1,222 matches
-
s-o poarte spre bine sau spre rău». Bellarius îl recunoscu pe Fidele și-i șopti lui Cadwal: -Nu este oare băiatul acela înviat din morți? -Un fir de nisip nu seamană mai mult cu altul - întări Cadwal... Lucius ceru îndurare pentru Fidele.Regele îl privi cu atenție pe paj și spuse: -Negreșit că l-am vazut cândva,îmi e cunoscut chipul lui... Ii dărui viața lui Fidele și-i spuse că-i va îndeplini o dorință.Imogen mulțumi regelui și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Aici, în toate realitățile prin care ajungi - pictorul făcu un gest larg cu mâna, încercând să cuprindă în el toate acele realități -, ești în contact direct cu istoria, uneori te nimerești chiar în mijlocul acțiunii, se trage, se moare, se cere îndurare, se bea apă sălcie, nu există dezinfectant, Ioana d`Arc, Giordano Bruno, crimele conchistadorilor, bătălia pentru Anglia, războiul de 100 de ani, Dunquerque n-am avut bafta asta, dar nu se știe niciodată -, târgurile de sclavi, le simți, le vezi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
furnicături prin brațe, o căldură plăcută indusă de imaginile în care o omor, încetul cu încetul. Da, adevărul este că vreau ca domna Geta să sufere. Intens. Nu m-ar impresiona rugămințile ei, ba chiar aș obliga-o să ceară îndurare. În librăria sunt foarte multe obiecte care îți pot fi de folos, în astfel de momente. De pildă, un capsator. Sau o ascuțitoare din aceea interesantă, o fixezi pe masă și rotești o mică manivelă atunci când vei să ascuți un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu se crapă Ca să-l înece cu apă. Soarele îi dă raze Îl rabdă și-l luminează Căci Dumnezeu ca un tată Nu se grăbește îndată Cum facem rău să ne bată. Ci are multă răbdare Și se întoarce cu îndurare. Când cădem la pocăință Și-L rugăm cu umilință Dar El ne zice nouă « De vreți, să vă iert vouă Iertați și voi pe greșiții voștri Cum citiți la Tatăl nostru». Da-o-ar Dumnezeu avere Izvor de lapte și miere
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mult, cu pasiune, are o bibliotecă impresionantă, de care profit și eu, mereu. Dacă ați ști de câte ori, în ultimii 15-20 de ani, împreună cu profesorul Setlacec, v-am tocat mărunt pe dumneavoastră, scriitorii. Cu prețuire, de multe ori, dar întotodeauna fără îndurare, vă asigur. Ce poate fi mai plăcut decât să vorbești despre literatură? Profesorul Setlacec, pe care - o spun cu un anume orgoliu - îl cunosc și eu, a publicat câteva cărți pe care le pot citi și nespecialiștii. Are preocupări foarte
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tine, măi Catârcă? Javrele. Un câine bun își iubește stăpânul până la moarte.” i-am zis eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Și parcă te văd cum ai să te târăști la picioarele noastre, dar n-ai să găsești îndurare.” Iaca așa am pățit-o eu cu Catârcă. Cine or fi noii lui stăpâni, nu știu. Văd că ai nas fin. Ai cam adulmecat din ce parte vine mirosul de fiară. Că nu știi încă cine sunt stăpânii cei noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
însemnare a lui Eminescu despre „iubirea” rusească: „Am avut vrăjmași mulți și grozavi în îndelungata noastră viață; am avut însă vrăjmași nerăbdători cu care trebuia să ne luptăm piept la piept; am avut vrăjmași la care chiar copilul nu găsea îndurare; am avut vrăjmași care ne puteau birui, dar ne lăsau mândria bărbatului biruit; vrăjmașul de astăzi vine ca prieten și nu râvnește la sângele nostru, ci caută să rupă temelia sufletului nostru , nu vrea să ne biruiască ci scoate din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întârzia prea mult de tot să vină și nu mai era nici o speranță, mai rămânea totuși una: rugăciunile pentru ploaie care se făceau duminicile și sărbătorile în biserică. Bătrâni, tineri, copii, femei și bărbați împreună cu preotul stăteam în genunchi cerând îndurare de la Dumnezeu. Și acum mai țin minte unele fraze din acele rugăciuni: „Dă-ne nouă bunătatea Ta! Adapă pământul nostru cu apă curată spre aducerea de roadă și curățirea văzduhului... și precum i-ai scăpat pe ucenicii Tăi din primejdia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care-l săgeta dureros ori Îl ochea cu piatra de la distanță, făcându-l să sufere În taină dureri cumplite. El juca rolul săracului care trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l cam prea tare uneori cu vârful piciorului, provocându-i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
preponderentă»”. O anumită lipsa echilibrului dintre aspirațiile juridice insatisfăcute și recunoașterea acestora ar fi, după Del Vecchio, „resortul secret al oricărei dezvoltări istorice”. Nu se poate accepta ideea unui consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă, simplu, „Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au mizat pe această ambiguă „voință populară”. Giorgio del Vecchio recunoaște că: „Formarea și transformarea puterii politice reprezintă o fenomenologie foarte complicată, În care noi putem observa grade și forme nenumărate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu ai născut..., Ina înmărmuri de la primele ei cuvinte, glasul Olgăi venind parcă din alte lumi. Când tu ai născut, repetă ea... ca să mă răzbun pentru toate îndurările mele, profitând de învălmășeala momentului, ți-am schimbat băiatul cu al unei țigănci care născuse doar cu câteva minute înaintea ta... - Nu, nu cred, nu te cred în stare de așa ceva, fabulezi!... - Acesta este adevărul! Crud, e drept, dar e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept ridicat, dar nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atât de bine! Iubitul meu cu limba asuțită! Sunt profund mișcată când văd cum încerci să-ți ascunzi bunătatea sub replici tăioase! — Deci eu rămân să joc în continuare același rol, nu-i așa? Nu pot fi altceva decât îngerul îndurării și al luminii. — Martin, bunătatea ta e mai puternică decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-ai izbuti să fii rău. Ai un caracter mult mai frumos decât fratele tău. Doamne, ce mult te iubesc! Mă îmbrățișă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în genunchi în fața împăratului. Probabil, Măriei-Sale îi va fi milă de voi și vă va cruța viața." Urmându-i sfatul, toți piticii s-au pus în genunchi în fața împăratului, când acesta ieșea într-o zi din palat și au cerut îndurare. Nedumerit, suveranul i-a întrebat ce s-a întâmplat. Piticii i-au răspuns că Dongfang Shuo le-a spus că împăratul vrea să-i ucidă pe toți. Atunci, împăratul l-a chemat imediat pe slujbaș și l-a întrebat de unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și nu dorește să-i lase să revină prea repede. Cred că ar fi bine să-i mai trimitem pe cineva să-l grăbească. De frică să nu fie aruncați în apă, nobilii și funcționarii au îngenuncheat și au cerut îndurare. În acel moment, Ximen Bao anunță cu voce tare: Căsătoria lui Hebo nu este nimic altceva decât o glumă sinistră. Pe viitor, cel care va relua acest obicei va fi imediat aruncat în apă. El va merge să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fi trebuit să păzească turma și spusese că-i pare rău c-a lăsat capra să plece de capul ei. Ce sens are, s-a întrebat ea, ca unchiul băiatului să-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
invective, și era demnă de văzut umilința pe care o presupunea asta pentru el, care nu era În stare să se umilească, totuși, rugînd pe cineva. - Nu mi-ar fi plăcut să te văd plîngînd, Îi spuse. Nici să ceri Îndurare pentru viața ta, pentru că pe un laș nu merită să-l Înfrîngi... Dar Îmi face plăcere să constat că Îți ceri moartea fără a o cerși, pentru că ți-e rușine cu viața ta de-acum și nu ești În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea fi același vis despre aceeași femeie, nu putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]