551 matches
-
hainele lăbărțate, ci o persoană mai tânără, Într-un costum elegant, oarecum soldățesc, nu chiar uniformă, dar nici cos tum civil, cu epoleți butonați și cu buzunare pe piept care-i dă deau o Înfățișare de explorator. Pe rever avea Înfiptă o plăcuță, ca o decorație militară, dar ea nu era sigură, nu era niciodată foarte si gură de asemenea lucruri. Înainta hotărât, cu o ținută marțială, gră bind pasul În apropierea ei. — Ne pare rău că v-am făcut să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o bucată de brânză și creează unde care se înșurubează în jur cu viața, a fluturi, a curcubee, și râsul meu le face să danseze, să-și schimbe culorile de la unul la altul, într-o plăcere de gheare viguros înfipte dintr-o carne în alte, până la sângele care se sparge în sfere albe, roșii, fără gravitație, zâmbetul lui mă saltă cu lava din tălpi, măi?! ție îți cam place de el, spune Cezar, da, cum să nu, și tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
déinui veșnic. Și noi trebuie sé fim mîndri cé tréim În Uniunea Sovieticé... Șasa Își péstré un balon În buzunar că sé-l umfle acasé. Oricum avea sé i le spargé cineva cu o bucéțicé de sticlé sau cu un ac Înfipt chiar În vîrful béțului de care erau legate baloanele, așa cum féceau béieții mai mari. Se puteau sparge baloanele chiar și cu un ban, dacé era aruncat cu putere. Dar trebuia sé fii atent sé nu te vadé Nadejda Petrovna sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pa-a-a-s... s”. „Și pas cu pas”, bolborosea Șasa, „pa-a-a-s... s...” cu degetele În urechi, Închizînd din cînd În cînd ochii și ridicînd puțin capul, de parcé s-ar fi ferit sé vadé, chiar și așa, cu ochii Închiși, cu coatele Înfipte În cartea lui de citire. „Și pa-a-as cu pa-a-a-s/ Și ceas cu ce-a-a-s... s/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum... Și pas cu pas/ Și ceas cu ceas/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Roja în temă, să nu vă imaginați că în locșorul ăsta intră oricine după pofta inimii. Știam, îl întrerupe Curistul, dar nu mi-am închipuit că ușile vi se deschid oriunde ați merge. — Nu credeam că sînteți atît de bine înfipt, recunoaște și Părințelul, că aveți pile peste tot. — Fiți pregătiți, s-ar putea să dăm nas în nas cu cine știe ce miniștri, artiști, sportivi, neveste sau fiice de actviști, reia Roja. Numai să nu vă holbați la ei ca la urs
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie să fie o brichetă, eu am mîinile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cel mai enervant cuvânt din limba română. Volumul de versuri publicat de acest maniac al comparației (Avatarurile faraonului Hada, Proema, Baia Mare, 2001) epuizează rezerva națională de „ca“ pentru o sută de ani de acum înainte. Practic aproape fiecare poem are înfipt, în mijlocul său, cuvântul de două litere (pe care îl voi transcrie în cele ce urmează cu majuscule, pentru a-l face și mai vizibil): „Mângâi cu privirea / Formele-ți rotunde / CA un cerșetor / O bucată rumenă / De pâine.“ (Mângâiere) „Și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori. Un salt de pisică al lui Undiță l-a dus În spatele „celovecului”. La șoapta În rusește: „Nici o mișcare și nici o vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm!” - l-a Îmbiat Undiță cu țeava automatului. Am pornit, făcându-ne mici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-a cânta pitpalacul. Noi vom veni În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția nici celei mai vigilente santinele” - gândeam eu. Peste puțin timp, am pornit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului, legat din scurt, între stănoagele de după gard. Pe Roibu îl bag în primul lot de trei, că numai belele mi-a făcut haramu de chiabur. În cazanul de pe pirostrii își va afla sfârșitul, iar carnea răsfiartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nostru măreț și bogat, și avansat, și puternic mai există sărăcie? Boje moi! Și a dat neputincioasă din mână cu un vizibil efort de a-și masca nedumerirea spre a nu se face de tot râsul în fața copiilor. Pe cât de înfiptă, hotărâtă, țanțoșă și plină de sine era numai cu câteva minute mai devreme, brusc a devenit un pământean obișnuit, supus unor dileme ale vieții și parcă situația o înnobila ca femeie cu nebănuite virtuți. Odată abandonată pojghița de soldățoi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
el? O fi fost bulversat de ce discutase cu Georgeta? Să-i vorbească pe tonul acela ridicat? Niciodată nu procedase așa. Să n-o iubească? Nu se poate! Ce va urma?”. Această întrebare la care nu putea răspunde i-a rămas înfiptă în minte. A văzut printre crengile aplecate mașina lui Matei întorcându-se la spital după ce o căutase prin oraș. Momentul acesta l-a pândit ca să poată pleca acasă. Nu și-a putut ascunde tristețea și Elena care tocmai venise de la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o particularitate fascinantă a limbii japoneze. Tipul de locuire în lume diferă fundamental, la japonezi, de cel prefigurat în limbile indo-europene. La noi, totul se construiește în jurul subiectului: nu există perspectivă asupra lumii care să nu pornească de la subiectul atotputernic, înfipt bine în centrul universului, în multe limbi țintuit întotdeauna în "capul trebii", recte al propoziției, al afirmației despre sine și despre celălalt, sau, oricum, subînțeles acolo. Obiectele nu există decât în măsura în care ne îndreptăm noi spre ele organele de simț și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cei care n-au nevoie să amenințe decât o singură dată, și cel mai adesea nici atât. Dar chiar și așa, Alatriste Își răsuci cu două degete un vârf al mustății În timp ce-i susținea celuilalt privirea, Încruntat și cu tălpile bine Înfipte În dușumea, hotărât să nu se lase impresionat nici de o Excelență, nici de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii În rate, nici să fie probozit, noaptea și la lumina unui felinar, de doi necunoscuți care se ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
luptă. Arma aceea albă a fost prima pe care am avut-o În viața mea; și am păstrat-o cu mare devoțiune și grijă timp de douăzeci de ani, până când Într-o zi, la Rocroi, a trebuit s-o las Înfiptă Între plăcile platoșei unui franțuz. Ceea ce reprezintă, desigur, un sfârșit potrivit pentru un jungher bun ca acela. Pe când noi dormeam cu un ochi Închis și altul deschis și ne temeam până și de umbra noastră, Madridul duduia de serbările În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în falset. Când totul va fi transcris, atunci imprimarea va fi ștearsă. Orice scris este bine stăpânit într-un mod demn de admirație. Vocea în schimb este goală, singură și neajutorată. Nu folosește la nimic să stai pe spate, bine înfipt, ținându-te cu amândouă mâinile de tăblia patului, și să ai pipa umplută, dar stinsă, în colțul gurii. Acasă, la Norsjö, oamenii se întrebaseră: Cum să-i vorbim despre asta? Cum va putea să înțeleagă, el, care trăiește într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Venea de la serviciu pe banda din stânga, aluneca lin până acasă, dar ca să ajungă la blocul lui, trebuia să-ntoarcă în stradă, peste linia de tramvai, și-ntr-un minut era pe aleea din fața scării. Mortăciunea neagră îl trăgea de urechi, înfiptă chiar în marginea trotuarului, ca o flegmă imposibil de evitat. Dar cum am spus, nu semnificația indicatorului era importantă. îl demobiliza imaginea. îl făcea să sufere și-i intra o gheară-n gât ori de câte ori o vedea, pentru că semnul ăsta îi
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
mașină, în urma căreia venea un șir lung și adormit de vehicule bucureștene. Povestea tristă a sensibilului Vladimir îmi amintește cel puțin două atitudini similare. Prima este îndârjirea apărătorilor lui î și ai lui sînt. Iar cea de-a doua stă înfiptă în începutul secolului al XIX-lea, când, deși alfabetul chirilic a fost înlocuit cu cel latin, mulți români au continuat să tipărească litera slavonă mai bine de 50 de ani. N-am să înțeleg niciodată cum poate cineva să fie
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
demnă de a fi caricaturizată, ci moartea, simțită prin toți porii, acoperită de blesteme și descrisă plastic: "o babă descărnată, fără dinți, un schelet din oase putrede și puturoase, jucând peste case, prin grădini, printre oameni, o moimă cu mustăți, înfiptă, ca o țață, în toate certurile, în toate marile războaie, dar și în războaiele particulare, o muiere ca de ceară, ca atinsă de gălbează, uscată, făcută aproape din nimic, dar care a avut puterea - de cine mama dracului dată? - de
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
Tudorel Urian Daniel Vighi este fără îndoială unul dintre cei mai originali și seducători prozatori din generația optzecistă. Spre deosebire de mai toți colegii săi de contingent literar, Daniel Vighi are rădăcinile creației înfipte ferm în literatura mitteleuropeană. Acesta este dublat, în chip original, de un temperament cehovian, mereu capabil să intuiască adâncimile sufletului omenesc în gesturile cele mai banale sau în simpla enumerare a obiectelor care compun universul cotidian al personajului în cauză
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Delicatețea lui mă încântă. Mă plâng că, în urmă cu o zi, vizitând a doua oară biserică de alături unde zace Descartes, si întrebând pe un enoriaș dacă nu au vreun text despre locul lui de veci, acesta îmi răspunsese înfipt, cu o ironie greu stăpânita, că nu acolo trebuia să caut eu textul dorit... Dommage! am făcut eu, înțepat. Vasăzică, nici mort nu-l iartă! În schimb, despre toți sfinții mărunți din lume, afișe cu duiumul. Despre Descartes, nimic. Nici macar
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
îl transpune statuar pe tată, dragostea fiului este pariul, decorația nu este decât un mijloc care s-a ivit oportun. Cu această așteptare se încheie filmul, în mijlocul pălăvrăgelii din care nu se mai înțelege nimic și cu această statuie demnă înfiptă ca un steag pe reduta cucerită.
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
atunci vreo înclinație, l-au zguduit în asemenea măsură, încât săptămâni la rând nu s-a mai putut gândi la nimic altceva, după care a început să le scrie singur. Avea să țină minte toată viața caroseria ruginită a autobuzului înfipt oblic în pământ, la marginea unei păduri din apropierea Moscovei. Lângă această caroserie i-a venit în cap primul vers din viața lui - „Norii-sardină înoată spre sud" (mai târziu avea să descopere că această poezie mirosea a pește). Intr-un cuvânt
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]