919 matches
-
Auzi? Gozerița cu diplomă!” Stupida asociere a celor două substantive ne-a făcut pe amândoi să izbucnim într-un râs nestăpânit, râs pe care l-am continuat și pe coridor, după ce tovarășa învățătoare ne-a invitat să părăsim clasa. Astfel, înfrigurata mea așteptare, în loc să i-a sfârșit, s-a prelungit, primirea în rândurile pionierilor fiind amânată pentru o altă dată. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: CRAVATA DE PIONIER / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015
CRAVATA DE PIONIER de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380223_a_381552]
-
nu mai există democrație, ci o clară dictatură unde, ajunși la putere au doar merite și fericire! Sunt în stradă cu mic cu mare, de la grădiniță, la bătrâni de o sută de ani, nemulțumiți, indignați, sute de mii de oameni înfrigurați, pe bună dreptate supărați, dar... stupoare, de politic complet ignorați! Ciudat, că unii confrați sunt mirați, indignați, de mărșăluirea în stradă, acceptă hoția, sărăcia, bătaia de joc crasă, fără să se sinchisească... de viitorul nepoților, al neamului românesc și a
REVOLTĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380264_a_381593]
-
sunt expresive, fiind un strigăt de disperare al omului anului 1987, cum ar fi ” În spatele cortinei de fier nu auzeam cântecul libertății decât murind”,”Trăiesc viața omului Zero”,” Scriu demisia de a trăi în comunsim, spre o țintă neclară alerg înfrigurat”, „Șuieră din Est, katiușele marxismuliui”,alte. George Bogdan a denunțat duplicitatea acelor autori care în anul 1987 se înghesuiau să facă parte din cei 207 scriitori care să fie incluși în volumul omagial adresat dictatorului Ceaușescu iar azi,dezmint și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94152_a_95444]
-
și rotațiile neîncetate ale candelabrului cu trei brațe magnifice: Marele Anonim, lumea, omul. Ființa pe care poeta o are în vizor, în ,,Poemele ființei’’, este omul -, fie în ipostază de botezat în focul divin al iubirii, fie în aceea de înfrigurat căutător al absolutului, al identității sale în raport cu Dumnezeu, al armoniei cu sine, cu lumea înconjurătoare, cu universul. Din ,,Trilogia cunoașterii’’, ,,Trilogia valorilor’’ și, mai ales, din ,,Trilogia cosmologică’’ -, Mariana Didu a reținut (și a valorificat, cu mijloacele specifice lirismului) că
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
M-au subjugat ca blânde adieri, Și fiecare a primit arsura Sărutului venit de nicăieri. În urmă simt, pe pieptul meu, fierbinte Împunsătură, sfârcul întărit, Flămânde-așteaptă buze să-l alinte, Se zbate când e strașnic crâmpoțit. Eliberat de buzele hulpave, Înfrigurat sub picuri de sudoare, Se lasă prada mâinilor ... octave Se nasc din icnetele de ardoare. Căușul palmei poartă-n el un cântec, Acord alert din ritmul venusian Al degetelor, desenând pe pântec, Preludiul vindecării de alean. Cearceaful vălurit de'odihna
TE-AM MEMORAT ÎN FIECARE PALMĂ … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382284_a_383613]
-
cum îl arată numele, rabdă lacrimi și ploi, și amintirea chinuitoare a călătoriilor pe toate mările veacurilor: "Trei vraci din Nord cu-ocheane și cărți cât nebunia/ îmi dezlegau istoria destinului acesta - / navigator pe-oceane din zori și până-n noapte/ înfrigurat la provă ceteam din Zend-Avesta." (Călătorie veche) " Împleticit pe scenă și mândru ca un rege", leul din cușca acestui fast găurit e captivul în care se deșteaptă, nefiresc, pofta de viață a sălbăticiunii. Iluzie comică, în lumea unde doar aparența
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație a pasivității benedictinului, o deschidere violentă, răzbunătoare, a spațiului vieții interioare înspre efervescența vieții obiective, o răbufnire a proiectului într-o iluzie de grandioasă realizare. Cu simțămîntul înfrigurat al unei eliberări, se produce asumarea unei constrîngeri extreme, descinse de-a dreptul din spectrul idealității. Se poate face lesne o paralelă cu comportarea unui coleg de generație, Cioran, care, în același răstimp, a atins o temperatură a spiritului greu
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din sine, vântul ironic spulberă amintirile care se urzesc în pripă, iar tu, cititorule, surprins în contemplare, ești clipa întrupată, fără de urmare." Să-l citim pe Gheorghe Simon cu folos, și în spațiul acesta consacrat tinerilor, dar și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
program TV pe zi, a "tacâmurilor" de pui și a "adidașilor" de porci. Stația este înconjurată, precum planeta Saturn, de un inel luminos. Dar să-i lăsăm pe eroi să descopere misterul acestei stații spațiale și, împreună cu ei, pe cititorii înfrigurați și înfometați de acum mai bine de două decenii: Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea într-una formând cuvinte luminoase, în toate culorile: ŤCinzanoť, ŤToyotať, ŤKrepkayať, ŤMarlboroť, ŤBoicilť, ŤAdidasť, ŤWomenť, ŤCourvoisierť, ŤMetaxať, ŤRombacť, ŤCoca-Colať
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
el vrea să aibă dreptate. Pentru micul lui adevăr sacrifică totul. Inclusiv șansa de a-și întâlni, cum se spune, kitsch și mecanic, "sufletul pereche". Mi-e tot mai dor de vremea când Denis Diderot îi scria, la 1762, îngrijorat, înfrigurat, desfigurat Sophiei Voland: "Cum se poate că eu tocmai am primit a șaptea ta scrisoare, pe când tu n-ai primit decât patru din cele nouă pe care ți le-am scris, incluzând-o și pe aceasta?" În ce mă privește
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
viața ce a/ urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari și/ i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască/ o ușă.// Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost, iarăși,/ Nu ! Refuzul fiind de data aceasta cu martori,/ m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut.// Ce puteam face decât să mă gândesc/ că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine primește.// De curând i-am scris o carte: - Deschide-o,/ citește, și sufletul meu găsindu
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
privată de dreptul de a intra în categoria temelor mari și chiar în aceea a temelor captivante, forma aceasta de zăbavă stilistică e - cu rare excepții - onestă valoric. Finalul - în care Foarță însuși apare printre personajele puse pe taclale, așteptând, înfrigurat, lectura unui manuscris care coincide cu acela al Roșului ușor... - mi se pare, din partea autorului, o concesie nefastă. Care-mi amintește nu atât de trama, cât de versurile sus-amintitului Levant: "În Geneză lumea crapă/ Cu troznit de-apocalips/ Lumi zidite
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
tufișurile plutind pe volute baroce și cristalul trompetelor,/ în alcovurile violei da gamba.// Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii./ Mă pierd prin câmpii și pe dealuri,/ mă afund în ceața erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse/ rupte din trupul înfrigurat de puritate./ Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,/ se duc și îmi apar mai răscolitor în vis,/ în tristețea îngroșată ca vinul vechi în ochii deschiși,/ îndelung sângerându-mi în creier." (Îndelung). Recitind cu atenție aceste versuri, observ
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
al mistralului, vînt redutabil al Avignon-ului. Printre ei circulă, grațioasă și inspirată, Valérie Dréville ce ne-a apărut la toți ca un dublu scenic al Beatricei, iubita mitică, absentă în versiunea lui Castellucci. Astfel, la miezul nopții, într-un public înfrigurat, se împlinea alianța dintre vorbe și imagini. Sub semnul lui Shakespeare Hamlet, fiecare dată suscită aceeași așteptare. El e o întrebare! Și răspunsul unui mare regizor interesează, convinși fiind că dacă el nu va epuiza opera, va propune cel puțin
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
la radiații afective le ticsește paginile și o răceala asiduă de contabil sîrguincios le umbrește substanța, molipsindu-le cu morbul sterilității cărturărești. Le închizi cu aerul că ai vizitat un mausoleu impunător și venerabil, a cărui atmosferă, deși te-a înfrigurat pe alocuri, din păcate nu a izbutit să te înfioare. A doua oară nu le vei mai deschide. Cartea lui George Steiner e la polul opus: impresia cu care rămîi este că autorul își simte atît de pregnant ideile încît
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
stejarul bătrân ce stătuse drept timp de treizeci de ani, zace acum ,,prăbușit în apă, cu rădăcinile smulse și căscate". Apa și vântul fac ca acestea să i se amestece cu crengile ,,din vârful coroanei", de parcă stejarul s-ar închirci înfrigurat, ca să ,,își pupe" rădăcinile. Altădată ,,mândria pădurii", arborele cu al său trunchi gol devine - acum - doar un ,,ochean" prin care se vede mai bine sfârșitul. Mistrețul Vasile... ...în contrapondere, un simbol al rezistenței și al supraviețuirii. Conduce turma de mistreți
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
pe malul Nerei, pe sub sălciile pletoase Cu luna ca o felie de lubeniță deasupra lor. Îmbătat de vin și de lună, Frâncu i-a strigat: Madam Ronet je vous aimez și madame Ronet a plâns fericită Dascălu i-a cuprins Înfrigurat mâinile A strâns-o la pieptul său descărnat, strigând iarăși: Madame Ronet, la France est perdu sans moi. și madame Ronet a zâmbit fericită. Noapte de dragoste Gheorghe Chichirez a avut o drăguță Una mare și blondă ca un frasin
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
pe care îl socotea ca pe cel mai genial dintre toți. La vârsta fragedă de 7 ani îmi fu dat să-l ascult la Ateneu pe acest artistfără seamăn și îmi amintesc și acum de entuziasmul delirant al publicului. Așteptam înfrigurată momentul plecării mele și mă pregăteam febril cu ajutorul bunuluimeu profesor Milde. Regele Carol îmi acordă o bursă pe 3 ani, iar ministrul instrucțiunii, pe atunci Spiru Haret, îmi acordă, asemenea, un ajutor. Înarmată și cu câteva scrisori de recomendație din partea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
acestuia din urmă, dar, de comunicat, nu pot comunica. Nici schimb de roluri n-au cum să facă. Ei au prea multă viață în ei, el își drămuiește inerent micile rezerve: „e septembrie în fața blocurilor/ întunecate pe scările umede/ puști înfrigurați își trag glugile pe ochi./ sînt săraci însă au atîta putere/ și încă n-o știu. cînd o să-și dea seama/ o să fie atît de tîrziu. umbli ani/ de zile cu așa o armă la tine,/ tinerețea ta, dar suferi
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de care se face uz: „Iată-ne din nou în gerul Bobotezii/ se lasă seara odată cu pîlcul acesta de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva firimituri// mîinile mele înroșite de frig/ sînt frați de sînge cu cele cîteva măceșe/ înghețate pe o creangă în fața ferestrei// viața nu e acum decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
anului 1988, când doar trei zile mai erau până la Revelion. În sfârșit, liniștea din gară fu străpunsă de fluieratul ascuțit al locomotivei. Privirile tuturor se îndreptară în aceeași direcție și o mulțumire generală se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne pentru a se convinge că acceleratul sosește într-adevăr... Vine, maică, l-ai zărit? încercă să afle o bătrânică, aflată lângă un sac plin și două
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
împreună cu ei, așa cum au făcut și la Timișoara... Dumnezeii mamei lor de bandiți!! Se lăsă brusc liniștea, dar numai pentru o clipă, căci lătratul câinelui de afară îi făcu pe toți să tresară. Gheorghe chiar se albi la față, bâjbâind înfrigurat cu mâinile pe masă, căutând parcă ceva. E Petrache! strigă Lucica, ieșind ca o furtună și lăsând ușile deschise. La el nu bate câinele, mamă, șopti bătrâna, fără a fi auzită de cineva... După câteva clipe, un bărbat voinic, fără
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de vreo paisprezece ani și o fată cam de aceeași vârstă, fără bagaje, așteptau trenul de noapte, cum îl numeau localnicii. Mai bine o ascultam pe mama și stăteam acasă, dacă va merge la hotel, cum a spus ea? Fetița, înfrigurată, tropăia mărunt, să se mai încălzească. Am vorbit cu el, dragă, de câte ori să-ți repet? Vine la noi direct, e și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe ele. Dorm un somn bolnav și chinuit. Secvențele de veghe și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece mă înfioară. Cobor înfrigurat în gara aproape pustie. Îl salut pe controlorul ce stă aninat de ușa unui vagon. Încerc să descriu un gest elegant cu pioletul și înclin ușor capul a recunoștință. Drumul până acasă e parcă mai lung decât oricând, ultimele trepte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea în prag cu ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de mustul zăpezii. Cerboaica îl scărpină în steaua frunții. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]