8,333 matches
-
care s-au aritmetizat la un nivel scăzut, feștelindu-și algebrica tinerețe" (p. 35). Din conversația cu Alexandru Iftodie, autorul jurnalului desprinde trei condiții ale reușitei: adoptarea unei specializări mai rare, încrederea în sine și călirea caracterului în biruințe și înfrângeri. Dezvăluie însemnări ale sale, rezumă scrisori din 1929, toate aceste investigații fiind făcute pentru a arăta "slăbiciunea inerentă firii" lui Alexandru Iftodie. E din ce în ce mai clar că e o figură de contrast pentru tânărul N. Steinhardt. Developarea unui întreg trecut are
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
-l scoată pe Băsescu din joc? Oricît de importante ar fi problemele Bucureștiului, nu-l văd pe Mircea Geoană sacrificîndu-și patru ani din existența sa politică, de dragul bucureștenilor. El a intrat în competiție pentru a scoate Capitala din mîinile Opoziției. Înfrîngerea lui Băsescu n-ar fi, de fapt, victoria lui Geoană, ci ar însemna lichidarea unui mit politic. Acela că Bucureștiul nu votează cu PSD-ul. În eventualitatea că l-ar învinge pe Băsescu la Primărie, Mircea Geoană ar putea deveni
Ecuația Geoana by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12865_a_14190]
-
ahee probabil c-au tot trimis oameni să vadă dacă, așa cum prevăzuseră, calul de lemn e deja-n Troia. N-or să mai reziste prea multe zile ascunse până să considere șiretlicul eșuat și să se-ntoarcă acasă, acceptând definitiv înfrângerea. De nu cumva au și făcut-o. Ulise se repede la el, dar nici el nu mai are putere și, incapabili să se bată cu minimum de vigoare, cad amândoi peste ceilalți războinici, care se dau la o parte, tot
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
facă? * În ADEVĂRUL Bogdan Chireac e de părere că după evoluția evenimentelor din Irak „carul occidental s-ar putea răsturna în fața buturugii irakiene”. Editorialistul crede că dacă Statele Unite și-ar retrage trupele din Irak „întregul război antiterorist ar suferi o înfrîngere majoră pe termen lung”. Iar asta nu e numai o problemă a americanilor sau doar a Occidentului. În măsura în care terorismul s-ar dovedi mai puternic decît încercările de a-l anihila, întreaga ordine a lumii în care trăim va fi amenințată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
se țină pe picioare. Suportul era André Glücksmann, elevul lor și speranță a renașterii în filosofia franceză. Au fost întâmpinați cu deosebită stimă de șeful statului de atunci, Valèry Giscard d^Estaing, impresionat de demers. Era pentru Sartre recunoașterea unei înfrângeri și o schimbare de macaz întreprinsă foarte târziu.
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
totuși un conlocutor cu inițiativă, deferent fără timorări și extrem de stăruitor, reclamând ducerea până la capăt, până în nuanțe a discuției în jurul unui subiect („Aș vrea să ducem fiecare fir până la capăt, până limpezim și nuanțăm opiniile și argumentele dvs.“), incitând la înfrângerea tabu-urilor și la deconspirări, pretinzând „exemple concrete“ și nu doar trimiteri aluzive sau rămâneri la principii („vă propun să crăpăm puțin crusta acestor tabu-uri, să dăm niște exemple concrete, individualizante“). Că Ileana Mălăncioiu dă curs îndată unei astfel
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
provenind dintr-o dinastie de magistrați prusaci, Sebastian Haffner își povestește cu detașare și chiar cu oarecare ironie copilăria, adolescența și tinerețea de german tipic, avînd ca fundal Berlinul anilor ’20 - ’30; povestindu-le, autorul surprinde implicit primul război mondial, înfrîngerea Germaniei, imensa dezorientare națională, criza economică de proporții, venirea naziștilor la putere. Manuscrisul se întrerupe brusc cu relatarea din luna decembrie 1933, odată cu consolidarea dominației hitleriste în Germania și cu hotărîrea autorului de a se expatria. Jurnalul lui Haffner a
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
ministerial „Eu nu demisionez!” l-am tot auzit, în diverse variante, din 1990 încoace. Miniștrii români n-ar lăsa funcția din brațe pentru nimic în lume. Unii par a privi demisia ca pe o boală rușinoasă. Alții o consideră o înfrîngere personală care nu intră în discuție. Pe vremea regimului Constantinescu demiterea unui ministru era prilej de scandal și de nesfîrșite amenințări și tîrguieli politice. Asta ca să nu mai amintesc de spectacolele penibile care au precedat plecarea premierilor Ciorbea și Vasile
Adio. La Justiție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13050_a_14375]
-
căpătuială a "auguștilor" luptători, care, de la o vreme, și-au ascuns aripile? Și cît de tristă e Moldova pe ruinele spumoaselor și atît de nenorocoaselor bătălii: "grădină uitată" în care "merele își rumenesc încet păcatul". Cei neînfruptați din festinul marilor înfrîngeri, pot lua drumul visărilor de la capăt: "noi încă tineri / nu numărăm victoriile trupului / avem iluziile toate la îndemînă / și putem visa frumos lucruri rare". Dar poetul este realist, el știe că aventura descoperirilor senzaționale se poate termina cu înfrîngere, pe
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
marilor înfrîngeri, pot lua drumul visărilor de la capăt: "noi încă tineri / nu numărăm victoriile trupului / avem iluziile toate la îndemînă / și putem visa frumos lucruri rare". Dar poetul este realist, el știe că aventura descoperirilor senzaționale se poate termina cu înfrîngere, pe care însă orgoliul o poate transforma ușor în motiv de jubilare: "o caravelă în-tr-un port fără de nume / și sărbători zgomotoase / ce să absoarbă naufragiul..." (August al nimănui). Atunci cînd nu se vrea categoric ermetică, Irina Nechit poate face aluzie
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Garda de Fier." (Evenimentul zilei, 9 aprilie 2002). în realitate, Eliade se se afla de un an de zile la Lon-dra. Și chiar dacă ar fi fost în țară, de ce l-am considera in-cul-pat? "Eliade a crezut în Germania nazistă până la înfrângerea ei definitivă." (Evenimentul zilei, 10 aprilie 2002). Unde? Când? Cum? Reproduceți citatul! Cu ocazia apariției versiunii românești a cărții lui Daniel Dubuissin, Evenimentul zilei titra cu litere roșii de 3-4 cm: "Eliade făcut praf!" (5 iulie 2003). Până și un
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
restaurarea în acest mod a sănătății sufletului<footnote Lyonnet, Stanislas & Gervais, Pierre, art. în Dictionnaire de Spiritualité ascétique et mystique, Beauchesne, Paris, 1984, tom 12, col. 861. footnote>. Toată această luptă cu armele amintite, luptă soldată uneori cu răni și înfrângeri regretabile, nu este o luptă de luni sau de ani, ci de o viață întreagă. Ispitele în această viață sunt nenumărate, cel rău încercând să-l facă pe om să cadă pradă păcatelor și patimilor. Exemplu concludent îl avem pe
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
sinelui cu ceilalți, despre artă și egoism, despre formele pe care le Îmbracă spaima și dăruirea și căutarea unei soluții și despre speranță și pasiune și cât de aproape se află toate acestea de egoism, nimicnicie, mizerie. O piesă despre Înfrângere, dar și despre gramul de nebunie cu care fiecare Își urmărește visul, rămânând prizonierul propriei existențe și singurătăți, despre multiplele forme pe care le Îmbracă iubirea, despre răni și mutilări interioare. O piesă despre Artă și despre confruntarea acesteia cu
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
spune Sfântul Apostol Pavel (Efes., 6,11). Acest război nevăzut este o realitate dintre cele mai crunte ale vieții duhovnicești și numai cine nu participă la el nui cunoaște asprimea și violența cu care se desfășoară. Ignorarea acestuia este o înfrângere și o capitulare prematură, de la prima confruntare. Numai cine nu luptă nu simte atacurile vrăjmașilor diavoli, dar cel ce se războiește cu aceștia își face înfrângerile tot mai mici și mai rare, până ajunge în hotarul nepătimirii. De acest război
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
el nui cunoaște asprimea și violența cu care se desfășoară. Ignorarea acestuia este o înfrângere și o capitulare prematură, de la prima confruntare. Numai cine nu luptă nu simte atacurile vrăjmașilor diavoli, dar cel ce se războiește cu aceștia își face înfrângerile tot mai mici și mai rare, până ajunge în hotarul nepătimirii. De acest război nevăzut ne conștientizează și Sfinții Varsanufie și Ioan când îndeamnă : „Frate, vremea războaielor e vreme de lucrare. Nu slăbi, ci lucrează, luptă-te. Când te înghesuie
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ne mai sfătuiesc să evităm pricinile păcatelor și locurile unde putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Numai atunci se șterg greșelile, când, urând pricinile prin care s-au săvârșit, ne oștim împotriva lor, schimbând înfrângerea dintâi prin biruința de pe urmă<footnote Teognost, „Despre făptuire, contemplație și preoție”, cap. 4, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 248. footnote>. Iar dacă totuși am săvârșit păcatul, Părinții neptici ne învață să ne căim și să încercăm să ne eliberăm
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
omenirii (Adam și Hristos): Luând chiar semnele aceluia, cu ele a atacat (...) Eva încă era fecioară, căci încă nu cunoscuse bărbat, lemn era pomul și moartea era pedeapsa lui Adam. Dar iată, iarăși Fecioara și lemnul și moartea; însăși simbolurile înfrângerii au ajuns simbolurile biruinței. Căci în locul Evei, Maria; în locul lemnului cunoștinței binelui și răului, lemnul crucii; în locul morții lui Adam, moartea lui Hristos (...) Un lemn l-a trimis în iad, dar un lemn i-a rechemat de acolo pe cei
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, în vol. Despre preoție, EIBMBOR, București, 1998, pp. 187-188. footnote>. Hristos a biruit răul pentru totdeauna și a făcut să troneze binele, a răscumpărat, a mântuit, a desăvârșit, schimbând uneltele și simbolurile înfrângerii cu cele ale biruinței finale și definitive. Astfel, aflăm cum în grădina Edenului a întins Adam mâna în mod egoist spre a gusta din acel pom, iar pe Golgota a întins Hristos mâinile în mod altruist, îmbrățișându-ne pe toți
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
omenirii (Adam și Hristos): Luând chiar semnele aceluia, cu ele a atacat (...) Eva încă era fecioară, căci încă nu cunoscuse bărbat, lemn era pomul și moartea era pedeapsa lui Adam. Dar iată, iarăși Fecioara și lemnul și moartea; însăși simbolurile înfrângerii au ajuns simbolurile biruinței. Căci în locul Evei, Maria; în locul lemnului cunoștinței binelui și răului, lemnul crucii; în locul morții lui Adam, moartea lui Hristos (...) Un lemn l-a trimis în iad, dar un lemn i-a rechemat de acolo pe cei
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, în vol. Despre preoție, EIBMBOR, București, 1998, pp. 187-188. footnote>. Hristos a biruit răul pentru totdeauna și a făcut să troneze binele, a răscumpărat, a mântuit, a desăvârșit, schimbând uneltele și simbolurile înfrângerii cu cele ale biruinței finale și definitive. Astfel, aflăm cum în grădina Edenului a întins Adam mâna în mod egoist spre a gusta din acel pom, iar pe Golgota a întins Hristos mâinile în mod altruist, îmbrățișându-ne pe toți
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
bucurie ne-ar face. Din nou chestiunea Orientului sau mai bine a împărțirii împărăției otomane e obiectul ce preocupă lumea politică și se poate ca evenimentele din Egipet să fi fost cel dintâiu stadiu al desfășurării chestiunii. În adevăr după înfrângerea insurecțiunei, a început a se desemna cu claritate alianța austro-germană și a se da pe față înarmările Rusiei. Franța, gata a fi privitoarea interesată la uriașa ciocnire dintre lumea slavă și cea germană, gata chiar a participa - și fata favebunt
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
însumi m-am cutremurat oglindit în tîmpla unui zeu apter: nici măcar iertare, Doamne, nu-ți mai cer. Terapie Duh al seninătății, vino peste mine, spune-mi cele cîteva cuvinte pe care numai tu le cunoști și scapă-mă de-o înfrîngere. Marele Idiot stă la pîndă, își ascute dinții de frunțile noastre de abanos, își umple fălcile cu cianură. Don Quijote are emuli pe potrivă, doar în grotesc și ridicol. Vino, duh al seninătății, încolăcește-te ca un vîrcolac de lumină peste
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
vrea să opresc vîntul. De cîte ori îți suflă în pînza unei rochii Se dezlipesc retine și sîngerează ochii. Natură Fluturii mei cu cap vidia Stîrnesc în natură groaza, invidia. Florile mele învățate să sîngere O asupresc cu uimire, cu înfrîngere. Lacrimile mele de diamant îi deschid răni, din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
ar fi înțeles un astfel de personaj că există și o anume presiune, precum aceea a luminii, a talentului asupra destinului, care te obligă și la o "anormalitate socială", pitorească la o privire superficială dar, de cele mai multe ori, plină de înfrângeri și dezastre. Nu "timp" nu avea inginerul cu pricina, pe care poate că natura l-a înzestrat, realmente, cu înclinații artistice, ci frica de ratare i-a smuls condeiul din mână, teama că ar putea fi obligat să trăiască în
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
a timpului, biruitoare, și nimeni nu se gândește să-i conteste calitățile, recunoscute de cei mai mari dintre scriitorii limbii românești.” (23 oct. 1913) Într-o scrisoare din septembrie 1916, adresându-se lui Caton Theodorian, Rebreanu își manifestă amărăciunea pentru înfrângerile noastre de pe front: „În orice caz, e nespus de dureros că am trebuit să părăsim Ardealul. Cât entuziasm era când am intrat și acuma, când ieșim, cât e de trist. Și măcar de s-ar opri, de n-ar fi
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]