107 matches
-
eu ce se va Întâmpla cu voi; minunile de manuale vor dispărea, și asta nu peste multă vreme, editurile axate numai pe aceste "gheșefturi" vor falimenta și veți ajunge și voi să gustați din "alternanța" cu care vreți să ne Îndobitociți copiii și tinerii. Și știți de ce? Pentru că există niște legi universale pe care voi le sfidați și pe care vi le amintesc acum: legea Bunului Simț, legea Iubirii, legea Echilibrului, toate acestea cuprinse În Marea Lege a Firii care cere
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dumneaei nu-i faceți nici un rău, ea rămâne ceea ce este: un cadru didactic valoros și un Om de suflet ceea ce este foarte mult, mult mai mult decât toți banii voștri la un loc. Rău le faceți copiilor pe care-i Îndobitociți, dar asta se va răsfrânge cât de curând asupra voastră. Acum să trecem la altă categorie: cadrele didactice În special și În general. La ora actuală există două sau chiar trei categorii de cadre didactice: dascăli care au rămas dascăli
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ani au ieșit la iveală toate tarele din oameni și din țară. Numai dacă ești prost grămadă nu realizezi cine și ce vrea de la noi și de ce. Pe asta mizează toți În făcătura asta cumplită: că românul e prost sau Îndobitocit de tarele ultimilor 20 de ani. Ei, aici e aici! Omul nostru nici prost nu e, nici tălâmb n-a devenit. Cu tot războiul dus pe toate planurile Împotriva românului, acesta s-a clătinat mai puțin sau mai mult, dar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o împotrivire, nici o mustrare de cuget, mi s-ar părea că mă îndobitocesc. Atât ar mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum o să plec, își mai zise și, într-adevăr se ridică în picioare, dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sune. Totul și toți cei puternici s-au coalizat împotriva omului simplu, a vorbei simple și frumoase, a comportamentului simplu, omenesc, în dorința lor furibundă de a conduce, nu contează ce și cum, puternici să fie, iar sărmanul să fie îndobitocit și omorât dacă nu se lasă. Dar în toată această goană după putere uită un lucru esențial: pe ei se trimit la moarte, nu pe noi. Vedeți dumneavoastră, eu am observat bine acest fenomen: acei oameni simpli, modești, indiferent de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să i pedepsească pe părinții sau pe educatorii care vor să-i învețe să muncească. Frumos, nu-i așa?! Dacă noi, cei care muncim, suntem proști, e bine; acceptăm și această insultă, dar nu acceptăm ca pruncii noștri să fie îndobitociți, de aceea luptăm, fiecare cum poate, pentru viitorul nostru - deci pentru copiii noștri. Luptăm muncind din greu, dar fiind mereu exemplu celor tineri. știu că, mai devreme sau mai târziu, acest exemplu va da roade și cei alunecați astăzi se
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în ignoranță și superstiție, în vreme ce, scobindu-te între dinți, tragi cu coada ochiului spre televizor. Vrea să te îndobitocească și pe tine cineva, constitui obiectul unei alte experiențe. Ești bombardat cu informație. Puncte de vedere, nimic sigur: nu poți să alegi ceva. Închizi sonorul, așa mai merge: câțiva șefi de stat gesticulează, ca pe vremea filmului mut, zâmbesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ocupi cumva vreun loc de muncă acolo. Am văzut șefi de promoție brilianți, repartizați în sate fără lumină electrică, cu prima șosea sau cale ferată la zeci de kilometri, absolvenți de medicină străluciți, care ar fi putut face chirurgie cardiacă, îndobitociți într-o circă de întreprindere, alcoolizați, cu mâinile tremurânde, contemplându-și ratarea lentă în rotocoale de fum de țigară. Mă întâlneam cu foștii mei colegi, rar, în vacanțe. Îi vedeam chinuiți, cu fața trasă, îmbătrâniți... Mă luau fiori reci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Gustav, undeva pe bulevardul Karl Marx, vizavi de Mioara Alimentară, aproape de Dunăre. Parcă trăiam un vis care nu se mai sfârșea. Dar realitatea visa că sunt elev, cu Gustav colegul de bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe fereastra etajului 100 cu telegrama în mână, golit de sentimente, la obeliscul înalt până la Lună, la culoarea verde a lanternei impiegatului semnalizând cu paleta mecanicului de locomotivă. Un fluier și trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obraz, să lingă cu deferență unde l-a scuipat străinul, să dea Cezarului ce-i a Cezarului, adică banii câștigați cu sudoare, și să bată mătănii în fața bunului Dumnezeu până li s-o crăpa naibii ori fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât de tare încât să devină o turmă anonimă, ușor de muls și de condus. Unde dracu’ este comunismul în poliloghiile acestea, muritor profan, mă dau bătut și-mi umblă mintea numai pe calea bătătorită și sigură a logicii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai numeroase. Dictatura, de orice nuanță ar fi și oriunde s-ar institui, se manifestă prin teroare. Aceasta în societatea profundă (a celor mulți și cinstiți) naște oroare. Teama strecurată în oameni continuu și oricând, depersonalizează, alterează moral, desfigurează, îmbolnăvește, îndobitocește, spală creierele (brain-washing), realizează omul de tip robot. Oamenilor li se creează situații compromițătoare, de la cele aparent inocente, precum complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un fel sau altul va continua să activeze. Printre armament, muniție, uniforme și hărți de tactică militară agățate pe pereți, se mîndrea că reușise să-și păstreze mintea limpede de-a lungul atîtor ani, și nu sfîrșise ca majoritatea celorlalți îndobitocindu-se sau trăgîndu-și un glonț în cap de disperare. Încercă să-i explice și lui Roja avantajele ascunse ale unei cariere militare care privită din exterior nu putea duce decît la ruina vieții personale, depravare sau alcoolism. Încă de mic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Unii chiar, la un moment dat, mi-au fost șefi sau, oricum, aveau putere de decizie asupra actelor mele. Ei au scăpat. Unii au și plecat din țară. Eu am rămas. Și ca mine, mulți, mulți alții. Cu sufletul mutilat, îndobitocit de fel și fel de spaime. Crezând în spusele lor. După cum, peste ani, când și eu am început a scrie minciuni și prostii, poate alți nevinovați au crezut în balivernele mele. Nu am fost în situația de a scrie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
început a scrie minciuni și prostii, poate alți nevinovați au crezut în balivernele mele. Nu am fost în situația de a scrie prea multe sau prea grave. Dar de scris le-am scris. Din acea credință cu care am fost îndobitocit în anii tineri, din acea frică mereu în noi, între noi, în mine, cenzurându-mi gândurile, gesturile. Nici acum nu-i cu mult altfel. Mercenari ai pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altfel. Mercenari ai pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs. Cei mai nerușinați, cinicii idealurilor cu care ne-au îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stilistice, scrie lectorul) spion, detectiv, ogar de vânătoare, adulmecând pretutindeni urme și semne în cartea ta care să-i dea satisfacția recunoașterii. Satisfacția de a exclama: „L-a prins p-ăla. Ce i-a mai făcut“. Am astfel de cititori. Îndobitociți de gândul că o carte este un proces-verbal, o fotografie mai mult sau mai puțin voalată a realității cunoscute de ei, o continuă războire a autorului și răzbunare a lui pe lumea în care trăiește. Acest cititor urăște scriitorul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare, deveneau stăpâni atotputernici, cu drepturi zeiești asupra destinelor unor chinuiți, terorizați și îndobitociți de frică, oameni oarecari. Comunismul ne-a îngenuncheat și ne-a ticăloșit nu prin cine știe ce ideologie, nu prin nenumăratele crime și nedreptăți, ci doar prin teroarea continuă a dosarelor. Acolo, la dosar, putea fi adăugat mereu un „ceva“ neștiut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
moartea nu este decât o banală radiere dintr-un catastih oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe puține și frică nesfârșită. Omul nou mult trâmbițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
temnițe, puse acum pe muzică. Poezii despre un timp năruit și din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își meritau soarta. A trebuit să treacă ani peste mine ca să înțeleg - dar cât înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe mine, acolo, în colțul ăla învolburat al globului tău de cristal, nu vezi cum rezistam, nu chiar eroic, dar totuși... Cum poți să spui așa, simplist, că nu a existat rezistență anti-comunistă în România ? E adevărat, masele au fost îndobitocite, dar am fost cîțiva care, totuși... mă rog... mă-nțelegi matale... Simplist ? Da, poate despre asta e vorba mai în profunzime. Dar în ceea ce privește rezistența anti-comunistă răspunsul este doar simplu, nu simplist : chiar n-a fost ! Au fost, ce-i drept
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
regulă, loveau în interesul altora. Activi și familiarizați cu tot soiul de șmecherii, în mijlocul acestei mulțimi mișunau și cîțiva pensionari. Ivit pe palier, un inspector aruncă gloatei o privire marțială și cîrîi cicălitor: - Tovarăși, degeaba stați. Mai avem de lucru. Îndobitocit de respect, tot acest popor îl asculta încremenit. Nimeni nu clintea din loc. Năclăită în vopseaua proaspătă, fiecare ușă care dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu numai după numărul mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a violenței împotriva femeii, la nivel local, prin servicii de asitență socială specializate. Iată un exemplu semnificativ: „Corina a primit o educație precară, la nivelul școlii generale. A fost bătută zilnic de un tată brutalizat de băutură. Mama ei era îndobitocită, speriată de moarte și gata să-și dea viața pentru alcool. Corina se întreba cum poate să reziste mama sa la atâtea bătăi, fără să protesteze în vreun fel. Într-o noapte, când Corina avea 11 ani, mama ei a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o „serenadă din topor”, care, ce-i drept, la numai șapte ani de la răscoalele din 1907
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]