1,346 matches
-
puțin, pentru a reveni apoi în viața literară în contextul celui de-al doilea război mondial și al Marii Terori din 37-38. Poeziile de dragoste mistică, versurile despre soarta poporului rus și mai ales Recviemul în care descrie experiența mamelor îndurerate care așteaptă să primească o veste despre viața copilului lor închis, îi asigură săli ticsite de fiecare dată cînd citește în public. Auditoriul îi știe pe de rost poeziile, pînă și acelea care circulă doar în samizdat (Recviemul). în 1940
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
dificilă decât trecerea de la glas normal la urlet. În acest sens, apatia și ataraxia fostelor victime trebuie înțeleasă în consonanță cu glasul lor pierdut. Uneori, victima știe că trebuie să tacă, deși îi vine să urle de durere: sonoritatea sa îndurerată ar stimula cruzimea supliciatorului, de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu poate vorbi de durere; atunci când și limba îi este tăiată, gestul acesta echivalează cu o castrare. Logica
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
a torturii este victima, chiar dacă nu se află în celula de supliciu, judecând doar după sunetele scoase de cel chinuit. Pentru că urletul, țipătul, geamătul, scâncetul alcătuiesc o fișă psihologică și fizică a schingiuitului, în care torționarul este inițiat. Nuanțarea sonorității îndurerate a victimei vădește structura de cunoscător al limbajului durerii pe care o are supliciatorul. Nu este vorba despre auz fin, ci despre "măiestrie" în a detecta sonoritatea cifrată a supliciului. Se întâmplă, însă, ca schingiuitorul actant să nu dorească să
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
pături și orice ar putea să camufleze sângele. Ceea ce rămâne în urma supliciului fizic este o movilă de carne sângerândă, din care nu întotdeauna se mai poate desluși ceva. Microcosmosul corporal a devenit o hartă stâlcită a lumii. Urletul și mimica îndurerate au pierit și doar sângele a rămas singurul indiciu că victima mai trăiește.
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
inferiori lui, dar odrasle de "profesioniști", aceștia, nu el, vor ocupa posturile rîvnite. Rămas singur, tînărul se va consacra vechilor pasiuni (latina și plantele) și, pentru a avea din ce trăi, va deschide un bar, unde este factotum, spre mirarea îndurerată a prietenului, un alt singuratic original ca și el, împlinit însă grație ajutorului material dat de familia lui de intelectuali. Într-un fel, protagonistul nostru-narator este un învins, dar nu face parte din familia abulicilor lui Italo Svevo sau Federico
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
pondere în destinul personajelor. Găsim ecouri ale Italiei postmussoliniene, cînd oameni lipsiți de merite, puși însă, prin voia sorții, la adăpost de capcanele politicii, puteau să-l acuze pe tatăl lui Alberto (personaj-povestitor) de fascism, iar învinuitul și-a asumat îndurerat rușinea de a se fi lăsat manipulat în antebelic, pentru că numai așa se putea dedica profesiei și pasiunii de pilot de elită. La fel găsim Parma, cu impunătorul Dom, unde poposise plin de respect, în ultimii ani de viață, Borges
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
această lume, care bântuiau haotic, cu capetele aplecate, fără a interacționa între ele. Nimic nu se putea citi pe fața lor inexpresivă. Nu schițau nicio stare emoțională, de parcă ar fi avut mușchii fețelor paralizați complet. Peisajul emana o stare tragică, îndurerată, absentă de la viața cotidiană. Erau toți, angajații colegiului lui Chiștoroaia, directoarea. Sonia intră în cancelarie. Nu se sunase încă de începerea orelor și încăperea era plină de... ființe cu fețe stacojii și priviri inerte. Pentru un moment avu impresia că
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
este mama. Atunci când crește mai mare și se află în primejdie, pe mama o strigă. Când este la școală și vrea să-și arate notele ori premiile, la mamă vine ! Când vrea să pășească în viață, când este obosit ori îndurerat, la mamă vine: fiindcă nimeni nu-i poate aduce o mângâiere ori să-i descrețească fruntea decât mama. Numele scump de mamă, este cel dintâi și cel de pe urmă cuvânt rostit de oricare pământean. Azi de de ziua mamei, dăruiesc
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
că te-a ghicit, De-aia ni l-ai rătăcit, De se plimbă printre astre, Vai de sufletele noastre! Ce-avuși cu fratele meu, Sărac-tinerelul meu?... Patru’ș’doi de ani avea, Spune-mi, de ce-ți trebuia, De lăsași îndurerate Sufletele noastre toate! Tu știi ce rău doare asta ? Ia întreabă-i tu nevasta, Sau întreab-o pe-a lui fată, Cum e să crești fără tată!... Bine i-a fost mamei, oare, Să-i iei fiul cel mai mare, Ori
DOINA ELEGIACĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382806_a_384135]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Analize > GEORGE PETROVAI - CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului (Portretul îndureratei doamne România postdecembristă) Actuala stare a economiei românești este catastrofală. Nu știu cât îi îngrijorează pe guvernanții de ieri, de azi și (după cum merg lucrurile) de mâine. Pentru că ei oricum încasează lefuri grase și beneficiază de multe alte avantaje normale pentru o
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
Simona Tache A murit caracatița Paul. Dumnezeu s-o odihnească, probabil că acum se bălăcește și face pronosticuri printre îngeri! Îndurerat, Gregoar Cartianu mai întâi a plâns până și-a vomitat ficații de-atâta durere. Apoi, a vrut să se îngroape împreună cu ea, dar nu s-a putut. În cele din urmă, i-a închinat un ultim editorial, pe modelul celui
Cartianu la moartea caracatiţei Paul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19864_a_21189]
-
Risipitor. Sf. Sfințit Mc. Haralambie; 24 februarie - Sf. Mc. George din Kratovaț; 26 februarie - Sf. Simeon, Curgător de Mir. Biserica Romano-Catolică 23 februarie - Duminica a 7-a de peste an; 24 februarie - Sf. Apostol Matia; 27 februarie - Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate. Biserica Greco-Catolică 23 februarie - Duminica Fiului Risipitor. Sf. Mc. Policarp, ep. Smirnei (†155); 24 februarie - Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul (†453); 26 februarie - Sf. Porfiriu, ep. Gazei (†420); 28 februarie - Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul; Cuv.
Agenda2003-8-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280721_a_282050]
-
Și răspândește-n suflet iubire și langori. O blând ostrov, prin care pluteau petale roze. Și-l adorară-n veacuri popor după popor, Iar boarea-nmiresmată a laudelor lor Plana precum tămâia peste grădini de roze Sau al privighetorii suspin îndurerat. Cythera e o țară acum cu șesuri vide Și veșnic tulburată de țipete-ascuțite. Întrevedeam acolo și un obiect ciudat O, nu era un templu cu umbră-ocrotitoare A cărui preoteasă, cu gândul dus la flori, Mergea să-și răcorească-ale trupului dogori
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
de oameni măcelăriți, care nu vor fi izbăviți, el s-a întruchipat în intelectualul care căuta pe învățătorul și dascălul capabil să îi redea „văzul auzul și vorbirea”, pentru a ajunge „să separe lumina de întuneric”. Polonezii erau atât de îndurerați și tulburați prin ceea ce trecuseră în cei cinci ani de război nimicitor, cu pierderi de peste șase milioane de victime, multe dispărute în „fabricile” morții de la Auschwitz, Majdanek sau Treblinka încât mesajul literar la cele întâmplate - dacă nu lipsea - încă era
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
Budapesta, Moscova și Sofia s-a înălțat, către Dumnezeu, slujba sfântă pentru mântuirea sufletească. Îi vom păstra amintirea: «România Mare» ai fost, nu vei mai fi niciodată! Părinți: Ferdinand și soția, Părinte adoptiv: Carol II. Părinte spiritual - Lehocsky Marcele. Surori îndurerate: Polonia, Cehoslovacia. Prieteni îndurerați: Polonia, Cehoslovacia, Anglia, Franța. Societăți de înmormântare: Ungaria, Rusia, Bulgaria.” Acesta-i textul acelui necrolog! O mai mare batjocură, în acel moment nu se putea! Neobrăzare, lipsă de rușine și de respect, sfidare, aroganță, bătaie de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
s-a înălțat, către Dumnezeu, slujba sfântă pentru mântuirea sufletească. Îi vom păstra amintirea: «România Mare» ai fost, nu vei mai fi niciodată! Părinți: Ferdinand și soția, Părinte adoptiv: Carol II. Părinte spiritual - Lehocsky Marcele. Surori îndurerate: Polonia, Cehoslovacia. Prieteni îndurerați: Polonia, Cehoslovacia, Anglia, Franța. Societăți de înmormântare: Ungaria, Rusia, Bulgaria.” Acesta-i textul acelui necrolog! O mai mare batjocură, în acel moment nu se putea! Neobrăzare, lipsă de rușine și de respect, sfidare, aroganță, bătaie de joc. Însă, toate îi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
rezultat. Nici guvernul Gigurtu, nici regele Carol al II-lea n-au ținut cont de strigătul de durere și de revoltă al poporului, de dorința de a nu ceda pământul strămoșesc fără luptă. Armata română s-a retras umilită și îndurerată. Peste 300 de mii de bestii însetate de sânge s-au năpustit asupra celor 1,5 milioane de români rămași fără nicio apărare. Intențiile lor le-a exprimat Dűcső Csaba în broșura „Nincs Kedyelem” ( Fără îndurare) : „Voi suprima pe fiecare
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
desparte Eu amintirea voastră o sărut. Sărut prin voi pe-aceia duși prin zări Pentru un trai mai bun , pentru o cale Spre mai frumos. Și vă trimit urări Să treceți sănătoși prin zilele pascale. Iar dacă sufletul vă plânge-ndurerat O știu, e pentru că vă doare viața Iar inima mereu v-a sângerat În nopțile târzii și dimineața. Iar când e soarele pe boltă și străluce Voi, dragii mei pribegi, priviți spre zare Vă faceți suspinând, pios, o cruce Căci
COPII DE ROMÂNIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381652_a_382981]
-
Tache De două zile, Libertatea deschide ziarul cu știrea că a murit copilul Adrianei Bahmuțeanu și al lui Silviu Prigoană. Azi, mi-a stat puțin inima înainte să citesc articolul. Mă așteptam, sinceră să fiu, la ceva declarații ale părinților îndurerați. Slavă Domnului, în loc de asta, am aflat altceva: că oamenii s-au retras și-și trăiesc durerea în singurătate și că înmormântarea va avea loc într-un loc numai de ei doi știut. Își vor plânge copilul singuri. Tot respectul pentru
Care nu lași morții în pace, mă-ta e știi tu ce! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20648_a_21973]
-
groapă. L-au plâns neamurile, prietenii și rudele și l-au înjurat în gând dușmanii, dacă cumva a avut. După ce l-am băgat în cavou și i-am pus placa deasupra, ne-am luat fiecare rămas bun de la defunct, spunând îndurerați și înlăcrimați cuvinte frumoase de „adio” sau de „la revedere”. Ne pregăteam să plecăm de lângă mormânt și ne uitam la Livu că parcă îi era greu să se miște de acolo, cu toate că rămăsese ultimul, și se ținea cu amândouă mâinile
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
cerului nu îmi aparține.”, scrie autorul articolului semnat de Asociația Carpatia care continuă: „Am participat cu plăcere însă și am simțit bucuria de a oferi, emoția pe care o ai sperând că cineva, undeva, va avea poate sufletul mai puțin îndurerat știind că cineva s-a gândit la el. Cu toții am fi vrut sa dam mai mult, să contribuim în cât mai mare măsură. Așa e în firea omului, să te gândești că ceea ce dai poate nu e suficient, poate te
Românii din Salonic în sprijinul sinistraţilor inundaţiilor din Serbia [Corola-blog/BlogPost/93664_a_94956]
-
și nevoi!” S-o fi văzut din nou în bibliotecă printre „Letopisețele” cronicarilor, tipărită de M. Cogălniceanu, sau cu „Istoria mondială” a lui Wellter, coborând la originea popoarelor lumii antice... Își aminti, probabil, o noapte geroasă de ianuarie, când sta îndurerat lângă corpul neînsuflețit al iubitului învățător și se ruga către „frumoasa Bucovină”: „Cu cimbru verde-ncinge antică fruntea ta...” Îi apărură în memorie și toloaca din apropiere, unde-i plăcea să se joace de-a mingea cu prietenii... 20. Hotelul
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
stabilit cauza morții și mai este și bătrână pe deasupra. O să o puteți ridica ca să vă ocupați de funeralii după ce aveți toate actele necesare. Femeia tânără: Ce acte? Băiatul 1: O să vă comunice medicul. (Băieții iau trupul neînsuflețit.) Asistenta (către femeia îndurerată): Vă rog să așteptați pe coridor. Trebuie să dezinfectez locul. O să primiti toate informațiile curând. Femeia tânără: Ce informații? Asistenta: Despre actele necesare și costul lor. (Femeia tânără părăsește cabinetul și se așează pe un scaun aflat pe coridor.) Femeia
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
regăsesc , ca o cenușă s-a risipt spre asfințit , nici în inima speranțele nu mai cresc. Îmi spulber privirea prin vântul nepăsător, unde răsună iubirea că un tremur de suspin, prin amintiri caut alinarea unui nor ca să-mi alunge gândul îndurerat...de lacrimi plin. Tresărim ,cănd recunoaștem între noi despărțirea că o mustrare a iubirii ce-a trecut , doar pentru o clipă mai rătăcim privirea spre un foc lăuntric, ce pâlpâia cândva în trecut. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Doar pentru o clipă
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
blocurile militare sunt cauza problemelor, nu soluția lor. Soluția rămâne cea titulesciana. Construirea de instituții colective de securitate bazate pe drept internațional. Or, în această privință, profesorul Potra avea foarte multe de spus și de demonstrat! Spuneam la începutul acestei îndurerate evocări (și cu această vreau, deloc intamplă-tor, să o și închei) că profesorul Potra a fost un veritabil patriot. Într-o vreme în care asaltul modificărilor, restructurărilor, reformelor care ni se predică (doar așa e...postmodern și, nu mai încape
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]