393 matches
-
magistral ca o glisare a vieții în moarte. Între viață și cărți e o pledoarie subsecventă pentru această relație, generând un bergsonian "elan creator", care se susține de un raționalism suplu. În versiunea eseistului, două simțăminte stau la baza artei: "înfiorarea și admirația". Cu precizarea că "misticul" are totdeauna cultul rațiunii. Lecturile sale "amoroase" au în vedere, înainte de emoția strict estetică, o empatie care ține mai mult de valorile etice, uneori chiar teziste și sentimentale. Asupra unei opere artistice, însă, nu
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de orice ambiție emfatică, încearcă a o alina: „Cît hău e-năuntru, cît spațiu afară.../ să drumuiesc în șoaptă, căci huma din mine/ dispare ca o frunză pictată pe apă”. Această înfiorare în fața vastității îl împinge pe autor spre detaliu, spre microuniversul lucrurilor: „De cîte ori nu m-au chemat/ picăturile la geam.../ Dar oare ce așteptam?/ Să văd cum timpul real e mărunțit,/ sau cum e așternut pe o pernă de
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
plimb îndelung prin parcul municipal/ pe străzile pustii.../ Alerg spre casă cu o poftă nebună de scris/ locuitorii orașului s-au și așezat pe două rânduri/ și așteaptă așteaptă așteaptă/ eu alerg fără să-i văd tulburat și plin de înfiorare/ cineva îmi deschide ușa cineva îmi trage/ scaunul cineva îmi așază hârtia cineva îmi întinde/ tocul și mai toți apoi: lună tu, stăpâna nopții... Nevoia de lectură e, iată, măcar metaforic, o formă de opresiune. Premisa aceasta sporește interesul romanului
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, cînd un element grotesc ajunge să-ți provoace oroare
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
să-i curme chinul cu o tabletă de cianură. Scenele acestea se întipăresc în minte prin asprimea detaliilor, timbrul vital al paginilor copleșindu-l pe cel estetic, de aceea cititorul e scos din condiția degustării și mutat în cea a înfiorării. O carte dură, de firidă întunecoasă, punînd tristețe în sufletul cititorului, din lipsa unui reper consolator de care să se agațe. Prin cruzimea cu care descrie absurditatea suferinței, Dora Petrilă nu îți dă soluții și nu îți oferă mîngîieri, viața
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
meditație conceptuală, pînă la urmă tot la ea se întoarce. Sagan spune: cînd privim într-o noapte senină cerul plin de stele nu se poate să nu simțim o uimire pe care, cu oarecare bunăvoință, o putem trece în categoria înfiorărilor religioase. E un sentiment cosmic aparte, netrucat și totodată viu, al cărui timbru nu poate fi confundat cu alte stări de contemplație pierdută. Consternarea siderală e începutul sensibilității metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
altitudine. Sagan nu are predilecție visătoare și nici febleți estetice. Posedă un intelect lucid de o răceală draconică, ale cărui lămuriri lasă impresia unei săli aerisite și neprimitoare, grație voinței de a lichida problemele prin explicații scientiste. Nici urmă de înfiorare cosmică în demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea căreia lumea poate fi făcută mai bună depistîndu-i la timp relele: pericolul bombei atomice și manipularea oamenilor prin religie. Autorul e un iluminist de speță tîrzie, înzestrat
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
clatină în vânt, agonizează, moare și reînvie. Aici fiecare ființă poartă în suflet amintirea unui cutremur. E un crampei de spaimă, lipit de inimă orașului. Înainte de naștere, fiecare om e un erou. Căci în memoria portului există acel dezastru, acea înfiorare a pământului ce tremura, si zgomotul răgușit din adâncuri, ca și cum într-un ținut submarin ori subpământean ar începe să bată clopotele, vestind sfârșitul lumii. Câteodată, după ce ziduri și acoperișuri se prăvălesc, iscând nori de praf și flăcări, în tăcere ori
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
fi o alta / în formă de inimă în formă / de om însemnat cu fierul / roșu de lumină și credință / caldă asemenea veșniciei în / Rai drum să-ți faci cînd alții / n-au nici cărare înspre cer / nici inimă și nici înfiorare / să se știe de cîtă iubire / sunt în stare o mare lume / într-o lume mică și lumea / aceea-n lumi din ce în ce / mai rare" (Cartea din spatele cărților). 2. Alt poet al aceluiași meleag privilegiat de istorie ce
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care percepe spațiul natal ca pe un „paradis pierdut”, un topos edenic la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
nu transmit nicio emoție” (pandoras.realitatea.net), dar poate fi și fotbalul: „«vreau să vă spun că de fiecare dată când văd în reluare meciul de la Sevilia mi se face părul de găină», a spus o fană” (stiridecluj.ro). Sursa înfiorării poate fi, totuși, și frica: „iar când în film se povestește despre acest criminal-geniu (...), însuși «Diavolul» în persoană, aproape că mi se făcuse părul de găină” (cinemagia.ro). E drept, apar adesea pe paginile web și comentarii ale altor participanți
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
număr care e cuprins între zece și unu, nefiind nici nouă, nici opt, nici șapte, nici șase, nici cinci etc. Acest număr întreg este de neconceput: deci Dumnezeu există.» M-am gândit că și Sadoveanu trebuie să fi trăit o înfiorare asemănătoare când și-a botezat una din cele mai superbe descripții din Țara de dincolo de negură «Gâște sălbatice, adică numere incomensurabile»” (p. 103). Interpretarea aceasta, îmbibată de livresc și ambreiată de un tip de raționament paradoxal, consună cu aceea pe
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos. Locul acestor fragmente abandonate („Illisible, inutilisable
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos. Locul acestor fragmente abandonate („Illisible, inutilisable, impubliable.”) ar fi fost la Biblioteca Academiei, pentru cercetători, nu în librării.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
1942, Weiss cade, în fruntea unei formații de șoc, la sudul lacului Ilmen. Ce vor fi fost acele groaznice luni de privațiuni și lupte ale iernii trecute, Führerul ne-a făcut să înțelegem în marele său discurs din primăvară. Cu înfiorare le măsor pe fotografia ce o am în față, încercând a extrage din tragica figură de războinic - pornită parcă de pe atunci, spre veghile eroice ale Walhalei - amintirea congresistului din Pyrmont, cu înfățișare de adolescent. Legăturile lui Weiss cu țara noastră
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
că voi repeta mereu cuvintele buchisite cu strășnicie, adăugînd bucurie, tristețuri, iluzii zănatice, realități trainice, turnuri de piatră, iederi învolburate tandru... Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător în blîndețea aparent tihnită a paginii line de hîrtie albă. Neliniștit, voi căuta să scriu despre liniște. Și nu anul
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
se restrânseseră și mai mult ca să ne facă loc, până când avea să fie gata apartamentul nostru "muncitoresc", tot comun desigur, de pe strada Victor Manu, cel de care v-am vorbit deja cu atâta nostalgie și unde aveam să cunosc primele înfiorări ale pasiunii adolescentine. Apartamentul unchiului Paul și al lui tante Zoe, unde ne pripășiserăm și noi, era modest, foarte modest chiar, dar radia de afecțiunea și bunătatea lor și ale familiei Ghițescu - soț și soție - cu care împărțeam meschinul spațiu
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
la culoare și total diferit de neamțul de rând! Deci în concluzie, de ce nu ar putea fi și Her W. BLACH, un VLAH, sau un ROMÂN? Este vorba de regretatul Artur Silvestri, prof. univ. dr., istoric, scriitor și animator cultural îNFIORĂRI în vorba străbună a neamului dac Romani din columnă-au rămas, Când daci și romani, dârz, popor nou prefac și limbii române dau glas... Limbajul cărunt, îndrăgit, din bătrâni Născut-a-n durere valențe sublime: Idealuri târzii, foc lăuntric mocnit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
continuu după secretul existenței și al artei. În poezia autorului Amarului Târg, care nu e o componentă complementară în activitatea criticului, ci tocmai invers, dincolo de unele pauze de respirație, de relaxare, există voluptate a scriiturii și plăcere de a imagina, înfiorare, iubire, spaimă, scepticism. Adică tot ce e necesar pentru a atesta un poet complex în prim-planul poeziei contemporane.
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
tîlcuri epice care, înainte de inteligență, cer bobul de muștar al credinței. Numai că Andrei Pleșu are o natură rece, care împrumută cărții aerul glacial al eseului fără emoție, de aici impresia de cercetare minuțioasă făcută de un spirit căruia virtutea înfiorării îi repugnă. Mișcîndu-se în orizontul implicit al credinței de ordin creștin, volumul nu transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
bagă viermi în căpșuni, îți smulge părul, îți dă diabet... Zidit între cărți ești un pic mai deștept Și poți să scoți fum pe nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
un bărbat chiar și cu luca nepotul meu simt cum simte pielea mea sub mîngîiere plăcerea mîinii care mîngîie o fi venit apa caldă de cîte ori mă grăbeam la întîlnire veneam de la facultate nici nu mîncam simt și acum înfiorarea brațelor sub apa rece la fel cu cămașa din noaptea nunții pe care o îmbraci după cincizeci de ani dependența de plăcere a colecționarului de obiecte a celui care înhață idei și le toarnă în calculator cum îndeși bucățile de
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
beiii, ioti-te colea-șa, ăăăă... Pare puțin complexat prin urmare face câteva fotografii document. Scenă se cam repeta și când ajungem la scheletul balenei. Piși cu formidabilă ei capacitate intelectuală anunță, tot pe bază de argumente, dar și cu o vizibilă înfiorare, ca acesta este un balenoi. Deși pe toți pereții sunt afișate interdicțiile de atingere a exponatelor, Piși dominată de o irepresibila atracție mângâie visătoare organul care face diferența. Vizibil nervos, Muchi pune lucrurile la punct: - Lasă uăiii, ca daca eream
O VIZITĂ LA MUZEU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349237_a_350566]
-
lui, de rasă pură mongolă, mici, păroși, dar foarte iuți și rezistenți, păreau a ști că sunt singurele ființe din lume pe care Marele Han le iubea. Ajuns în vârful colinei se întoarse cu fața spre vest și privi cu înfiorare cerul învăpăiat de culorile sângerii ale apusului. Soarele ajuns în buza orizontului părea că oferă doar pentru el acest splendid spectacol. Culoarea îi rămăsese dragă încă din copilărie când văzuse cum creierii lui Ginghir mai pulsau încă sub loviturile de
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]