967 matches
-
Dăruit cu adânc de cunoaștere a făpturii omenești, căutând cu milă spre cei aflați la nevoie care veneau la dânsul spre a-i cere ajutor, părintele Arsenie Boca îi sfătuia: “Roagă-te și nu te teme de nimic, nu te înfricoșa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.” (Părintele Arsenie Boca - Luptă duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton, 2009, pg. 82). Orice faptă rea are drept temelie un gând necurat. Gândul necurat se naște
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește înfricoșat în fața stihiilor. O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda infernală, tot ceea ce îți rămâne de făcut este să bagi capul între umeri și să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
labirintic, suspendat pe podețe de lemn. Fabulos! Ca în Bucureștiul de odinioară, cînd pe podul Mogoșoaiei trăsurile mergeau pe drumul de lemn. Mă țin cu mîna de balustradă și mă bucur ca puștii care chicotesc din adîncul gropilor ca să-i înfricoșeze pe trecători. Parcă traversez un șantier arheologic plin de mistere. Silueta bisericii din fața Teatrului de Comedie se desenează ca o insulă delicată, ce comunică, totuși, cu pămîntul prin aceste podețe de lemn. Itinerariul acesta poate să fie, la urma urmelor
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
se află astăzi în Italia și se numește "Giulgiul din Torino" și să remarci că acest mic acoperământ parcă păstrează urma trupului lui Hristos din față și din spate. Desigur, știi că Sfinții Părinți din vremuri de demult s-au înfricoșat atunci când le-a fost arătat acest giulgiu ca fiind "Sfântul Graal" văzând că izvodul arată o persoană cu patru mâini, două capete și patru picioare. Indiferent de autenticitatea giulgiului, povestea despre Graal poate fi înțeleasă și în alt mod, ca
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
rău scrise. Una chiar pe aceeași pagină: "Mărturisirile de acest gen și cu aproape aceleași cuvinte mi se păreau pe atunci de o primejdiozitate absolută, dar cu timpul m-am convins că nu erau decât un mod laudativ pentru persoane înfricoșate de gândul ratării.". Partea a doua, cea mai extinsă, se citește și se asimilează mai greu, fiindcă descripția e puțin prea minuțioasă, cvasireportericească. Dar merită. Ansamblul este la înălțime: o materie epică deopotrivă densă și fluidă, diversificată tipologic și rearticulată
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu inerțiile și cu revoltele materiei și ale limbajului. Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu vocația solitudinii și, în același timp, însetat de comunicare, înfricoșat de experiențele trecutului, cu precădere de evenimentele absurde din anii '50 -'60, la care fusese martor, dar și neînduplecat în opțiunile sale morale, sobru pînă la austeritate, dar și comunicativ și ironic cu mult rafinament, aparent abstras, dar cu o
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
USR, înființând în schimb o editură proprie și o revistă, iar peste câțiva ani și o asociație a scriitorilor, ASPRO. Sistemul politic românesc de la începutul anilor '90 amesteca oameni vechi cu oameni noi, iar în timp ce oamenii vechi erau frustrați și înfricoșați de instabilitatea probabilă a poziției lor, oamenii noi erau puternic dezamăgiți de noua stare de lucruri. Cei pro și cei contra nu se aflau pe poziții ireconciliabile politic, dar reconciliabile în plan social și individual, erau pur și simplu adversari
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
mințile-n cap că prost nu ești! Tovarășe căpitan, mă jur pe părinții și copiii mei ...” Sau, mult mai precis, un contract trucat, Maroc, execuție În pădurea din Poiana Alexa. Atunci, Ștefan văzu cum trupul securistului a fost scuturat și Înfricoșat ca la vederea unei stafii, a unui drac sau a unui Înviat din morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
întrebător, dar a rămas țeapăn în fața adunării. Chersân s-a ridicat și, cerându-și voie de la delegat, a grăit răstit: Ce aveți, măi? De ce nu tăceți din gură? Vă vorbește un om doar, nu... Și a înghițit restul vorbelor, cătând înfricoșat către delegat. Din sală s-a auzit limpede continuarea vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum să tăcem, dacă vorbiți păsărește, de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din nou valoare ideii de om. Brusc, mă Întreb, Însă, dacă nu e periculos să contăm numai pe speranță. Deseori, speranța e un drog, un anestezic. Poate, remediul stă În disperare, În capacitatea de a ne Îngrijora, de a ne Înfricoșa.”... * (Convorbiri cu Octavian Paler Daniel Cristea-Enache) Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu te răstești la armata populară dacă vrei să trăiești, nici nu ceri lucruri pe care partidul comunist le-a interzis, se spune că acolo în piață ăia de au fost împușcați, o mână de proști
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
perioadă de timp. Tabloul ei, insinuat pe retina înfiorată de emoțiile și grozăviile trecutului, s-a transformat la maturitate întrun sentiment profund de însingurare, melancolie și ură. Din noaptea aceea, orice zgomot, fie el și subliminal, îmi părea suspect, mă înfricoșa, apucându-mă un tremur delirant de necontrolat în patul din dormitorul pustiit. Umbra legănată de vânt a liliacului din dreptul ferestrei, pe care o vedeam cu ochii închiși dincolo de perdea și draperie, mă înspăimânta, acaparatoare și hidoasă, provocându-mi dese
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sentimente va încerca un tânăr viguros care sucombă inopinat, după ce s-a luptat din toate puterile cu moartea? M-am gândit atât de mult la moarte, la decompunerea celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar, să devin neființă. Un singur lucru mă speria: ideea că atomii cărnii mele se vor amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care-i inspiră gânduri asemănătoare cu ale mele. Umbra mea pe perete era exact umbra unei bufnițe, ea se apleca pentru a citi ceea ce scriam. Cu siguranță, înțelegea bine, numai ea putea să înțeleagă. Când o priveam pe furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai mult frigului, foamei, cerșitului , bolilor. Copiii și cei foarte tineri sunt mai puțin rezistenți. Păcatele lor minore Îi fac mai fragili, zgomotele vieții Îi Înfricoșează. Dispar mai des, dar sunt plânși rareori pentru că alții se pregătesc să se nască și să năvălească În lumea asta, dispuși să Îndure foamea și să-și construiască dintr-un viitor fără speranță, un prezent fără speranță. Tot ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea dispărut pe vecie, avea felurite scenarii pe care și le imaginase de sute, de mii de ori, și În nici unul din ele bătrânul colocatar nu mai era În viață. Îl Înfricoșa ideea că a sfârșit Într-un mod tragic și că nu apucase nimeni să-i aprindă un capăt de lumânare. Acum, că apăruse lângă el pe boarfele străvechi care acopereau patul, se liniștise Într-un fel, i se limpeziseră sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încep să arunce pământul În groapă, moment În care Antoniu, se apleacă, ia din țărâna proaspăt săpată un bulgăre pe care-l aruncă peste capacul coșciugului. Zgomotul sec cu care bulgărele se izbește de capacul din lemn al coșciugului, Îl Înfricoșează. Funcționarul și preotul au pleacat, semn că ritualul de Înmormântare al ultimului ,, Neidentificat,, ,a fost Împlinit. Trece un timp ce i se pare nesfârșit, până când groparii, scuipându-și În palme și mânuind cazmalele umplu la loc pământul. Crucea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care ea n-o Înțelegea, și se văzu dusă undeva, dar nu-și dădu seama unde. Dincolo de linii se auzi vânzoleală și pași În mocirlă, căci țăranii Încercau să vină mai aproape, curioși să-i vadă, și ea fu puțin Înfricoșată de fețele lor măslinii și de propria-i neștiință În privința a ceea ce se Întâmpla. Îl Întrebă pe dr. Czinner: — De ce zâmbiți? Și speră să audă că el găsise o cale de-a scăpa cu toții, de-a prinde expresul, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată și de icnete și gemete și chiar și de explozii inexplicabile, ce ne Înfricoșau cumplit. După asta se auzea zgomot de apă care curge șuvoi, apoi, iar, pași pe trepte. Pașii ce urcau nu se auzeau niciodată atît de tare precum cei care coborau. CAPITOLUL 3 Într-o noapte, În timp ce mă uitam pe la CHILIPIRURI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
publica niște schițe despre cum o să arate Bostonul atunci cînd vor termina și acesta va străluci ca Miami peste apele cenușii ale portului. Intenționau să Înlocuiască Piața Scollay cu o bucată mare și turtită de beton, deasupra căreia, pentru a Înfricoșa lumea, aveau de gînd să ridice niște clădiri guvernamentale, ca niște fortărețe. Norman se uita la imaginile cu clădiri din ziar și dădea absent din cap. Iar deasupra lui, În Balon, dădeam din cap la fel și eu. Demolarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sărind peste litera E și girafele scărpinîndu-se pe capetele bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În cele din urmă, auzeam cheia lui Jerry zornăind În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Românii au făcut istorie întotdeauna când s-au mobilizat. O revoluție trebuie înfăptuită, dar fără sânge ca altădată. Ea poate avea loc la nivelul conștiinței și mentalităților fiecărui cetățean. Schimbările care se petrec astăzi în lume nu trebuie să ne înfricoșeze, să ne depășească, ci trebuie să ne găsească pregătiți pentru a le face față. Sunt provocări ale lumii contemporane, în urma cărora s-ar putea naște o nouă orânduire mai dreaptă și mai umană. Disprețul nostru pentru unii politicieni nu trebuie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oceanele, care Înfruntase cele mai violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil În timpul nopții, căci pricepuse că omul acela - fiara aceea - Îl domina În toate privințele și se juca cu el cum s-ar fi jucat cu un pui de albatros. Dar ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]