118 matches
-
am luat, pe el îl vreau și niciodată nu m-oi învoi cu altul, măcar să zică tata și alții orice ar zice”173, decisă să treacă peste păreri preconcepute și conveniențe sociale inutile, fiind pregătită să-și dezvăluie iubirea cu înfocare: „a mărturisi și-n fața preasfinției tale, și deci a lumii întregi, cununia noastră, săvârșită până acum numai în fața lui Dumnezeu” 174 . Manifestă aceeași viclenie și abilitate oratorică și în cererea unui răspuns favorabil: „De aceea dar, te rog cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care îl caracterizează pe cavaler, femeia testează vasalul îndrăgostit doar pentru a-i proba și mai bine calitățile. Scenariul este completat cu primirea în dar a unui inel pe care ea îl dăruiește ca semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
5, Mai din Povestirea neguțătorului). În povestirea a zecea din cea de-a doua zi a Decameronului, Dioneo își propune să istorisească o întâmplare care se dorește ilustrativă și certifică faptul că femeile își vor urma mereu instinctele, căutând cu înfocare dragostea, mai ales atunci când nu le este oferită și accentuează faptul că nimeni nu le poate cere o abstinență forțată, percepută de narator ca „silnicie”871. Bartolomea, „una din cele mai frumoase și mai râvnite tinere din câte se aflau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
n.) 257 onorabilitatea, gingașă și angelică, ca o fecioară, în pasiunea ei pentru Troiolo, manifestând un regret real în legătură cu plecarea din tabăra troienilor. În același timp însă, devine calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
am luat, pe el îl vreau și niciodată nu m-oi învoi cu altul, măcar să zică tata și alții orice ar zice”173, decisă să treacă peste păreri preconcepute și conveniențe sociale inutile, fiind pregătită să-și dezvăluie iubirea cu înfocare: „a mărturisi și-n fața preasfinției tale, și deci a lumii întregi, cununia noastră, săvârșită până acum numai în fața lui Dumnezeu” 174 . Manifestă aceeași viclenie și abilitate oratorică și în cererea unui răspuns favorabil: „De aceea dar, te rog cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care îl caracterizează pe cavaler, femeia testează vasalul îndrăgostit doar pentru a-i proba și mai bine calitățile. Scenariul este completat cu primirea în dar a unui inel pe care ea îl dăruiește ca semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
5, Mai din Povestirea neguțătorului). În povestirea a zecea din cea de-a doua zi a Decameronului, Dioneo își propune să istorisească o întâmplare care se dorește ilustrativă și certifică faptul că femeile își vor urma mereu instinctele, căutând cu înfocare dragostea, mai ales atunci când nu le este oferită și accentuează faptul că nimeni nu le poate cere o abstinență forțată, percepută de narator ca „silnicie”871. Bartolomea, „una din cele mai frumoase și mai râvnite tinere din câte se aflau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
n.) 257 onorabilitatea, gingașă și angelică, ca o fecioară, în pasiunea ei pentru Troiolo, manifestând un regret real în legătură cu plecarea din tabăra troienilor. În același timp însă, devine calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la o Edith Wharton de mâna a doua, nu voiau să adopte o autoare care părea a fi o misogină ipocrită: care proclama așa cum face ea, că femeile nu ar putea face obiectul marii literaturi în timp ce ea însăși dorea cu înfocare femei 3. O recentă evaluare menționează pe scurt acest punct de vedere: "nu este o scriitoare lesbiană, nu-și alege femeile drept eroine, nu proslăvește dragostea dintre persoane de același sex"4. Pentru acești critici Yourcenar își trădează sexul prin
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
De ce-njosit? Cînd trupul mi-e la fel de bin' legat, Mintea de nalta, chipul de frumos Că și-al onestei dame plod? De ce Ne pun stigmat: josnici? bastarzi? Jos, jos? Noi ce-n fecund furtul naturii luăm Mai multă vlaga și-nfocare-n duh Decît în searbăd, obosit și lînced pat Intra să nască-un trib întreg de tîmpi Făcuți pe moțăite? Așadar, Legitim Edgar, vreau pămîntul tău. Iubirea tatii-i spre bastardul Edmund Că spre legitim. Fain cuvînt: legitim. Ei, legitime
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
îngeri și puterile cele de sus și la noi a venit și pe noi ne-a luat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 101) „Acelea pe care altădată patriarhii le doreau cu înfocare, profeții le preziceau, iar drepții pofteau să le vadă (Matei 13, 17), acelea s-au împlinit și au luat astăzi sfârșit. Dumnezeu pe pământ S-a arătat în trup și cu oamenii a petrecut (Baruh 3, 38). Să ne bucurăm
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
XlX-lea, acest apel la o putere atemporală, deopotrivă protectoare și unificatoare, acea evocare a Evului Mediu, perioadă privilegiată a unității spirituale și a solidarității umane, nu aparțin nici pe departe ultramontanismului catolic. Ele pot fi regăsite, susținute cu aceeași înfocare atît în textele fundamentale ale bisericii saintsimoniene, cît și devierile sale de natură pozitivistă. Desigur, nu se punea problema ca Saint-Simon sau, și mai puțin, acei nemărturisit discipol al său care a fost Auguste Comte să instaureze vechea autoritate pontificală
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
opteze pentru salariul de la școală (fiecare cadru didactic ce era și slujitor al bisericii era obligat de lege să nu primească decât un salariu). În această perioadă, diaconul învățător nu stă departe nici de politică, susținându-și cu aplomb și înfocare ideile. Iacob Negruzzi, în Electorale îl portretizează sub numele literar de Părintele Smântână, devenit apoi celebru. Criza familială se acutizează în momentul în care soția, tot mai mult atrasă de egumenul călugăr Isaia Vicol Dioclias, va părăsi căminul, copilul și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
54 și de mișcarea opozantă lui Augustus, evidențiind că personalități de mare spiritualitate ale epocii, care preamăreau cu ardoare libertatea din epocile anterioare Principatului și, care, prin urmare, ar fi trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții irecuperabil bolnavi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prin urmare, titlul părinților; pe de altă parte, intrigile de curte și lăcomia guvernatorilor făcură ca funcțiile publice să fie scoase la mezat; aceste posturi nefiind decât un mijloc recunoscut de îmbogățire, se unelti pentru ele cu atât mai multă înfocare cu cât permiteau intrarea în rândurile aristocrației. Sub regimul domnilor fanarioți, goana după funcții atinse limite extreme și exacțiunile nu mai avură margini. Cea mai mare parte din pradă reveni cetei avide a grecilor ce soseau din mahalalele Constantinopolului în urma
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
linoleum o altă pagină din aceeași revistă și calc pe ea, fiindcă știu ce-i acolo: bardul Cernea care-atacă un subiect ce de multă vreme ne roade pe toți, „Steagul Țării”. Poetul apucă voinicește steagul de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar căzînd de pe culmile de aur, udă făptura cititorului. Gingașul necrofil ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în păreri, nici nu prepuneam că are să se petreacă ceva deosebit, nici că Atoma are să facă minunea pe care o chema colegul nostru Ci tocmai atunci, când Pamfil Duran, mai semeț ca oricând, se ruga, menind și chemându-și cu înfocare închipuirea, deodată schela sondei s-a zgâlțâit, cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
slujbe excelente și cu mulți bani, cu toate că nu au făcut cine știe ce fapte mari și chiar au nutrit o anumită aversiune față de faptele mari. Acest general era șeful direct de serviciu al lui Ivan Feodorovici, pe care cel din urmă, datorită înfocării inimii sale recunoscătoare și chiar dintr-o mândrie specială, îl considera de asemenea binefăcătorul său, în timp ce el nu se considera deloc binefăcătorul lui Ivan Feodorovici, avea o atitudine neutră față de acesta și, deși profita cu plăcere de multele și variatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dimineața. Toate gusturile metalice să ne facă să ne gândim la tuberculinism sau un element luetic. Dorințe și aversiuni: Extreme: lucruri fierbinți sau reci. Tânjește după lucruri indigeste, cretă, var, ardezie, creioane etc. Dacă nu primesc, ei își doresc cu înfocare (este cu totul particular la pacienții tuberculinici - H. Choudhary); văzut mai des la fetele tinere, la copii și la femeile însărcinate. Ei râvnesc la lucruri neobișnuite; sare și o vor mânca singură de pe farfurie. Ei vor mânca mai multă sare
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
temperament cuminte și am fi devenit barbarii lumii. Așa nu ne-a rămas decât opțiunea de-ai înjura pe unii și a cerși de la alții. Ceea ce condamnăm cel mai aprig, Occidentul și Orientul, slujim și dușmănim cu cea mai mare înfocare în același timp. "Rusia și-a întins "brațul lung" asupra Basarabiei când numai partea de sud era cunoscută sub acest nume, încă din 1806, obținând-o prin fraudulosul Tratat de la București dintre Alexandru I și sultanul Mahomed al II-lea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
muzicale. In zadar un compozitor șiar alcătui operile sale, căci tot meșteșugul său ar rămînea mort, fără ispravă și chiar necunoscut, dacă artiști asemenea lui sau aproape de a lui învățătură nu s-ar afla să execute cu destoinicia, expresia și înfocarea cea cuviincioasă compozițiile lui. Cea mai desăvîrșită și cea mai atingătoare arie, cîntată de un nedestoinic cîntăreț, în loc de întinerime a inimii ar pricinui spaimă ascultătorului. In zadar un orator sau un poet și-ar alcătui cuvintele sau poemile sale, căci
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
în literatura romînească? în poezie, Iancu Văcărescu, în „Ocheanul”, o așa-zisă „baladă” („Și în mulți cu rupți pantofi/ Ce trec d-artiști, filosofi”) și Gheorghe Asachi, în „Soția de modă”, o satiră („...Deci, vere, ține ce-ai dorit cu înfocare,/ Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai,/ Și precum provorba zice, sub pantofii ei să stai”). în proză, - Negruzzi. Mult mai încolo îi „cîntă” un poet de pe vremea lui Eminescu, Dumitru C. Ollănescu-Ascanio: „Iar doi pantofi albaștri, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și calificau drept " nefastă" dubla, chiar tripla, superioritate în armament. Motiv pentru care, în mod neobișnuit pentru militari, tocmai șeful Statului Major privea cu îngrijorare conflictul armat în prag de declanșare, pe când prim-ministrul, odinioară scutit de mobilizare, încuraja cu înfocare războiul. De pildă, el prevăzuse nota diplomatică (cu decizia în cauză), predată la Berlin, să fie cât mai scurtă, pentru ca guvernul german să fie lipsit de posibilitatea împiedicării declanșării ostilităților. În același timp, România a semnalat imediat Berlinului acceptul unui
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]