123 matches
-
al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iubit vreodată ori nu. Îmi veni să zâmbesc dar mă simții tulburat. Ea se ridică din fotoliu, îmi întinse mâna: „Asta e viața, domnule judecător: o lungă tăcere asupra substanței”. Apoi plecă, iar eu încheiai în urma ei ușa cu grile înflorate în fier forjat și sculpturi în nuc de la intrare. Pașii ei mărunți se îndreptau spre fundul curții, în partea de clădire a doamnei și domnului Pavel. 22. Când mă întorsei în cameră, Keti se ivi lângă mine în bluza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să plec. Nu contează cum o cheamă. Spune-mi restul, ce mai primești? —OK, nu-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Între viață și moarte. - Rănile? - Îngrozitoare... spuse Erina. Nimeni nu știe cum de mai e În viață... În Încăpere intră Angelo, Însoțit de un bărbat mai scund, cu bărbiță neagră, Îmbrăcat Într-un costum sobru, maro, dar cu ușoare modele Înflorate de tip venețian. - Erina... questo e il medico... spuse Angelo. Vă rugăm să ne așteptați dincolo. Erina și Alexandru ieșiră În prima cameră, așteptând, Împreună cu Jovanka, primul verdict al medicului venețian. Trecu aproape un ceas până când ușa se deschise. Medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în frigider mâncarea pregătită pentru fetiță, Horia a descoperit o bucată de slănină care de mai multă vreme era ocolită și mutată de pe un raft pe altul. Atunci i-a venit ideea să o ofere solicitantelor cu fuste lungi și înflorate de la geam. Tot în acel moment s-a decis să transforme acel banal episod într-un joc de-a secretul cu fetița sa, Alina. Pentru a da mai mult farmec jocului-test, Horia i-a propus fiicei sale: Alina, hai să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de ce nu? Și, pe măsură ce i-am tras spre nivelul pământului, li s-au... scurtat și capodoperele, s-a ajuns la o medie... - Tot nu mi-ați spus: ce făceau ei, acolo sus, În prepeleac? - Cum nu, ți-a spus tata: Înflorau, văpseau susul și când nu mai avea ce-i face aceluia, ridicau, alături, altul - și mai și! - Dar ziceați că le făceau ca să aibă unde-și muta șezutul de pe prispă - nu ședeau ei, tot ca pe prispă, dar mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doar alb. Tata a spus: „Pentru voi” și a fost de parcă venise Crăciunul. „Mai întâi copilul”, a hotărât signora Maria și, cât ai clipi, mă dezbrăcaseră și mă îmbrăcaseră, apoi mă urcaseră pe un scaun, ca să mă admire. Sus eram înflorat și galben, aveam gulerul lat, iar jos purtam o pereche de blugi noi, arătoși. Numai pantofii erau tot cei vechi, însă puteai să-i ascunzi foarte bine sub marginea pantalonilor. Colegii mei de la școală ar fi pălit de invidie. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a muzicii de cartier. Miercuri, 17 decembrie ...nu mai rămăsese de adăugat la această efervescență decât un șezlong în parlament pentru J.R.. În sensul acesta, Gorescu declanșase un adevărat cataclism electoral. J.R. era așa de îngrozit, încât își pusese perdeluțe înflorate la geamurile limuzinei. Nu voia în nici un caz să-și vadă chipul, brațele și picioarele suite pe clădiri sau lipite pe garduri. În modestia sa genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca până și avioanele să se zguduie, atât de puternică a fost. — Se scria în ziare că temperatura degajată de explozie a fost de mai multe milioane de grade. Oamenii au fost calcinați. Cei care au fost îmbrăcați în țesături înflorate de genul chimonourilor, li s-au imprimat desenele pe piele ca niște tatuaje. — Au urmat apoi efectele de durată ale bombei, radiațiile radioactive care au dus la moartea atâtor oameni. — Blestemul s-a întors asupra americanilor când cei din familia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
reușea să treacă dincoace de geam dovedea că lampa era aprinsă. Am grăbit pasul. Ajuns la ușă, m-am oprit cu urechea la pândă, gândind că aș putea prinde vreun zvon... Liniște deplină, însă. Am deschis ușa. Țipenie! Doar șervetul înflorat de pe masă mi-a atras atenția... Când m-am întors să închid ușa, două palme moi, venite din spatele meu, mi-au acoperit ochii... Cu inima gata să iasă din piept, m-am întors! În clipa următoare, eram... o singură ființă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plante aromate și tămăduitoare pentru ceai, că deh! În pădure crescuse o sumedenie de astfel de plante. Acum se gândea să facă o marmeladă de afine să o așeze în borcane ca să aibă ce mânca la iarnă. Își luă șorțul înflorat de bucătărie și urma să aducă lemne pentru focul din sobă. Când deschise ușa casei, razele soarelui pătrundeau printre crengile copacilor ca o ploaie de raze. Pe toate frunzele copacilor și pe firele de iarbă străluceau bobițele de rouă. Undeva
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și cu frunzuliță, apoi para zemoasă... E drept că s-a cam murdărit pe papucei pentru că abia ce plouase, dar și-a făcut provizii pentru acasă cu mânuța ei. Poveste de toamnă Într-o dimineața, de la fereastra sa cu perdeluțe înflorate de culoarea florii de liliac, Ingrid a văzut că toate frunzele copacilor din gradină își schimbaseră culoarea. - Ce-o mai fi și asta? Dragă Mio-Mao, de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din grădină? - Miiiiaau, îi răspunse la fel de contrariată pisica
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cineva care să pară un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă, probabil), cu cioareci și cizme, are o distincție de boier în redingotă. În copilăria mea, se vorbea despre el cu respect, ca despre un fost stâlp al satului, ce se bucurase de o mare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doua. L-am văzut încruntându-se. Ceva părea că-l nemulțumește. S-a uitat la mine bănuitor, cum se uită atâta lume la mine, de la un timp: Nu cumva vrei să mă folosești ca paravan - și a arătat spre cel înflorat din cabinet. Adică să-ți ascunzi vreo faptă rea sub scuza că ești bolnav psihic, că ai momente de rătăcire, că ai două personalități? Am citit și eu acum vreo zece ani - m-a îndemnat fata mea, Iulia - cartea lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Musafirii aveau atâta minte încât să prefere să stea la pensiuni primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat peste o rochie de lână, cu părul gri-argintiu, imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar de melodiile acelui saxofonist care avea chipul Magicianului - dar nimeni, nici măcar Detectivul, nu își putea da seama de asta - și o cămașă înflorată, poate prea înflorată pentru o asemenea noapte în care, fără săși facă vreun reproș, Moartea se pregătea să mai invite pe cineva la plimbare. Când trecu pe lângă el, legănându-și șoldurile (fierbinți, dar nu reuși să își dea seama cât de fierbinți puteau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sau Vasile Pisăru. Cămașa încă se mai purta prin anii 1950 și era lungă, din fuior, cu mâneci largi, cu clini și guler înalt. Cămașa de sărbătoare era croită asemănător cu cea de lucru, din punct de vedere ornamental fiind înflorată la guler și la manșete. Peste cămașă se purta jaletca din suman alb sau maro, fără mâneci și fără ornamente (exemplare văzute la Ion Pintilescu, Costică Pintilescu și Nicolae Coca). În familiile Maftei, Vraciu și Grigoreanu se purta peste cămașă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
după metoda iconografică specifică perioadei 1830-1900 din Transilvania, dar și cu universul lui specific lui Anton Pann și al lui Miron Radu Paraschivescu cu verbul voluptos a cărui stridență nu supără: "Mult melancoli că-i/ Duduia Marghiolița repede-i/ se înflorează pielița/ când printre genunchi bucălăi/ ce n-au fost văzuți de hăndrălăi/ faldul de mătase rece/ îl vântul mișcă și-l petrece". Culorile dominante sunt negrul, roșul ca piatra de chinovar, albastrul vânăt, corai, verdele, argintiul, auriul. Vocabula misterioasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că a fost. Și? L-a văzut în carne și oase? - Da, fetița, mama mea, era în uliță și se uita în ograda bojdeucii printre ostrețele de la gard. Creangă avea pe cap o pălărie neagră, era îmbrăcat într-o cămașă înflorată de culoare roșie din acelea fără guler, pantaloni de culoare închisă, largi și încins cu o curea lată, și cu bocanci în picioare. - Extraordinar! Era scund sau înalt? Sau asta n-a mai observat... - Era de statură potrivită, mai mult
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mâncând la o bucătărie a unui spital; îi mai dădeau și pentru acasă (unde o fi dormind, n-am știre) tot felul de resturi de alimente; le punea pe toate de-a valma într-o sacoșă mare, dintr-o pânză înflorată cu albastru. Venea spre mine, iar în urma lui pășeau agale, parcă împrumutând din mersul băiatului, vreo opt câini, mai mari și mai mici, trei din ei chiar foarte mici. Mergeau după băiat, iar el nu întorcea capul să vadă dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să se schimbe vremea, cu tot seninul la noapte o să înceapă să ningă. Mâine în zori trebuie să plec. Dumnezeule, câtă ură! De unde s-a putut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodcă. Și-am un foc la inimioară, Gicule, hop șiașa!!! 12.08.2010 Gicu și Edgar Alan Poe Sandule, ia lasă tu gargara care te caracterizează și stimulează-mă cu Încă un ibric! Dar să nu torni În ceșcuțele acestea Înflorate până nu adulmec licoarea precum un câine de pripas. Scumpii mei prieteni, simt că sunt alt om atunci când iau pe nas miros de țuică fiartă. Vorba lui Nicolaescu, atunci când era comisar prin filme, am și eu sensibilitățile mele... Sandu și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Spre apus - iar roșul soare îi urmează-ncet pe ei. Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale, Se reped pe trepte nalte și cobor în sure hale. Cu lumina, ei îngroapă a lor traiu întunecos; Dară ea înflorată de adânca ei durere, În imagini de talazuri cînt-a Daciei cădere Și cu-albastrele ei brațe țărmii-i mângâie duios. Se constelă sara. Ziua a fugit în lumea mării Și pe culmile de munte focuri au aprins străjerii; Ca și pete
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind cu glas domol, obosit... Uite ce înseamnă un prieten! Îți ghicește și cel mai adânc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
putea să priceapă dacă acest străin a adormit-o făcînd-o să viseze atât de frumos, sau dacă, pentru a-i cuceri mai repede dragostea, prefăcuse râul în panglică și copacii în flori. Zări apoi sub piciorul ei încălțat în mătase înflorată cu fire de aur și de argint niște câlți sau aburi lăptoși. Întrebă: - Unde mă duci acuma, străinule? Ce sunt aburii pe care-i văd? - Sunt nori, Mehituasehet. Nu te speria! zise cârmaciul. Și Mehituasehet leșină pe umărul lui. Fură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]