124 matches
-
reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori carnivore/ Fă-ne să nu ne mai știm./ Nesfârșite înfricoșări în ore/ Ne unge pâinea/ Când te privim/ Dă-ne sîn lumea/ Din țintirim/ îmi culc obrazul pe o pulpă/ De regină îngropată și îmi spun/ Că în curând voi fi bogat/ Urmându-te cu ucigașii. Frate bun/ De moarte
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
Monica știe râde... Era vorba de doamna ministru Monica Macovei... No comment!(3) De fapt, a fost un șoc pentru noi toți. Dar despre altceva vroiam să scriu... După sau în timpul unor emisiuni de televiziune, prietenul Haralampy își amintește, spre înfricoșarea unor colegi de breaslă, că e psihosociolog; iar dacă în astfel de momente mai e și abțiguit cât de cât, crede despre sine că e nepotul lui Alfred Adler și ne ține discursuri citând din scrierile austriacului. Astfel, văzându-l
Cupluri contemporane by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10671_a_11996]
-
de frică și, în ansamblu, persistența umbrelor spaimei operează intens în fibrilațiile interioare ale situațiilor. Poate că scrierile de eliberare deschisă în tonalități grave ale panicii care pîndește din umbră, au îndeplinit o misiune necesară, de descărcare plenară a demonului înfricoșării. În opera comică, realizată - în linii mari - mai întîi, înainte de compozițiile tragice, sub forma comediilor (1879-1885) și după acestea, în cea mai fertilă perioadă a prozei ironice (1890-1905), dimensiunea sumbră a spaimei participă nu mai puțin substanțial la structurarea artistică
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
în neant, temerile de a pierde totul dintr-un nimic. În această ambianță nevrotică se petrec experiențele de viață ale Titircilor și Joițicilor, dar mai cu seamă ale lefegiilor Mache, Lache sau Mitică. Trebuie să ne punem, totodată, întrebarea dacă înfricoșările absorbite cu nonșalanță de această lume nesigură pe picioarele sale, nu găsesc în structura interioară a scriitorului de care ne ocupăm un sistem de traume care o fac să resimtă acut presimțirile nenorocirilor, ca în gîndurile Vetei care privind "comédiile
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
-Mai sunt și alții, nu ești singur... Chestia e că, ori de câte ori văd la televizor ședințe ale Guvernului Tăriceanu, noaptea visez un soi de feldmareșal cu chipiu prusacian și cu o țâră de mustăcioară... Mă, fratre, și mă trezesc în mare înfricoșare sufletească, mai ales acum, după 1 aprilie, și îmi pare că aud prin buzunare șuierând un vânt ca de "katiușe" și un huruit ca de tancuri "Ferdinand" la Cotul Donului... Culmea e că, din profil, iuncheru' seamănă simultan cu domnul
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
și întreb: Liniștea voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura despre mine cel de/ dincolo de mine ce stii-voi?"( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau jucînd pe echivocul biblic al numelui Daniel, precum încă o mostră a înfricoșării rezonante în infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
îți dai seama ce ar fi fost în Piața Palatului pe 22 decembrie dacă se trăgea în mulțime? Ar fi fost un masacru." Așa dar, cine trebuia să știe, știa. Securitatea își luase mâna de pe Ceaușescu încă înainte de decembrie 1989. "înfricoșarea" ofițerilor care ne-au înregistrat provenea din bănuiala că nu numai cine trebuia să știe, știa. Ceea ce nu corespundea, firește, adevărului. Dar probează cât de complicate erau raporturile dintre scriitori și Securitate.
Scriitorii și Securitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/7748_a_9073]
-
logica ascunsă, cât și dezlegarea. Multe exegeze mai vechi sau mai noi, de exemplu, depistează cheia sinuciderii introvertitului mânuitor de bani publici în zona relației sale cu superiorul ierarhic care întrupează Autoritatea - opresivă, înspăimântoare, generatoare de anxietate perpetuă și de înfricoșări paroxistice cauzate de imprevizibilitatea malefică a prezenței/ absenței sale. Or, dacă stăm și ne uităm bine, toate acestea aparțin unui imaginar birocratic care, pur și simplu, n-are nici o tangență cu universul din Inspecțiune! Logica imanentă oricărei interpretări critice veritabile
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
la noi, între dreapta și stânga, ci între "conservatorii raționaliști și libertarieni (în gândire) deconstrucționiști. Este, de fapt, vorba despre o nouă ediție a disputei dintre Antici și Moderni. A-i condamna pe cei din urmă în retorica medievală a înfricoșării (...) fără a încerca să înțelegi ce înseamnă de fapt nihilismul postmodern și care-i este legitimitatea într-o cultură europeană laică nu face decât să perpetueze o dispută stearpă. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem mereu, în așteptarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
noroc, nefiind uciși. Ba Petru era și util. Cînd soseau înalți ambasadori, Ivan nu putea fi înfățișat. Atunci Petru, acum tînăr de 17 ani, era adus la Kremlin și arătat înaltelor personalități. Sîngeroasele scene din mai 1682 îl marcară, cu înfricoșare, pe tînărul țar pe jumătate, care își vedea de jocurile sale la Preobrajenskoe. Dar consecințele acelor sinistre scene i s-au întipărit, pentru totdeauna, pe figură: un tic al feței și al capului - un fel de strîmbătură a gurii și
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
Se pare că din această afinitate electivă provine și turnura amenințătoare a mitocăniei românești fără frontiere: „Vezi-ți de bătrînețile dumitale, Madam’, și ciocu’ mic, că altfel ne sare țandăra!” „Remarc folosirea de rigoare a unui plural ambiguu, în scopul înfricoșării...”, observă cu temei dl Șuțu. Oare din gura cui l-am mai auzit? În primul număr (din octombrie) post Antonesei al Timpului ieșean, cineva comentează sub inițialele C.N.P. Limba de lemn festivă a juriului seudez care acordă Premiul Nobel pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
a fost un soldat norocos. Regele poate fi un războinic, un cuceritor, dar nici războaiele și nici cuceririle nu îl fac rege. MARELE PREOT (arătând către MAJESTATEA SA): Iată voievodul lui Dumnezeu! GENERALUL: Prin nouă victorii ai biruit veacul și înfricoșările lui, tu, Alexandru redivivus! MARELE PREOT: Cât de plăcut lui Dumnezeu a fost acel spectacol, când te-a văzut pe tine învingător, înjugând la carul victoriei tale nu cai albi ca zăpada, nici enormi elefanți, ci mai mult decât aceștia
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Liciniu (308-324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „în înfricoșarea celorlalți creștini, sperând astfel într-o părăsire totală a credinței creștine. În realitate însă, aceste pătimiri nu făceau decât să-i întărească și mai mult în credință, să-i determine și pe alții să îmbrățișeze creștinismul și, în final, prin
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și de nădejde, prețul lor întrecând cu mult pe acela al unor cămări pline de neasemuite comori”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea I, 15-17.2., în PSB., vol. 14, p. 71-72) „Dar să nu ascultăm cu înfricoșare când auzim că sub trupurile scrijelite ale mucenicilor erau puși cărbuni aprinși, ci să ne gândim cum ne simțim când ne arde febra. Ni se pare viața cu neputință de trăit, suntem tulburați, ne necăjim, ne supărăm ca și copiii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
duhovnicească constitutivă a lui Toma“, ci, dimpotrivă, „siguranța totală, neumbrită și molipsitoare“, că trei tineri evrei s-au convertit la ortodoxie grație lui Ioan Alexandru (botezați acasă la părintele Ioan Buga), sau că părintele Paisie de la Sihla a prezis cu înfricoșare încă din primăvara lui 1990 că, odată cu căderea comunismului, „numai capul șarpelui s-a zdrobit, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui“. Ni se amintește zisa lui Soljenițîn cum că, dacă lumea modernă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Caineni să vânză moșia lor moștenească prințesei Frusina Șuțu, adică: Întâi au cumpărat printr' ascuns părțile celor mai săraci, apoi, văzând că află și cei mai aleși, pre care nu-i pot îndupleca, au început a-i îngrozi, cu mari înfricoșări, zicîndu-le, de o parte, că niciodată nu vor putea stăpâni părțile lor de-a valma cu un Domn și că poate să cadă vreunii și în urgia domnească cum și în pedeapsa ocnii, arătîndu-se cu împotrivire etc.... Și ca acești
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la revoltă, la instigație...!! În final dădu de Înțeles conducerii Coperativei, În general celor prezenți, dacă nu vor lua măsuri de stopare a infractorului, cu toții vor merge În pas de defilare la, pușcărie...! Cum nu terminase Încă toate mijloacele de Înfricoșare, Lct.Col.Tudose Ion, nu se știe prin ce relație făcu rost de o icoană reprezentând pe Maica Domnului cu pruncul În brațe, chemă pe rând o parte din lucrătorii lui Tony Pavone Îi așeză În genunchi poruncind isteric să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
maidane, furând găinele din cotețul vecinului, Împreună cu fratele său Dictatorul...! Acest „Pinochio”, avea puteri nelimitate, având permanent grijă cu ajutorul canaliilor pe care Îi indoctrina la școala Securității Statului, să terorizeze populația arestând, deportând ori ucigând orice tendință de Împotrivire, a Înfricoșării Întregei populații a nefericitei țări. Generalul Ceaușescu, Îl privi mai atent câteva secunde, motivând refuzul Într-un mod suficient de grosolan. „Tovarășe inginer, să fiu sincer, problema mă depășește...! Îți imaginezi, eu nu-mi pot permite să-ți fac acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce poate fi descris și cuprins cu mintea. Sar pu tea numi cu un termen folosit de Rudolf Otto, anume mirum. Pus tiul în care e părăsit regele Babiloniei se face locul unui mirum, întâlnirea sa produce imediat uimire și înfricoșare. Nu lipsa de sens îi este proprie, ci mai curând un nonsens teribil, apt să te cutremure. Prea multe însă nu se pot spune, căci nu e vorba de un înțeles ascuns ce așteaptă să fie dat la iveală. Cât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de cunoaștere, numită și simbolică, atunci când este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
am mai multe nevoi și de și de medicamente, si de tihna după râvnit Încă din anii de liceu. Dar, ul rând am nevoie de locuință, si ! și În decembrie '89, aștept ceva” Ar mai fi ceva de adăugat? Diletantismul, Înfricoșarea torilor mei. Căpitanul „Adrian” a Într-un raport: „Memoria lui Tăcu poate transporta În Occident o arhivă de documente”... Chiar așa? Securitatea avea înfiltrați și la ambasada SUA, unde eu am solicitat azilul politic. Doamna consul mi-a justificat refuzul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ți-au dezvăluit inima întreagă... Bologa mai încercă să se împotrivească. Zadarnic. Căpitanul părea că simte o nevoie nebiruită de a-și crea un prieten cu care să împartă o povară sufletească. Neîncrederea locotenentului îl făcea să șovăie, și totuși înfricoșarea singurătății îl îmboldea mereu să se apropie. Astfel îi spuse cum a aflat aseară, de la un căpitan ungur, că Bologa e român, dar ofițer model și patriot incomparabil. Atunci s-a întristat, crezând că lacrimile au fost înșelătoare. A cunoscut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
buzele ei, puțin cărnoase, roșii-închise și umede, care se mișcau convulsiv, îndîrjite și cu un fel de imputare tainică. Când tăcu Ilona, Bologa se zgudui, ca și cum i s-ar fi rupt ceva în inimă. Îi întîlni ochii și zări acolo înfricoșarea ce se încuibase brusc și în sufletul lui. Apoi în tăcerea dintre ei căzu, ca o izbăvire, un strigăt gros din ogradă și deodată se înviorară amândoi, iar fata, cu glas mai dulce și cu ochii râzători, întrebă: ― Dar d-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
siguranță, dar atât de trainică, încât temerile din preajma chipurilor celorlalte atât de diverse erau înghițite de negurile din adâncul lui, din care se născuseră. Și, întrucât în acele clipe sentimentul de siguranță era copleșitor, nimic nu mai apărea plin de înfricoșare, nici chiar pedepsele pe care știa foarte bine că le merită, ca atunci când la urechile tatălui ajungeau vorbe, în parte adevărate, că s-ar fi bătut cu prichindeii din clasă, încât trebuia să fie scoasă din cuiul ei, aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]