruntești, din moment ce erau vaduri de mori, poate că, la început, să fi existat și în Lunca. Cei care erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca fire de urzeală, iar în absența acesteia, se folosea urzeală de cânepă la țesut covoare, de exemplu. Pentru haine din stofa țărănească numită pănură - „aba” - era necesar datul la piuă, instalație acționată de forța apei care împâslea stofa, o îndesea prin batere cu niște ciocane de lemn, pregătind-o pentru croit și cusut. Până la apariția și în sat a mașinii de cusut, toată îmbrăcămintea, și cea pentru femei și cea pentru bărbați, se făcea de mână. O specializare a presupusă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am putea aminti că până să ieșim din Germania, la Hanovra, după Hanovra, nimeni nu ne-a băgat în seamă. La ieșirea din Germania, am văzut prima poliție de frontieră. Apoi, mergând spre Est, controalele, chiar cu mănuși, s-au îndesit. Apogeul a fost atins când ne întorceam din Belarus în Polonia, când trei colegi au fost dați jos din tren, iar Ancevski, macedoneanul, a mai și petrecut o noapte la graniță. Pornind de la această simplă bază empirică, putem spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
destul de curând. Dacă se Întoarce, trimiteți-l la mine. Chiar dacă vom fi pe drum. — Am Înțeles, stăpâne. În secunda când tăcu, ochii lui Mitsuhide priviră din nou cu Însuflețire spre acoperișurile negre din capitală. Poate fiindcă negura nopții se tot Îndesea și se subția la loc sau pentru că ochii i se obișnuiau cu Întunericul, reuși, treptat, să distingă clădirile orașului. Zidurile albe ale Palatului Nijo străluceau mai puternic decât orice altceva. Firește, privirea lui Mitsuhide era atrasă de acest singur punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aș putea numi "enumerare ritualică de sinonime pitorești", căci monahul are obiceiul de a repeta aceeași nuanță de cîteva ori, întărind-o prin redundanță sinonimică, efectul fiind cel de întipărire, în mintea cititorului, a excesului semantic. E ca și cum și-ar îndesi echivalențele în speranța că măcar una din ele să ajungă la mintea cititorului. E ca o ceremonie de savoare arhaică în care vorbele sar în ochi prin sucul oriental al sunetului lor. Aproape că ți-l poți închipui pe Steinhardt
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
câte ceva, dar ce folos? Problema e să-mi găsesc o întrebuințare, fie ea și de pensionar cuminte cu pipă, halat de casă și o tichie." Dacă nu-și mai face visuri, nu contează nici pe vise, a căror amănunțită narare îndesește filele celor mai multe dintre Jurnale. Și nu numai a lor: ,Invidiez bizara specie a oniricilor ce fac (sau doar pretind că fac) din vise materie primă pentru opul literar. O spun cu jenă: în fața lor mă simt handicapat, ne-trebnic." Lectorul
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]