772 matches
-
omului cât și multitudinii de viețuitoare clasificate drept plante și animale are un țel de îndeplinit. Geneza precizează că, în bunătatea sa, Dumnezeu a oferit perechii Adam și Eva să folosească toate viețuitoarele de a doua categorie spre a se îndestula, fizic sau psihic. Intre acesta fac parte și creațiile care nu dețin viață cum ar fi aerul de respirat și apa de băut. Îndestularea fizică, așadar mâncarea, nu a fost limitată la plante, adică viețuitoare fără posibilitate de deplasare, ci
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
procrea dacă nu mănânci, nu poți preamări pe cel de sus dacă ți-e foame. Oricât te-ai ruga, oricât L-ai preamări, Dumnezeu nu te poate sătura. Dumnezeu poate să-ți ofere mană cerească și roua dimineții ca să te îndestulezi dar trebuie să te ajuți singur culegând. Nu se pune problema să vrei sau să nu vrei să mănânci spre a îndeplini scopul vieții. Indiferent dacă ți-ai închinat viața preamăririi Sfântului Domnul Dumnezeul tău sau pur și simplu dorești
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
distruge în parte sau total viața pe Terra. Cine intervine necontrolat în lanțul trofic este un dușman al lui Dumnezeu chiar dacă este ateu sau habotnic drept-credincios. La gonirea din rai Dumnezeu a dispus omului: „Mergeți și vă înmulțiți. Vă puteți îndestula din toate creațiile mele.” Nu rețin ca vreo carte sfântă, vreo Evanghelie, să includă noțiunea de „muncă” dar nici de „distracție”. Doar înmulțirea și îndestularea adică pâinea cea de toate zilele și așa zisul „păcat ereditar”, însămânțarea unei noi vieți
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
credincioșii aceluiași Dumnezeu intitulat însă altfel în limba lor. Dunărea nu mai este Dunăre în Germania ci Donau. Dacă plutim pe Donau săvârșim un sacrilegiu. Dumnezeu a hotărât deci ca omul să se folosească toate creațiile sale și să se îndestuleze cu ele. Atât tot! Nimic despre „post” adică limitarea temporară a alimentației, nimic despre venerația Sa, nimic despre vreo împuternicire a anumitor oameni, preoții, să-L reprezinte și să emită ordine în numele său. Omul a „ghicit” voia Domnului când I-
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Era în preajma sărbătorilor de iarnă în perioada vacanței. Plafonul compact al norilor grei întinsese deasupra ținutului meu dintre păduri, lințoliu șoriciu. Crăiasa Iarna cernea necontenit făină de stele argintii, ca să îndestuleze pământul cu ocazia sărbătorilor sfinte care porniseră să dea ocol lumii. Stratul de promoroacă era din destul, încât să ascundă vederii, păcatele păcurii ale lumii ce murdăriseră cu tina răutăților și cu sânge, fața scârbită a răbdătorului pământ și chiar
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
-am adormit în fiecare seară, m-am învelit cu cerul gol dar presărat cu stele, simțind în zorii-acestei vieți că zilele-s prea grele, dar m-am spălat de mii de ori cu roua de pe frunze și m-am hrănit îndestulat cu seva lor pe buze, când razele-mi dădeau ocol aveam pe aripi lumea și mă-nălțăm cutreierând poienile, pădurea... am poposit de multe ori pe floarea din fereastră, în gândul oamenilor buni, în gândul dumneavoastră, și am simțit în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
rară-am adormit în fiecare seară,m-am învelit cu cerul gol dar presărat cu stele,simțind în zorii-acestei vieți că zilele-s prea grele,dar m-am spălat de mii de ori cu roua de pe frunzeși m-am hrănit îndestulat cu seva lor pe buze,cănd razele-mi dădeau ocol aveam pe aripi lumeași mă-nălțăm cutreierând poienile, pădurea...am poposit de multe ori pe floarea din fereastră,în gândul oamenilor buni, în gândul dumneavoastră,si am simțit în trupul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de muncă pentru mulți tineri și multe familii, aducând prosperitate și bunăstare în viețile acestora. Cunoscându-l destul de bine, îmi dau seama cât de bine se adeveresc cuvintele rostite de Cornelius din Sfânta Biblie: - „Eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Știu să fiu și smerit, știu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul și flămând, și în belsug și în lipsă.” - Sfanta Scriptura, Filipeni, cap. 4, versetul
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
Acestea i-au învrăjbit, i-a împărțit în două tabere, în români adevărați și români parați. Ultimii, fiind în grațiile domnului Nițu, au avut parte de coșul abundentei, coș suficient de voluminos și fără sfârșit, ca în poveste, să-i îndestuleze pe ciraci, ei fiind numărați doar pe degetele de la două mâini. Mă așteptam că ambasadorul României la Belgrad, dl Banu, să nu înghită ,,gogoșile” dezumflate ale dlui Nițu. Nu ar mai trebui că dl Nițu să-și mai facă damblaua
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
se duce singur, îi amintiseră amândoi că locurile erau bântuite de urși și că, mai deunăzi, un ditamai patrupedul fugărise niște femei pe care le surprinsese la cules fructe de pădure. Noroc că toamna urșii se pot, de regulă, lesne îndestula cu hrană, altfel femeile acelea puteau s-o pățească urât de tot. Apoi mai hălăduiau pe acolo și așa-zisele animale cu două picioare, braconieri, culegători de bureți, hoți de lemne și alte specimene de cea mai joasă obârșie, ale
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Neamului Românesc ne introduce în rândul lumii civilizate. Numai în jurul unei asemenea instituții s-ar putea cristaliza multe din cele ce țin atât de latențele, cât și de dorurile românului. Construcția Catedralei, departe de a secătui buzunarele românului, le va îndestula. Va fi o lucrare complexă care necesită mulți specialiști, începând cu proiectanții și terminând cu artiștii și muncitorul în lemn, în fier sau în piatră. La edificarea ei, Patriarhia Română oferă locuri de muncă, nu unul-două, ci sute. Prin urmare
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
Arabiei. Ca printr-o asemenea sticlă văd eu destinul tău. Vei umbla pe Pământ vreme de trei lustri, iar apoi vei cunoaște moartea cea umedă, care sapă cu febra ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau să te Îndestulez pe seama celor viitoare, așa Încât să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă Dante. Era Înfuriat. De ce prietenul Îi vorbea În enigme? De ce Îl părăsea În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-au adus la acel ospăț obișnuit de la începutul secolului al XVII-lea. O insistență prea mare asupra mesei (repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul, privindu-i curios pe dunărenii prăvăliți la umbra unor tătăroaice în floare. — Mărite han! - spuse spătarul Vulture după ce-și stăpâni în ultima clipită un iminent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și trebuie să stai acasă! șopti Iovănuț, realmente tulburat. Episodul 18 îN DRUM SPRE HÂRLĂU (MOLDOVAÎ Ca să nu mai lungim vorba, căci ne așteaptă încă un secol de narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum era de așteptat, avu loc o mare jale. Se îmbrățișară, își strânseră îndelung mâinile și iar se îmbrățișară în văzul întregii tabere aliniate smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de verdeață, în odăile lor. Ne vom revedea mai târziu, la cină. Nu ne-ați răpit nimic din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră adâncă ni l-ați îndestulat peste poate, cu atât mai mult cu cât voluptatea pe care ați descris-o în chip desăvârșit in abstracto, noi o cunoaștem la fel de bine în practică. îngăduiți-mi să spun, arătându-mi în acest fel recunoștința, că deși noi, răsăritenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
piața Borne și, urmîndu-și intuiția, Îi propusese să intre În slujba lui. Cu noi va fi la fel ca În Pygmalion, anunță el. Dumneata vei fi Eliza mea, iar eu, profesorul Higgins al dumitale. Bernarda, al cărei apetit literar se Îndestula cu Foaia de Duminică, Îl privi chiondorîș. — Uitați-vă, oi fi eu săracă și neștiutoare, da-s cumsecade. Barceló nu era tocmai George Bernard Shaw, Însă, cu toate că nu izbutise a-și Înzestra pupila cu dicția și cu șarmul lui don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și nu vor servi pentru îndestularea spornicilor. Fiindcă tot ce se recomandă, nu este precum zic unii, o împărțeală de pământ, nu o împărțire a averilor, nu o îndestulare a sărăcimei prin care metodă am ajunge să fim datori a îndestula și pe săracii de prin orașe, ci este recunoașterea dreptului fiecărei clase, o precizare a pământului, definitivă, precizare, care a mijlocit și în alte state, și care nu s-a mai repetat nici chiar în Francia, nici în Anglitera, unde
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
o plată către guvern, hotărâtă din nou, fără să aibă voie a vinde sau împărți pogoanele între copii, familie, ca să le lase numai unuia prin tragere la sorți sau cum se crede că este bine și copiii ceilalți să se îndestuleze tot de către guvern din moșiile statului. 4. Ca proprietarii să se despăgubească de venitul locurilor destinate pentru existența sătenilor și să dobândească pentru totdeauna absolutul drept asupra prisoaselor, care declarare îi va îndemna apoi a face oarecare sacrificii cu această
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
cărui ușă se deschide în ambele părți, intram într-un salon mare de 12 m. cu 6 m. iar pe stânga salonului o cameră mare, sufragerie și bucătărie de 6 m. cu 3,5 m. iar lângă, o cămară spațioasă, îndestulată cu de toate. Salonul era și pentru petreceri, dar și pentru garaj al mașinii pe timpul rece. Din salon ieșeam în curte unde erau dependințele: o bucătărie, de vară cu cuptor de pâine, o cămară de vară care ținea răcoare, atelierul
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
noastre, eul își clădește imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această ființare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu inițiat a concentra difuzia, într-un plan nemărginit al gândirii literatului, s-a îndestulat cu imagini văzute sau citite iar prin materia cenușie a creat, în noi dimensiuni existențiale, prezentul imaginar. Stafiizarea o accept ca un termen nou în definirea a ceea aș dori să însemne desprinderea eului de trupul care rămâne lipsit de
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
-n ziduri și acoperișurile și plutea un miros de carne arsă de fată [4] Trecură apoi printr-un parc fiare flămânde îi luminau cu ochii din cuști acum trebuie din fiecare suflete câte o gură să muști [5] După ce se îndestulă sufletul porniră mergeau pe o câmpie îmbrăcată în zale trebuie acum să ari această câmpie și s-o semeni cu lacrimile tale [6] Începu sufletul să are și să semene pe întuneric pe ploi și pe vânt își punea sufletul
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
cu speculații contabile pe hârtie și incompetența dușmănoasă în materie de economie reală. Ipocrizia de a promite cantități homeopatice, obținute prin jonglerii strict fiscale și nepriceperea de a mânui adevărata pârghie economică de care are nevoie populația pentru a se îndestula. Prin astea, ea te miroase, își dă seama că nu faci decât să-i contrazici interesele sau s-o furi. Și, convingându-se de cancerul social pe care îl reprezinți, te respinge... Prin prisma unei asemenea nevoi de respingere a
ÎN ALT FEL DESPRE CÂŞTIGĂTOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367804_a_369133]
-
care nu te atinge cu nimic. Unii își vând pe bani organele încă trăind. Urât din partea lor. Recapitulând: omul este o fabrică de oameni. Ca oricare fabrică a omenirii poate produce în fabrici organizate de el orice alt produs care îndestulează foamea sa. Între ele să nu uităm bombele atomice, tancurile și mitralierele „iubite de Biserică și Dumnezeu” Natura le detestă și răspunde solicitărilor umane prin cutremure și vijelii. Dacă ne-am împăca cu natura, nu cu Dumnezeu, poate am colabora
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
am făcut anul acesta la Bethleem, Ierusalim și în locurtile sfinte ne dă curajul și tăria - ne obligă chiar - să declamăm: Să nu ne înșelăm socotind că prăznuim Nașterea Mântuitorului garnisindu-ne hambarele, primenindu-ne locuințele, tratându-ne boierește prietenii, îndestulându-ne pântecele cu cele mai alese delicatese... Împărăția Cerurilor pe care o așteptăm nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. (Romani 14.17) Toți cei care ați fost cu noi în pelerinaj doar în
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]