2,013 matches
-
atacă "sonor" consoana inițială, așa că auzim mereu... "Anctus"...). Superb "Preludiul simfonic" desfășurat lent în curgerea moale a vocilor instrumentale, înainte de "Benedictus" (prin "Parsifal" va mai exista asemenea blândă reculegere). Celebrul imn, cu vioară solo (Anda Petrovici) rămâne unicul glas umil, înfiorat din această dramă. Mai sunt ecouri de luptă, neliniști, amenințări până la seninătatea din "Dona nobis pacem". Versiunea Mandeal a "Misei Solemnis" a fost confesiunea beethoveniana a maestrului. A ales patru voci soliste remarcabile: Teodora Ciucur (soprana), Lucia Popa (alto), Ionel
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
și cititor că o relație conjugala este de un comic irezistibil. Dumitru Tepeneag sugerează cu arta acreala la care au ajuns "soții" după multe secole de conviețuire. Ce ar mai putea să născocească scriitorul pentru a o face să se înfioare pe plictisita și sceptică Marianne? Ea preferă oricând o relație nouă, cu un începător. Maturul care știe să se joace Comedia relației autor-cititor este numai una dintre lațurile comediei literaturii care se desfășoară în Pont des Arts. Cartea mai cuprinde
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
moartea fetidă, gâjâită, hâdă, întinde coasa-i către dl Iliescu, agățând de vârful acesteia o fatidică, în patru părți, scrisoare. Autorul acesteia, anonim, este, firește, un binevoitor avizat - sau mai mulți? - dornic să-l vadă pe dl Iliescu centenar, însă înfiorat de niște pericole ce-l înconjură și de care cel vizat nu avea, vai, cea mai vagă cunoștință. Prafuri, săruri, alifii, gaze, lichide, gloanțe, bombe, ca în refrenul de operă: "Pumnal, otravă și satâr!" Așadar, în pantaloni praf de scărpinat
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
în care tradiționaliștii noștri interbelici înveșmîntau motivele evanghelice în strai românesc: Încă un om își duce crucea-n spate,/ Senin, de parc-ar duce-un sac la moară,/ Și toți îl urmărim cum intră-n cimitir/ Și nimeni nu se înfioară" (Seninătate). Paradisului comunist i se demontează mecanismul mistificator: "Dormeam lîngă-acel munte ca lîngă-un paradis/ Pierdut, în care lumea aceasta vinovată/ Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
literatura a zilei este tocmai acea literatura care vrea să spintece măștile pentru a atinge într-un timp cât mai scurt chipul acoperit de răni. Cand cuțitul care a tăiat cartonul sau lemnul se apropie de carnea vie, aerul e înfiorat de o emoție uriașă. Chirurgul începe să tremure și se îngrozește de ce vede. Aceasta e literatura zilei: o groaza crescândă, o călătorie în adâncul suferinței, un miez al crispării. De aici provine și succesul de care se poate bucura acest
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
de coșmar pe străzile din orașul Uricani, unde mai mulți maidanezi zăceau, marți, fără suflare pe străzi și în unele scări de bloc. Unii dintre ei erau în agonie și își trăiau ultimele clipe, informează Mesagerul Hunedorean. Localnicii s-au înfiorat când au văzut sumbrul tablou și cred că animalele au fost ucise cu cârnați otrăviți, dat fiind faptul că au găsit resturi de mâncare lângă leșurile câinilor. Medicii veterinari cred că în acest caz este vorba de arsenic. Autor: Adrian
Masacrul câinilor de la Uricani se transformă în război politic () [Corola-journal/Journalistic/24799_a_26124]
-
ghinionul! Din Jurnalul Național mai aflăm de un caz cutremurător petrecut la spitalul din Târgu- Jiu. O fetiță a murit de frică, la propriu. A făcut infarct din cauza unei injecții cu ampicilină. Cazurile care se petrec în acest spital au înfiorat întreaga țară în ultima perioadă. De la Auschwitz au mai fost martori care să ne spună ce s-a întâmplat, dar de la Târgu-Jiu nu scapă nimeni. Intri în spital cu o răceală și riști să te prăpădești cu zile de la o
Combinatorul, avocatul şi burlăciţa - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25114_a_26439]
-
Și pentru mine, totul a fost doar începutul./ Eram la Prut, spre seară, eram doar eu și Prutul./ Încolo, Basarabii, Buceacuri, Bucovine,/ și maluri după maluri se prăbușeau în mine./ Un clopot, peste ape, mai stins și tot mai rar/ Înfiora tăcerea de peisaj lunar” (Elegie la Prut). Uneori țăcănitul ca de ceasornic pe care-l produc versurile induce concretețea implacabilă a timpului: „Ori din aproapele/ Ori din departele/ Vremuri îngroape-le/ Patimi deșartele// Neguri se lasă/ Pe altedățile/ Cum te
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
ei se stabilise un fel de simbioză a neputinței. Odată, colțul acela. Ciuguli din firimituri, apoi când se simțise picurând în blana ei, lacrimi fierbinți ca îndreptă spre castronul cu apă, atinse un fir pe care răcoarea stelelor curate. Se înfiorase ca un geam nu-l observase. Ceva ca o plasă deasă coborî înghețat sub geruri năprasnice. Apoi, se desfăcuse ca deasupra, închizându-l. Se zbătu, se învârti zadarnic, un arc vrând să sfâșie vălul durerii coborât fără de voie căutând un
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
să fie patetic. Cu o elocvență rece, fără tresăriri dramatice, Vasile Dem. Zamfirescu pronunța cuvintele în platou neted, fără schimbări de ton, aidoma unui introvertit ce nu poate molipsi audiența cu unda emoțiilor. Se îmbrăca elegant, cu un gust ce înfiora umorile studentelor. Punctual fără abateri de la cursurile pe care le ținea la Facultatea de Filosofie, „Vasile Dem“, cum îl botezasem în virtutea morbului de prescurtare al argoului studențesc, avea tenta serioasă a mentorului venit să umple un uriaș orizont de așteptare
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
un vertij în capul cititorului neatent și care nu a urmărit, eventual, câteva din cărțile anterioare ale filosofului Andrei Cornea. Și nu pentru că vertijul ar fi inutil - ce poate fi mai bun decât să închizi cartea, amețit de argumente, dar înfiorat de fragilitatea ideii de libertate și pus pe fapte, sau măcar pe gânduri, pentru apărarea făpturii sale precare, ca un bănuț deja pierdut în buzunarul descusut? Poate, cred, fi ceva mai bun: să citești cartea cu creionul în mână, să
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
de la Ocnița și Ocnele Mari, făcând cruce la Râureni, fie spre Piatra Olt-Slatina-Pitești-București-fie spre Râmnic-Sibiu. Și dacă aveam norocul să fie bariera pusă, înseamnă că trenul trebuia să vină. Prilej de a se mai odihni caii iar eu să mă înfior fără să știu de ce ori de câte ori auzeam șueratul locomotivei înainte de barieră și mai ales când vedeam trenul trecând ca o vijelie cu vagoanele luminate ca în basme și șuierînd când trecea ca vântul Peste câțiva ani aveam să merg cu acest
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
necontenit își împrumută elementele unul altuia moartea. Reînturnate la timp în fruntariile Absenței din care au purces" (Vina de nespus). Logica omului al cărui exponent ni se înfățișează poetul e, așadar, dispariția. De-a dreptul sau pe ocolite, prin intermediul discursului înfiorat de sensuri "ultime", ținta sa o reprezintă sinuciderea, "singura problemă filosofică serioasă", în optica lui Albert Camus: "Te simți aidoma celui care și-a împrumutat otrava unui sinucigaș" (Turnul febrelor). Dacă, așa cum arată I. Negoițescu, într-un comentariu dedicat lui
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
acestor corespondențe, adică teatralitatea lor. Ironia se amplifică atunci cînd e pusă în cauză "moartea literaturii", sloganul fundamental al avangardei, afirmat și totodată infirmat prin coborîrea lui în codul caricaturii: "noi sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu scriem nimic. noi căzusem într-o zare unde viziunile ne încleștaseră gura. atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
e și perfect făcută, dar și rebelă, chiar și eretică... Și paradoxurile nu mai contenesc pînă la terminarea cronicii. La Noaptea de sînziene de Mircea Eliade se încearcă o apropiere pe măsura autorului, apropierea supremă, cea care pe toți ne înfioară. Este vorba, bineînțeles, de Mihai Eminescu ' ce atinge se transformă în aur. Totul curge lin în istoria lteraturii române recente. Avem o frumoasă tradiție în tematica rurală, ne asigură Geo Vasile și ne înșiră carcateristici ale țăranilor complecși postbelici. Nu
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
tentativă. Ea a respins gloria facilă, pentru calea justă... Când părăsește scena goală, sala, pustie și ea, începe să aplaude cu frenezie: de peste tot, de la galeria populară, de la balcoanele lumii bune, de la parter, ropote puternice nu mai contenesc. M-a înfiorat!... Deși conflictul etern dintre bine și rău este atât de ieftin, estetic vorbind... (Morala, ca inamică). De câte ori pătrund în culisele unui teatru de la noi, nu pot să nu mă gândesc la un bordel. Totul e atât de sordid, de murdar
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
independentă. îți manevrezi cititorii să se creadă independenți când de fapt nu sunt. Nu sunt chiar deloc. E un cadril primejdios. E premeditată această tehnică de convingere mascată? E o strategie poetică ori un instinct? Ai perfectă dreptate și mă înfioară ce spui. Sentimentul meu este că 'eul' meu, cât sunt eu de conștient de el, plutește peste toate, detașat. Ființa mea fizică e departe de a lăsa această impresie, dar mai cred că ceea ce am devenit - interfața - e un proces
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
căpușe: agenți, producători, P.R. La ora asta, artistul este un fel de lichen compus dintr-o ciupercă, o bacterie, o plantă și un fluture. Nu creez pentru mase. Nu mă obsedează audiența. Pe de altă parte, nu suport ridicolul. Mă înfior cînd văd scris "un spectacol de...", de parcă ar fi vorba de lucru la gherghef sau invers, cînd văd afișele cu numele directorului teatrului, fără numele regizorului. Într-o existență în care limbajul diplomatic este la mare preț tu, iarăși, continui
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
lucru rămas la locul lui, nemișcat. Dovadă acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la Istria, cu mulți ani în urmă, cînd văzusem întîia oară altarul lui Apollo, - ce-a mai rămas din el, - cel mai mult m-a înfiorat belciugul de bronz coclit înfipt în lespedea de marmură și de care erau legați, pentru sacrificiu, cu coarnele în jos, taurii. * Terminînd articolul, îi pusesem automat titlul de mai sus. Abia pe urmă îmi dădusem seama. Și nu mai știam
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
care sună exaltant așa cum a dorit, la vremea construirii ei, Karajan. Considerat, pe bună dreptate, un tehnician impecabil, ilustrul Claudio Abbado, este de ani buni dirijorul marilor performanțe. La cârma "Recviem"-ului, viziunea lui modela o pasiune mistică: întuneric-lumină. Tăcere înfiorată după Libera me Domine de morte aeterna. Filosofia vocală stă în a face din voce un instrument de teatru, explica Verdi. Pentru această frescă a Judecății de apoi care proiectează, ca și la marii pictori, imaginea autorului ei, mesajul a
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
pînă acum, în ceea ce îl privește. A se vedea EVENIMENTUL ZILEI de marți, 23 ianuarie. * Așa-numitul scandal al vacii nebune a ajuns în România sub forma unui scandal de presă în care o parte dintre ziarele care îl alimentează înfioară opinia publică cu știri alarmante din care reiese, nici mai mult nici mai putin, ca România ar fi ținta unor transporturi cu carne de vacă posibil contaminată. În spatele acestor mesaje adresate cititorilor se pare că există obișnuitele scandaluri politice autohtone
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă înfiorat la intersecțiile realului cu arta, încărcate de prestigiul apodictic al celui dintîi, înmuiate în relativitatea ce se deschide infinitului a celei de-a doua. O scenă reconstituită pe dubla cale a memoriei mamei și a propriei reverii are aerul blînd-fantast
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
în mare, articulația și finalitatea demonstrației lui Dan Botta. Un ritm al spațiilor - mai adaugă el - e regăsibil la Cantemir; Vasile Conta și-a fondat filosofia pe o teorie a ondulației cosmice, iar concepția istorică a lui Vasile Pârvan "este înfiorată de sentimentul cosmic". Înțelegem că aceștia sunt precursorii de la care se revendică Dan Botta în modul său de a gândi. Se află aici firul ascuns al unei polemici cu Blaga. Germanilor Frobenius, Riegl și Spengler ai lui Blaga, Dan Botta
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
Adorm cu privirile ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit de multiple, de frumoase, de nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este victima fericită a femeii sale din vis, o ființă devoratoare și - ceea ce e cel
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
tunel. Amintirile zilei pe cale de a se încheia îi ațineau calea, punîndu-i întrebări, o însoțeau ca niște mici duhuri care parcă aveau puterea să-i ia o clipă inima în mîna lor de lumină și să i-o arate: Imagini înfiorate de o tristețe senină ca o melodie fără cuvinte, caldă și tristă deopotrivă, din care nu poți reconstitui decît sunete, cu atît mai intense cu cît îi este cu neputință gîndului s-o audă pe de-a întregul." Lîngă astfel
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]