351 matches
-
fug să salvez copilul, nu mai este timp. Izbi ușa de la intrare care se deschise imediat. Trecu prin hol, unde fumul gros o ameți. Se clătină, dar reuși să strige: unde ești băiatule? Pătrunse în camera de unde se auzea țipătul înecat. Înșfăcă băiatul, să fi avut șapte ani, îl scoase afară. Băiatul țipă, surioara mea, e la bucătărie, Mihaela, fără să se gândească se întoarse după celălalt copil. Fumul gros, trosnetul lemnăriei care ardea cu flăcări mari, nu au oprit-o
ADOLESCENTA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384712_a_386041]
-
aminte și orice e bătător la ochi, clipa cea îmbuibată de mreaja bucuriei și a desfătului, sau clipa cea triumfătoare, când pescarul scoate mreana din val, sau clipa înălțării, când bătrânul cârmaci salvează din fluviu, cu prețul vieții, copilul aproape înecat - și amintindu-și de acestea, Ștefan nu era foarte sigur care e adevărul, căci istoria păstrează doar evenimente și nimeni nu se sinchisește de curgerea vieții ca un fluviu, ca un fluviu al cărui celălalt mal nici nu se vede
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Cu atît mai mult cu cât nici Călinescu, mai întâi ca recenzent al romanului ("Adevărul literar și artistic", 1937) și mai apoi în Istoria literaturii..., nu ia în considerație, analitic, decât forma apărută, în volum, în 1937, sub titlul Orașele înecate. Nu amintește nimic despre artificiile paratextuale publicate în revistă și eliminate la editarea romanului în volum, după cinci ani. Sunt documente de atelier, semnificative pentru avatarurile unei opere și, în plus, datează opiniile lui Aderca față cu romanul românesc la
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
în perfectă concordanță cu subtitlul ("Romanul viitorului"), la finele cărții, Olivia privește înapoi spre pământul transformat în stea, în timp ce Xavier "nu mai întoarce capul. El privea drept înainte", spre un alt viitor. Responsabilitatea schimbării titlului la apariția în volum (Orașele înecate) pare să-i revină autorului, dar nu vom ști niciodată dacă acest titlu tematic, pentru că viața în orașele subacvatice e imaginată și povestită, a fost ideea scriitorului sau a editorului interesat comercial. Renunțarea nu e atât ezitare, cât dorința de
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
adecvat conținutului, încurajat de faptul că nu mai era singurul care încercase o astfel de viziune apocaliptică. între timp, în 1936, și Karel Čapek avansa posibilitatea construcției orașelor submarine, ca proiect al lumii noi rezultate din Războiul cu salamandrele. Orașele înecate, semnat de frondeurul Felix Aderca, era un altfel de roman citadin, un roman polemic pe mai multe planuri. Toate afirmațiile prefațatoare din Provocare o confirmă. Provocarea, cu aură ficțională, ce prefațează romanul foileton (apărut în "Realitatea ilustrată"), asumată auctorial, a
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
imperial austro-ungar Florimund de Mercy. Când, la fiecare rupere de nori, apele învolburate și prea mari făceau neîncăpătoare albiile și se revărsau peste maluri, inundând tot ceea ce se putea inunda. Să nu mai vorbim de animalele surprinse de viituri și înecate, un fel de pagube colaterale care intrau apoi în putrefacție și deveneau adevărate bombe sanitare pentru toți exponenții regnului animal, deci și pentru oameni. Nici nu e de mirare, așadar, că boli dintre cele mai crunte decimau fără milă formele
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]
-
Să-mi fie. Iar lacrima m-ai obligat S-o țin închisă-n mine, Să strâng în sufletu-mi curat Suspine. Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt Să plângi și tu vreodată Cu câte lacrimi pe pământ Am fost eu înecată. Surâsu-n suflet să-l oprești, Să îl întorci în tine, Să n-ai motive să zâmbești, Ca mine. Să nu dea Domnul să suspini Și sufletul să-ți moară, Pe piept să îți răsară spini Să doară. Referință Bibliografică: AM
AM VRUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384658_a_385987]
-
VREAU Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vreau , când nu te mai vreau Vreau , când nu te mai vreau... Să fiu încolăcita de albastru senin , Să cuprind cerul cu privirea Când înecata mi-e speranța cu venin... Vreau în vârtejul clipei să amețesc... Să alerg cu gândul și să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
urmărire silită a executării acestor obligațiuni (BO nr. 30 din 18 iunie 1952). Decretul 131/1952 simplifică procedura de confiscare în cazul refuzului de a preda cotele la stat.” Venise toamna anului 1950, bălăcindu-se în ploi și într-o înecată posomorâre. Ceața lunecoasă și nesuferită acoperea în fiecare dimineață ariile ruginii și clăile de grâu netreierat, de după gardurile de nuiele ce împrejmuiau curtea unde era hambarul și nutrețul. Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
tot dupe masă, de nu rămasă nici să tragi cu praștia, m-auz’! Și luni la rachiu n-avusărăm decât să punem la bătaie și restu’ de cârnați și de mață. Da’ și eu fusăi deștept. Păi!? Oltean prost și gâscă înecată ai văzut!? Lăsai la o parte rușine și făcui nuntă cu strigare. Cum începură țâganii să strige daru’, îi și văzui că să cară acas’ dupe bani care mai de care. Așa salvai bănișorii auz’!? Prau’ s-alegea dacă nu
BUFET SUEDEZ (SCHECI À LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383266_a_384595]
-
printr-o galerie, cu râul. Sau un curs subteran; Castelanii lucraseră, în ascuns, sute de ani la străpungerea muntelui; o făcuseră cu meșteri străini, acum își aminteau bătrânii o seamă de povești auzite, demult, de la alți bătrâni. După înmormântarea celor înecați - o sărbătoare aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mamei și lui tanti Mae le plăcea de ea, le-am auzit plângând când juca rolul unei gemene care se îneca în timp ce cealaltă dintre gemene îi lua inelul pentru a se da drept prima ca să se mărite cu prietenul celei înecate. O aveau și pe Rita Hayworth la cinematograf, dar ea juca numai în tehnicolor și avea cel mai roșu păr pe care l-am văzut vreodată. Am văzut-o și pe Betty Grable într-un film despre Coney Island. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și acoperită de sânge lipicios. Mi-am plimbat mâna pe fruntea ei, așa cum făceam când era albă și fină, dar acum era uscată, aspră și întunecată. Respira greu și uneori se auzea ca și când ar fi suspinat, un fel de suspin înecat. Patul arăta prea mare pentru ea, așa mică și uscată cum se vedea prin lumina care intra pe ușă de pe hol, lumină de un galben pal care o făcea să arate și mai rău. Am început să plâng și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
poți să distingi o umbră fantomatică în adânc. Au fost unii care s-au aventurat cu bărcile până acolo încercând să o vadă, dar se spune că nu au mai putut veni înapoi la mal. Lacul e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase pe cei ce se apropie să mai plece. Era frig, vecinătatea apei făcuse temperatura să scadă. Cristi privea absent spre lac. Apa era calmă, fără nici un val care să-i încrețească suprafața. O ceață ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roșie, dantelă, de câteva săptămâni. În timp ce Josăphine vorbea, mă gândeam uneori la ea, stând în camera alăturată, la degetele ei care croșetau, la burta ei care primea dinăuntru lovituri de picioare și de coate. Și apoi, puțin câte puțin, corpul înecat al lui Belle de jour a intrat în cameră. S-a așezat lângă mine și era ca și cum venise ca să asculte ceea ce avea de spus Josăphine, pentru a confirma sau infirma ce spunea aceasta. Apoi, încetul cu încetul, nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încă pentru a se ține drepte și în sfârșit dispărând. Am văzut atunci privirea lui Clămence, ochii și surâsul ei. I-am văzut pântecul. Mi-am văzut fericirea insolentă și am văzut chipul lui Belle de jour, nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nu am prea înțeles cui i se adresa, unui prieten, unei rude, unei iubiri trecătoare sau lui însuși. Vorbea despre toate - despre război, bineînțeles, dar spunea și povești cu moșteniri, pajiști care trebuiau tunse, acoperișuri de refăcut, noaptea nunții, pisici înecate, copaci acoperiți de omizi, broderii de zestre, vorbea de plug, de copii de cor, inundații și o saltea împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o morișcă de cuvinte care nu înceta să răscolească episoadele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până ce ajungea cu capul Între coapse, de parcă ar fi fost o ședință de gimnastică ce necesita flexibilitate extremă. Noriko nu mai putea suporta durerea și Încuviință, după ce bărbatul Îi spusese: „Răspunde clar și răspicat!“ — Da!“, se auzi clar vocea ei Înecată În suspine. Nu-mi face rău! Te rog, nu-mi face rău! Fii blând cu mine, fii blând, fii blând, fii blând! repeta ea, trăgându-și cu putere nasul. Era Însă conștientă că nu merita să se poarte cineva frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să mor ca un cal însetat de abandonul pietrelor într-o gravă înfrîngere - de vînt apocrif pe vreme de ploaie, am inima în colțuri, uscată de mărinimia ta amară de nebun decapitat în Piața Spaniei și nu mai fumez decît înecată fraudulos în cămașa ta albă de război. Referință Bibliografică: Înfrîngeri / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNFRÎNGERI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361346_a_362675]
-
lasă-mi minutul să zbărnăie-n gură de drac, Că dintr-o stâncă, sub care adâncul veghează; Doar mai lasă-mi secundă să-mi urle, apoi eu să tac, Și-apoi să simt cum pleoapa lumină forțează. Înspre ochii goliți și-necați, un înger coboară Din cerurile-n care-au pătruns flori de narcise. Mătură-mi racla, spală-mi cu lapte crucea murdară, Lasă-l s-adoarmă pe mine cu-aripi deschise. 2004, Constantă Sursă foto: Internet #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
1066 Wilhelm Cuceritorul,vărul! Vikingii din Normandia preiau definitiv Anglia. Nenorocirea nu îți pică în cap din senin; câteodată, o provoci. Momentul "Lindisfarne", insula sfântă a Northumbriei, atacată la anul 793 în primul raid furios al danezilor, cu călugări tăiați, înecați, luați sclavi, mănăstiri jefuite, incendiate - este oare un joc al sorții, o aruncare de zaruri sau are o cauză obiectivă? Să mergem cu câțiva ani înapoi: - 754 î.e.n. întemeierea Romei de către români - 754 e.n. regele francilor Pepin al III-lea
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului DUREREA LUMII Nu mai e loc pe pământ, Nici sub soare, nici sub vânt. Ochii-s de smoală, Sufletul, numai rană. Vântul ne sfâșie carnea, Noaptea ne doare visarea. Marea-i o corabie înecată. Muntele, o pantă neurcată. Mustul din struguri, otravă, Sufletul, doar o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb licoarea lumii toată, Mulțumiți de prostia revărsată În haine de
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]
-
Acasa > Strofe > Timp > MESAGERUL ÎNGERILOR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În fiecare dimineață râul aducea la mal un tânăr înecat Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale până când primarul a dat ordin să fie scoase dinb cetate Ciocârliile nu se așezau niciodată pe ramurile copacilor uscați Orașul vechi se surpase din cauza prea multor galerii de cârtițe Fiecare umbră împrumută ceva din
MESAGERUL ÎNGERILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356441_a_357770]
-
cu pricina fusese făcut de ăia cu schela petrolieră, ca să nu mai rămînă izolați pe celălalt mal cînd veneau inundațiile și întreaga vale dintre dealuri se acoperea de ape repezi și furioase, ce cărau la vale copaci întregi și vite înecate ... Ce să fi avut madam Jorjet de împărțit cu primarul, nimeni nu putea să ghicească, dar deja ditirambele ei erau atît de previzibile, încît pînă și acei gură cască, obișnuiți cu datul ei în stambă și cu ridicatul poalelor, își
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]