224 matches
-
cu Noroc, de pe strada Mihail Kogălniceanu. Vorbim aici de un loc extrem de spațios atât înăuntru, cât și pe terasă. Meniul este unul foarte variat și accesibil oricărui buzunar. Dar mai mult decât atât, poți să fii liniștit că vei pleca îndestulat și totodată mulțumit de tot ce ți s-a oferit. ### Terasa Bihoreana, rebrănduită, o surpriză la început de Corso ### Fără îndoială, una din marile surprize la început de Corso, este terasa Bihoreană, situată lângă fostul restaurant Oradea, unul din puținele
... sau pe unde ne petrecem timpul în Oradea, mai nou [Corola-blog/BlogPost/100002_a_101294]
-
Lui Eminescuˮ. Prof. Vasile Puiu Sfârlea a luat cuvântul spre a face câteva completări, remarcând că Veronica Câmpeanu era o tânără cultă, talentată, de o mare distincție intelectuală, căreia Ștefan Micle, după căsătorie, i-a asigurat nu doar un trai îndestulat, ci și o educație aleasă. Veronica Micle a publicat în „Convorbiri literareˮ, ca și în „Columnaˮ, „Adevărul literar și artisticˮ ori „Familiaˮ, dar a fost și președintă a „Reuniunii femeilor româneˮ (societatea intelectualității feminine din Iași), contribuind esențial la înființarea
LA CENACLUL „RADU STANCAˮ AL LSR, SIGURANȚĂ ŞI POEZIE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342911_a_344240]
-
e o'nchipuire! Nadir, Zenit și orice alt'mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau toate Ce duc spre infinit ori nemurire. Și să iubesc cu'ndeajuns iubire, Flamand sau blând că cel care socoate Că a primi, târziu, serenitate, Îndestulata e dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi patimă pierdută Sub clătinări, sau din credință care, Cu mine zămislita și născută, Eu o trăiesc nu'n ziua care doare, Ci'n viitor, în clipa neavuta Și-am să iubesc în moarte și mai tare
SONETUL XCIV de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378924_a_380253]
-
acolo unde o fată cu chip de înger mă așteaptă!“ În partea cealaltă a Oceanului, pe cheiurile cele mari ale cosmopolitului oraș Amsterdam, forfota zilei era la ea acasă, neîncetat. Dar era cineva care nu avea stare în casa ei îndestulată și liniștită, cineva care, mereu, de cum vedea dimineața că cerul e senin, netulburat de vânt, se și ducea pe țărmul mării, să vegheze mersul corăbiilor pe întinderile apelor. Alesese ea un țărm mai înalt, departe de forfota portului, unde venea
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
care e bun, îngăduie să se întâmple atâtea nenorociri pe acest pământ? De ce se oamoară oamenii între ei? De ce atâta boală...atâta suferință? De ce atâta nepăsare? De ce atâtea lipsuri și dureri? De ce cei ce înfăptuieasc fărădelegea huzuresc într-o viață îndestulată iar cei ce încă mai sunt buni au parte de suferință...de neajunsuri? De ce? Unde este Dumnezeu? De ce lasă să se întâmple aceste lucruri? Doamne, cât de mult mă dor aceste două silabe! Ajută-mă Doamne...pune Tu cuvinte pe
DE CE??? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382098_a_383427]
-
potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și visul. Când noaptea va cădea, într-
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
societate (monarhie absolută, dictatură, regim constituțional, monarhie sau republică parlamentară etc.), toate jocurile politice reflectându-se ca într-o oglindă în nivelul de trai al tuturor cetățenilor. Iată de ce, din „foamea milenară” a maselor de truditori după o viață mai îndestulată, au apărut acele mișcări sociale de amploare, bunăoară așa ca revolta englezilor din anul 1688 și cea a francezilor din 1789, cărora ni se pare potrivit să le spunem revoluții. N.B. Afirmația de mai sus necesită următoarele două precizări: 1
TIRANIA MAJORITĂŢII PARLAMENTARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381047_a_382376]
-
M-auzi?! -Dă-mi doar un ceas. Și-n timpul ăsta poate vei pricepe cine sunt cu-adevărat. -Gata! Gata, căci silă îmi provoci! O mare scârbă! -Mărinimos te-arată, te implor! -Zău? De ce aș face asta? -Te-ai întrebat vreodată de ce îndestulatul presară fărâme din multul său și omului sărman, flămând la colț de stradă? -Gândește că e bine și pentru cela urgisit, și pentru sine. Deci milă-mi ceri? Cu ce temei azi viața vii să-mi zdruncini? Totuși, după un
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță)De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță)De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Cântarea Cântărilor” că este o poovestire idilică a unei iubiri vesele și sănătoase pline de viață, tânără, așa cum nu se mai ivește astăzi, o iubire sălbatică și înflăcărată, fără fățărnicie și fără șovăire dar îndestulată de cea mai fragedă și îndestulată poezie. Pentru Radu Cârneci ,,Cântarea Cântărilor” nu este doar un epitalan, o simplă orație de nuntă, ci altceva cu mult mai mult ,,un poem liric de o unică frumusețe și frăgezime de un dramatism simplu și luminos cu o evoluție
CANTAREA CANTARILOR – O CARTE BIBLICA SI LITERARA DE O FRUMUSETE INEGALABILA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344878_a_346207]
-
treabă. Păi nici pat nu le-ar trebui. Apropo ce-ți mai face amanta, Madam Nicolau. -Nimic schimbat. Tot mă trimite la joacă, după. -Înțeleg că nu te descarci în ea. N-o însămânțezi. -Nu. Mă oprește când se crede îndestulată. -Ciudat. Ai utilizat cea mai potrivită sintagmă. Se crede îndestulată. Ce-ar fi să o ridici într-al șaptelea cer de fericire? -Cum? -Apropo. N-ai avut și tu vise erotice? -Ce înțelegi prin asta? -Să te trezești dimineața cu
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
ți mai face amanta, Madam Nicolau. -Nimic schimbat. Tot mă trimite la joacă, după. -Înțeleg că nu te descarci în ea. N-o însămânțezi. -Nu. Mă oprește când se crede îndestulată. -Ciudat. Ai utilizat cea mai potrivită sintagmă. Se crede îndestulată. Ce-ar fi să o ridici într-al șaptelea cer de fericire? -Cum? -Apropo. N-ai avut și tu vise erotice? -Ce înțelegi prin asta? -Să te trezești dimineața cu cearceaful udat de un fel de albuș de ou?. De
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
plin de căldură, ca un cireș bogat. Ca o iubire împărtășită, ajunsă la maturitate. Cu bunici care ies, ca primăvara gâzele la soare. Octombrie ne ia însă prin surprindere cu vânt subțire care ne aduce aminte de odiseea cămării, niciodată îndestulată. Covor de frunze, peste care călcăm ca peste propriile noastre vise și, pe care nici nu mai credem că le vom vedea împlinite. Cu multe răni cicatrizate dar și cu altele noi, proaspete, încă deschise. Urmează un noiembrie molcom și
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență în forma lui primară. De aceea Gauguin e Gauguin, unicul, incomparabilul, de aceea modestul Puvis de Chavanne e modestul. Într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
carevasăzică, puși în fața situației interogative de pe trotuar, s-ar distanța tranșant de român? Nici vorbă. De cînd e lumea (civilizată) chestiunea e dihotomică, în... alb și negru. (Fără ca asta să fi produs, ea singură, un război mondial.) Chiar în medii îndestulate, perceperea artei e una extrem de precară, diferența dintre cele două paliere, al artei superioare (care determină canonul mondial) și al celei de consum, e tacit acceptată. Un episod pitoresc, deja pomenit, trăit recent în spațiu francez, îmi vine în apărarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Petru Rareș, la numărul 11. Acolo unde, chiar și după ce-și închisese aburita locantă La un prieten (motive insondabile!), odăile pînă-n veranda din care puteai cuprinde, dintr-o ochire, depărtările de basm ale Buciumului și Galatei ne așteptau cu îndestulatele lor mese. Sfîntul Dumitru debuta cu telefonul patronului, care, săltîndu-ne din somnul cu vise moroncite, ne avertiza, imperios, că la cinci (fix!) trebuia să fim în scaune. În jurul lungilor mese cu de toate ale bunului pămînt. (Cel pe care, prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic socialism și-l pot, la rîndu-le, revendica pe cel care s-a aplecat, îndestulat, peste sfrijiții lumii. Dacă n-ar fi atît de fascinați de îmbuibările aceleiași lumi. Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! 18 octombrie În plin sezon de acordare a premiilor suedeze, complexul latent al românilor își exacerbează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uluitoarea dexteritate de a subtiliza de pe masă bunătăți rar găsite în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora, probabil există imagini ce atestă defel încruntata apostazie de la dogmă la libertinaj a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Odată cu manifestarea acestei funcții, omul nu va mai schimba la întâmplare, schimbul devenind o activitate asumată, iar omul conștient că în spatele schimbului se află efortul său, munca sa, raritatea, utilitatea, dar și bătălia pentru o viață mai ușoară și mai îndestulată. Conștiența valorii permite realizarea schimbului în mod selectiv și cu precauție, astfel încât echivalența să fie una reală și să nu existe transferuri nemeritate de valoare 313. Funcția de măsură a valorii are denumiri diferite de-a lungul timpului, deoarece modul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
exemplar Îl vom separa În scenariile succesive care-l compun și care arată evoluția personajului de referință. Acestea sunt următoarele: aă Inițial, Iov este bogat și fericit, nu-i lipsește nimic, nici lui, nici familiei sale și duce o viață Îndestulată. bă Brusc, Iov este aruncat În nenorocire. El Își pierde averea și copiii, rămâne singur. că În această situație Iov are o reacție emoțional-afectivă față de nenorocirea În care a căzut (situație Închisăă. Își rupe hainele de pe el și Își pune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
puternice opere epice scrise la noi înainte de Ion al lui Liviu Rebreanu. Autorul pornește de la o lume pe care o cunoscuse nemijlocit, țăranii și târgoveții din împrejurimile Aradului. Intriga e sumară: precupeața Mara, văduvă, se zbate să asigure o existență îndestulată celor doi copii ai ei, Persida și Trică, încercând în același timp să le construiască viața după propria ei dorință. Conflictele care se declanșează și implicațiile lor, prezentate pe un larg fundal social, constituie substanța „novelei”. Adept al unui roman
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
îndemânare la fluier și joc pare să fie cu cântec. Trenul risipirilor desenează, în filigran, parabola greierului și furnicii. Lăutarul ne interzice judecarea vieții în categorii finale, lipsite de fluiditate: nici tragedie ascunsă, nici comedie pe față. Totuși, din această îndestulată împăcare cu sine se ivește, calm, mediocritatea. În sfârșit, un neam doar simpatic nu poate aspira la nici o glorie, ci doar la o incomodă bălteală și marginalitate 1. Puțină istorie europeanătc "Puțină istorie europeană" Marginalitatea este soarta țiganilor de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]