237 matches
-
rapizi, de parcă ar fi fost goniți de câini de vânătoare. Fetița i-a privit atentă - erau în întregime albaștri, aveau pielea netedă și translucidă, ca și cum ar fi fost sculptați într-o piatră semiprețioasă, și scoteau prin urechi un fum dens, înecăcios, care se împrăștia în toate direcțiile. Așa ceva chiar că nu mai văzuse niciodată. Dar nu s-a îndepărtat prea tare de ei, păreau prietenoși. A avut grijă doar să nu inhaleze fumul care se temea că ar fi putut fi
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
zeci de metri, l-a pierdut din raza câmpului vizual și s-a regăsit doar în compania câtorva iepuri albaștri. Pentru prima dată, a simțit mirosul fumului emanat de aceștia - și a constatat că erau două mirosuri complet diferite, unul înecăcios, de sulf, și celălalt dulceag, de tămâie. Încercând să găsească o diferență între iepurii ce emanau aceste fumuri cu iz diferit, a constatat că cei care miroseau a sulf aveau ochii albicioși, mați, de parcă i-ar fi avut dați peste
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
o planetă străină, care nu era nici Pământul, nici cea a Iepurilor. Totuși, mii de cadavre de Iepuri carbonizați, care suferiseră cumplit înainte de moarte, având durerea întipărită pe chipuri, zăceau întinse pe pământ. Apoi o atmosferă grea, toxică, de sulf înecăcios te învăluia, ostilă și periculoasă. Aveam în mâini o oglindă magică. Mă pregăteam să o înfrunt pe Hira aproape cu mâinile goale, dar știam că o putere nebănuită zace tocmai în acea oglindă. Apoi o văd pe vrăjitoare ridicându-se
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
o răzbunare a acestora. Însă ceea ce am văzut după aterizarea acolo a depășit orice imaginație, făcându-mă să-mi înghețe sângele în vene. Mai întâi, a trebuit să trec peste suprafața înghețată a unui lac deasupra căruia plutea o atmosferă înecăcioasă, toxică, de sulf, exact ca în primul meu vis. Mă sufocam, simțeam că îmi vor ceda plămânii, că moartea era aproape. Și totuși, trebuia să ajung cât mai repede la mal, altfel voi pierde bătălia înainte de a o începe. Cu
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
dar mai bine decât să stea închiși în casă și să moară „ca șobolanii”. Când a ieșit pe stradă, a fost cuprins de fiori de groază: străzile erau aproape pustii, din multe case și din gropi comune ieșea un fum înecăcios, patrulele doctorilor îmbrăcați în alb păreau neputinicioase în fața amplorii epidemiei. Se simțea de parcă ar fi trebuit să traverseze Oceanul Atlantic înot. Și-a amintit cu oroare că într-un pasaj rămas mărturie din vremea Marii Epidemii de Ciumă cineva notase că
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
camere de locuit, chibzuind în așa fel, încât viitorii vârstnici, pensionari, să simtă că se află într-un loc privilegiat, unde sunt îndeplinite toate standardele internaționale. Privind calul care trăgea cu greu încărcătura prin pietriș, bolovani, peste denivelări, ridicând praful înecăcios, nu-ți puteai imagina că, în curând, aici va străluci frumusețea unor construcții, dacă n-ai fi văzut împlinirea unora chiar la câțiva pași. Munca lui e o înmănunchere a artei, științei, tehnicii și îndemânării care cere inteligență, spontaneitate în
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
zile de vacanță și tata împreună cu câțiva prieteni, mergeau la stupina de care se ocupau în timpul lor liber, ca să recolteze mierea de coriandru amestecat cu rapiță, al cărei gust, deși ei îi plăcea foarte mult dulcele, îi părea totuși cam înecăcios. Dar pentru că i se păruse ispititoare o plimbare cu căruța la câmp, insistase pe lângă tata să o ia și pe ea. Drumul înainta prin lumină și se pierdea undeva în depărtare dând impresia că nu ar fi avut sfărșit. I
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
era încins. Gavrilă, așa cum se recomandase, aprindea țigară după țigară. Amândoi făceau mutări inteligente și subtile. Cei din jur își dădeau cu părerea. Sorin îl privea cu atenție cum trage din țigară. Obrajii ridați se adânceau, pe când fumul alb și înecăcios îi ieșea pe nas. Până la un punct se credea că se ajunge la remiză. Gavrilă evită, printr-o mutare a nebunului, remiza. Însă, până la urmă aceasta nu a mai putut fi evitată. Înainte de a se convinge că este remiză, toți
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
la mumă-sa. Îl târa pe copil pe unde credea că-l poate învăța câte ceva folositor, de la oricine (că nu se știe!)... chiar și prin cârciumi unde el își mai vărsa năduful, în vacarmul tânguielilor și boscorodelilor țipate, în fumul înecăcios de mahorcă puturoasă și tărie leșioasă, cu „brize” de spirt și metilic care te orbește și te face neom dar care „clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când zăreau căpșorul cu cârlionți ai băiețelului
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
varianta bună. Spre surprinderea sa ele s-au deschis singure, la unison. Nu mai este timp. Ce vei vedea...nu va fi ușor, să alegi » îl avertiză bătrâna. Îl cuprinse o amețeală puternică, i-se tulbura vederea. Cauza era fumul înecăcios, pătrunzător, ieșit din camera roșie. Nu vedea decât dărâmături, oameni cu haine rupte, murdare, umblând speriați, unii plângând după persoane dispărute. « Isuse, ce se întâmplă ? Război ? » A văzut echipajele de salvare, nu mai făceau față, ajutând răniții. Doi copii cu
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
și trase din ea cu sete. Deși fuma din ce în ce mai rar, câteodată simțea o nevoie imperioasă să simtă fumul invadându-i plămânii. Trase cu sete, inhală, apoi își lasă capul pe spate și cu un oftat adânc expiră fumul albăstriu și înecăcios. O auzi tușind ușor, la fel de discret cum tusea când vroia să-l atenționeze atunci când, în opinia ei, spunea ceva deplasat în fața prietenilor.La început se amuză de această grijă această a ei pentru el, dar mai târziu în viață, avea
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-un echilibru fragil și cu regretul de a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum. Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse. Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe, iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm. Munții se apropie de cer încheind tratate de pace croite pe măsura ta, dimineața la ora exactă, nu există ceva comparabil, poate doar
ANOTIMPURILE GIRONEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352098_a_353427]
-
Cu fiecare pas vieți valorând puțin devin prețioase *Copac schilodit stânci cu forme sinistre - vii - doar soldații *Nici strop de verde printre fiare vechi liniște aparentă *Într-un adăpost soldații tineri încropesc un prânz cald *Sorbitură-n gamele Tadjikistan - fum înecăcios *Căni de tablă ciobite - sorbituri mici de ceai neîndulcit *Polonic legat cu o sârmă - Borea doftoricește bube *Furtuni de nisip. Pe o poliță suspendată câteva cărți *Soldați grăniceri în jurul godinului asculta vântul *Nimeni în jur. Tinerii camarazi se leaga pe
GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355859_a_357188]
-
artistice își intra în rol. O senzația că nu pot să respir, inima își accelera bătăile. Am avut pentru o clipă starea de amețeală, forme și lumini, un roșu orbitor și obsesiv, o imensă pată, ca și sistemul! Un fum înecăcios a inundat sala violent, îți umple nările și chinuie privirea! Bizar, cu ce scop, aceasta numim artă , cultură? Teribil! Luminile s-au aprins în sală. Spectatorii s-au ridicat ca la un ordin de pe scaune, aplaudau frenetic! Ce!? Ne îndreptam
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > POVEȘTI DIN CÂRCIUMĂ - 2. VISCOL ȘI FLORI Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Fumul gros și înecăcios din cârciumă fu serios amenințat de încercarea lui Fanică Iubărețu de a părăsi încăperea. În clipa în care omul, cu echilibrul grav afectat de cantitatea semnificativă de „adio mamă” ingurgitată, deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
remușcări psihosociale, profanul ajunge licențiat, masterat și, de ce nu, doctor în științe, un super real al bunăvoinței celor din jur însă nu un intelectual. Rămâne un obscur cu toate diplomele lui reale, pătate de rugina minții, care îi împrăștie praful înecăcios al delirului neputinței și a desconsiderării adevăratei valori a diplomei. Trăim într-o lume reală pe care o împărțim adesea în nevoiți și nevoiași. Dacă ar fi să definim aceste două concepte superrealismul le-ar diseca coordonatele înțelesului pur cooptând
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-un echilibru fragil și cu regretul de a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum. Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse. Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe, iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm. Munții se apropie de cer încheind tratate de pace croite pe măsura ta, dimineața la ora exactă, nu există ceva comparabil, poate doar
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
aceea neștiută care mă ducedeparte de Timp, de mine care-mi umplu buzunarelecu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă,într-un echilibru fragil și cu regretulde a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum.Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse.Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe,iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm.Munții se apropie de cer încheind tratate de pacecroite pe măsura ta, dimineața la ora exactă,nu există ceva comparabil,poate doar această
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai simțea pe trup forța loviturilor și îmbrâncelilor... Încă nu se dezmeticise și respira greu, ca atunci când alerga și se târa pe străzi cu groaza întipărită în sufletul ei curat. Mai avea timp să
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
rece te cuprinde. Femeia în straie cernite îți taie calea. Îi cauți privirea. În locul ochilor, două orificii negre încearcă să-ți absoarbă Energia. Simți, că Viața se scurge ca un firicel de apă. O ocolești și se spulberă în fumul înecăcios al nopții. Spiritul casei îți scoate în cale Intriga si Invidia. Aliatele fidele își insinuează formele darnice. Le-ai ignorat, dar te doare Răutatea lor. Suferința ți-a străpuns pieptul. Ai închis ochii, te-ai rugat. Urcând scările hotarât, nu
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
de cele mai multe ori, o s-o vedeți în postura de șef de haită - mai mică sau mai mare.... IX. POVEȘTI DIN CÂRCIUMĂ - 2. VISCOL ȘI FLORI, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011. Fumul gros și înecăcios din cârciumă fu serios amenințat de încercarea lui Fanică Iubărețu de a părăsi încăperea. În clipa în care omul, cu echilibrul grav afectat de cantitatea semnificativă de „adio mamă” ingurgitată, deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
speluncii. - Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca haioasă stârni hohote de râs printre comesenii săi, care știau cam ce fel de „whisky” consumă respectivul. Citește mai mult Fumul gros și înecăcios din cârciumă fu serios amenințat de încercarea lui Fanică Iubărețu de a părăsi încăperea. În clipa în care omul, cu echilibrul grav afectat de cantitatea semnificativă de „adio mamă” ingurgitată, deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
iar ploaia „țârârie”: „Pe-afară de stai / Te-năbuși de fum” (Pastel, 1965:38), fumul devenind gazul toxic al distrugerii eului, pentru că sufletul este un abur viu, o purificare a eului pregătit pentru călătoria în Univers, cu totul diferit de fumul înecăcios pierzător de viață. Clipele egoului sunt un țârâit veșnic, o scurgere a timpului într-un infinit cosmic unde „răgete lungi / Pornesc din ocol” (Pastel, 1965:38). Substantivul participial onomatopeic, la plural, „răgete”, urmat de adjectivul „lungi”, creează un spațiu în
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
chinul apocaliptic al fiindului teluric, până la desprinderea totală a eului cosmic, în a treia zi a morții. În vers însă felinarele au un rol al legării de întuneric, departe de a sugera lumina. Participiul la plural „afumate”, fumul negru și înecăcios, distrugător de viață, oprește lumina creând întunericul suspiciunii existentului, ivirea umbrei presupuse, dublura umană fără de care fiindul ei ar fi șters. „Triste”, adjectiv la plural sugerează dorul, acea durere înfundată a omului, tușită în amarul inimii. Șoaptele (Amurg de toamnă
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
mai auzea câte un câine trezit din somn de gălăgia petrecăreților, lătrând fără chef la ei. Luna alerga pe cer luminându-le drumul plin de colb. Nu mai plouase de mult și aceasta se simțea și în aerul respirat. Era înecăcios, chiar dacă ar fi trebuit să se simtă răcoarea dimineții ce se apropia cu pași repezi. Tinerele gazde au lăsat în sufragerie unde a fost amenajată masa festivă totul așa cum rămăsese după plecarea musafirilor și au mers mulțumiți și obosiți la
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]