1,038 matches
-
de asemenea la fel de bine că dacă în loc să fie bătăioasă și neîndurătoare, nu i-ar păsa, ar câștiga, dar nu mai putea. Nu mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dădu ideea salvatoare Virgil. Acolo nici ursul nu ne poate ajunge. Crezi tu? suspină Ilinca îngrozită. Hai! ziseră cu toții într-un glas și, cît ai bate din palme, pe cea mai înaltă coamă de zid se puteau vedea cinci capete înfricoșate, cu ochii holbați spre locul de unde venea lătratul lui Napoleon. Cum ajunseră sus însă, Vlad se simți cea mai nefericită ființă din lume. Gîndul că biata vacă, de care-și aminti abia atunci, ar putea cădea pradă fiarelor care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
când a ajuns În dreptul com plexului „Big“ a remarcat o coadă sălbatică, la care oamenii se călcau În picioare ca niște animale, urlând, Înjurându-se, și buna dispoziție i-a dispărut. A lăsat capul În pământ și a grăbit pasul, Înfricoșat, de parcă priveliștea sărăciei disperate, inumane, i-ar fi trezit În minte vorbele nemiloase pe care taică-său i le aruncase ceva mai devreme... Și-a privit ceasul, era deja În Întârziere. Nu-i nimic, câtă vreme soarele mai e sus
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o să ți se Întâmple nimic. Ajunge, că dăm amândoi de necaz, Vasile... Încerca maistrul să-l domolească. Hai să mergem de-aici, tocmai aici te ai găsit tu să faci scandal? Hai, vino-ți În fire, Vasile, ești băiat deștept... Înfricoșat privea În stânga și În dreapta, cu ochii bulbucați, el Însuși isteric, Îl luase În brațe pe Vasile și Îi mângâia ceafa, dacă te-ai fi uitat la ei de departe ai fi zis că sunt doi Îndrăgostiți nebuni, absurzi. — Gata, Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
au persiflat. Într-un final, purcelușii s-au stabilit fiecare la casa lui. În acest timp, lupul îi vâna. A venit flămând la ușa casei purcelușului mai mare. A încercat să pătrundă, dar nu a putut. Purcelușul mare era și înfricoșat, dar și vesel că l-a păcălit pe lup. Însă lupul s-a încordat, a suflat și a dărâmat casa din paie. Purcelușul a rămas înmărmurit și a fugit disperat din calea lupului spre casa fratelui mijlociu. Lupul, după el
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
semănând atât de izbitor cu ei, cu oamenii vii! "Imagine însuflețită ieșind din tenebre", așa și-l închipuia, desigur, Kantor pe actorul de la începuturile teatrului. Pe el ar vrea să-l regăsească și în teatrul lui, dimpreună cu acea "uimire înfricoșată" pe care ne-o provoacă vederea unui mort ori întâlnirea cu o fantomă. Cu acea senzație trezită în noi de orice lucru pe care îl recunoaștem, dar care, în același timp, ni se pare străin. Elogiul adus manechinului ca model
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
mai ieși nicicînd./ Noi ziduri amenință zarea,/ Zidurile din noi sînt cumplite.// Aceiași cameleoni, alte culori,/ Lupta se dă pe centimetrul pătrat,/ Pe moleculă, pe neuron;/ Răstignirile de azi, întrec iadul din iad" (Acum, acum). Sînt versuri caracteristice unei sensibilități înfricoșate nu doar de "abandon", ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
un șir de conflicte violente și spaime îngrozitoare. Vocea tunătoare a lui Vadim și soluțiile la minut propuse de acesta n-ar impresiona, în mod normal, nici un copil de la grădiniță. În condițiile unei Românii infantilizate, se găsesc însă destui naivi înfricoșați care să se culcușească sub aripa tribunului agitat. Dar eșecul de proporții spre care se îndreaptă partidul arată că nu poți trăi la nesfârșit din demagogie, naționalism steril și atacuri la persoană ce sfidează nu doar bunul simț, ci și
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
figurile de pe eșichier, fluctuează. Așa se întâmplă în relația Grigore-Nini: cele mai tari, social și caracterologic, personaje ale romanului. Primul l-a omorât accidental pe Maxu (unchiul Adelei) în moara satului și l-a convins pe al doilea, martor ocular înfricoșat, să ia asupra lui crima. Efectul de persuasiune a fost atât de puternic, încât până și un critic literar de obicei atent ca Paul Cernat a ajuns să susțină (într-o cronică din "Bucureștiul cultural") că Nini e criminalul. Dincolo
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
a Ștrumfilor - sunt scrise direct pe net și influențate "zdravăn" de noile moduri de comunicare. Fracturismul a fost "epuizat"; e descoperit, în schimb, "lirismul elementar". Dacă în prima secțiune a cărții, 30, Marius Ianuș își contemplă propriul drum, notând, parcă înfricoșat, "am scris versuri îngrozitoare", în cea de-a doua, Ștrumfii afară din fabrică!, încearcă să facă și să desfacă, în continuare, ițele poeziei tinere. Se răresc concurenții, se înmulțesc epigonii. Autenticitatea dispare, lăsând în loc politichia literară... Ianuș nu mai este
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în jos, și noaptea pleacă „fâl-fâl”, cum spune Pâcu...Asta-i la mintea cocoșului - a precizat moș Dumitru, cu ifose de cunoscător. Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urmă s-o liniștit. Amărâtul încă se zgâia la cocoșul fără suflare, când a băgat de seamă că încet-încet acesta începe să intre sub strujeni...In loc să se ducă să-l ia, el se uita prostit, dându-se înapoi înfricoșat... Până la urmă, o rupt-o la fugă și o intrat în casă. „Fimei! Nu mai este cocoșul!” o strigat el din prag. „Ce ai făcut cu el? Unde-i cocoșul, omule? L-ai scăpat? Da’ ce, tu ești în stare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
multe plângeri erau auzite și multe cazuri se adresau la poliție, dar nu reușea nimeni să-i descopere pe acei hoți sau să le dea de urmă. Oamenii erau foarte preocupați, iar cei care plecau, dis-de-dimineață la muncă, erau chiar înfricoșați. Așa trecură câteva săptămâni. Zvonurile despre hoți parcă se mai potoliră, însă oamenii continuau să fie vigilenți. În acea dimineață, Nadea, ca de obicei, se ducea la muncă. Pentru a ajunge la timp, lua mereu primul autobuz. Făcea acest lucru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se dumiri că era mai ușor cu zece kilograme, adică taman greutatea tăbuiocului cu mălai, care se evapoase cu ajutorul unor hoți de meserie ce iau tăiat baierele pe nesimțite și dispăruseră cu sac cu tot. Săracul Sile rămase înmărmurit și înfricoșat de primirea ce-l aștepta la întoarcerea acasă, dar ce să-i mai faci unui furt împlinit și bine regizat: „prinde orbul, scoate-i ochii”! Nu de puține ori, bunicul, ajutat la lucru de Sile și de alți ucenici, negocia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități. Am Început să grăbesc pasul, sleit de puteri și pe jumătate Înfricoșat. Într-un târziu, cu o durere surdă În picior, am ajuns În dreptul blocului, trezind toți câinii comunitari din preajmă și stelele adormite deasupra noastră. A doua zi când s-a deșteptat (mult după orele 12), Melanie (așa s-a recomandat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
porniri. În timp ce el făcea aceste supoziții, Olga se și află lângă ușă. Spuse un bună seara precipitat și adăugă: - Mă duc la spital, vreau să fiu lângă ea în aceste clipe grele; mi-a spus mereu că e așa de înfricoșată!.. De cum păși în stradă, o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de așteptare, o întâlni pe mama Inei care se plimba neliniștită prin încăpere. - Sărut mâna, tanti Clemansa, ce e cu Ina? Întrebă ea, simulând o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ale noii societăți se băteau de la cioszvârtă, mai rău decât hienele, umflându-și burțile și pungile cu de toate. Cu de toate care le cădeau în mână, între fălci și-n gheare. Cei mai slabi stăteau, retrași, ca niște căței înfricoșați și înfometați. Cei tari, înfulecau și iar înfulecau. și societatea nouă, în devenire, se dezvolta. Dar, oare, ce fel de societate era asta? și, încă, ce fel de societate avea să devină. În vârtejul acesta au nimerit, vreinu vrei, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aruncate, aici, de către cineva.Oare cine ar fi putut fi cinevaul acela? Ei, bine, nici mai mult, nici mai puțin, decât, hoții de fier vechi. Furaseră lăzile, crezând că vor găsi în ele cine știe ce, dar, au găsit niște focoase nucleare. Înfricoșați, sărmanii hoți, au scăpat de ele, cum au putut mai repede și mai fără probleme. Iar cei care le-au recuperat,s-au scăldat din plin în apele eroismului. Pe când, un oarecare din public, clama: nu pot decât să aplaud
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai văzut-o? Pe cine? Pe mamă-ta. Era lângă pubelă. Răgea după ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în sufletul său, formula un regret: era bine, dacă aș fi fost atent. Dacă nu eu, măcar unul, dintre atâția câți treceam pe acolo, măcar unul, să i fi auzit urletul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
variante. Nu știu dacă cea încredințată tiparului i-ar fi plăcut unui Hedayat cunoscător al limbii noastre! Au fost multe descurajări, renunțări, reluări și multă hărtie... destinată coșului! Părea că din noianul literelor persane mă priveau ochii lui Sadegh Hedayat, înfricoșați și descurajanți totodată! Până la urmă, obișnuindu-mă cu textul, trăind în intimitatea lui atâția ani - printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu e visul oricărui traducător? Limba română, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cârpe muiate în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În față, Înaintă și se lovi imediat de zid. Așteptă o clipă Înainte de-a face o nouă tentativă și se bucură când auzi o mișcare. Se deplasă spre aceasta și se lovi iarăși de zid. Se gândi, tot mai Înfricoșată: ce s-a mișcat acolo trebuie să fi fost un șobolan. Zăpada din mână Începea să i se topească. Strigă iarăși și de data aceasta Îi răspunse o șoaptă. Tresări - era atât de aproape de ea - și, pipăind Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o vulpe bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din fire cum era, a găsit repede o cale să scape din ghearele fiarei. Deși peste măsură de înfricoșată, își stăpâni tremurul din glas și îi zise tigrului: Hm! Văd că degeaba ți se spune regele animalelor, dacă ești atât de nătâng încât îndrăznești să te legi de mine! Nu știi că eu sunt împăratul animalelor trimis de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A venit și apoi, peste foarte puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare, ca să se stingă Încet undeva În oraș, În zona de vest a pieței. La ora nouă, cînd a deschis Shine, au intrat cu toții buluc, dînd din capete În toate direcțiile și Încuviințînd În jurul biroului acestuia ca merele cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne semn mie și lui Helen Remington. Cercetă vizitatorii cu o privire cumva ofensivă. Din nou, mi se păru a fi un ciudat amestec de obsesii personale, închis complet în propriu-i univers înfricoșat, și totuși, în același timp, deschis la toate felurile de experiențe din lumea exterioară. Își croi drum printre vizitatori. În mâna dreaptă ținea o legătură de pliante publicitare și fluturașe ale L.C.R. Când Helen se uită în sus la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]