154 matches
-
stînci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii, care își fac cuibul pe marginea peșterilor! 29. Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui, și de inima lui îngîmfată." 30. "Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșiile lui deșarte, și faptele lui de nimic." 31. De aceea gem pentru Moab, și mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres. 32. Vie din Sibma, te plîng mai mult decît Iaezerul; ramurile tale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
niște dărîmături veșnice." 14. Am auzit o veste de la Domnul și un sol a fost trimis printre neamuri: "Strîngeți-vă, și porniți împotriva ei! Sculați-vă pentru război! 15. "Căci iată, te voi face mic printre neamuri, disprețuit printre oameni. 16. Înfumurarea ta, îngîmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuiești în crăpăturile stîncilor, și care stai pe vîrful dealurilor. Dar chiar dacă ți-ai așeza cuibul tot atît de sus ca al vulturului, și de acolo te voi prăbuși, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Privindu-l mai cu atenție, i se făcu milă de el, răspunzându-i zâmbind. „Cât eram de Îngrijorat, ai reușit să-mi descrețești fruntea, tovarășe Lct.Col.Tudose Ion. În definitiv, cine te crezi...? Buricul pământului, ori cine...? Dacă În Înfumurarea ta nu știi, ei bine, să-ți spun eu. Ești un pârlit de milițian și sunt surprins: dece Încă nu te-au azvârlit afară superiorii tăi...? Agațăte cu amândouă mâinile de haina militară, În caz contrar cum ți-ai putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de suficiență și înfumurare specifice celor care încă nu și-au dovedit pe deplin calitatea (și care, în schimb, ar trebui să se grăbească cu dobândirea de cunoștințe și deprinderea pe care o reclamă nobila profesie de diplomat), față de aberantele negări a ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mei mă Însoți pe coridoarele și galeriile ce duceau spre claustru, unde două luminițe gălbui abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un fel de vanitate. Nu semăna deloc cu acele femei - cu cele mai multe, zice-se - care vor la picioarele lor oameni și lucruri, dar nu-i lipsea desăvârșit o astfel de înfumurare feminină. Faptul că atâția învățați, cu și fără ochelari, prin cercetări mai aride ca stâncile pleșuve, îi puteau oferi cândva cunoașterea deosebirei și asemănărei zilelor trecătoare, îi da un amestec de milă și orgoliu. Ceea ce încununa orgoliul lui Mini era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Samboshi, fiul moștenitorului lui Nobunaga, Nobutada, se afla deja acolo și, în mod firesc, toată lumea era de părere că și centrul de comandă al clanului Oda avea să se mute în același loc. Katsuie, însă, bănuia că Hideyoshi preluase, cu înfumurare, conducerea și că orchestrase și acest lucru. * * * În fiecare zi, Castelul Kiyosu oferea extraordinarul spectacol al magnificelor procesiuni de oameni călări, care urcau colina, spre poarta castelului. Ținutul de unde își începuse Nobunaga opera sa de-o viață era considerat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
odată cu toți ceilalți seniori provinciali, ar fi părut că-i făcea o vizită de sărbători lui Hideyoshi, ceea ce ar fi fost mai prejos de demnitatea sa. Sau, cel puțin, așa judeca el. Nimic nu era mai ușor decât să satisfacă înfumurarea lui Nobuo. Folosind aceeași curtoazie pe care o arătase când îngenunchease în fața lui Nobuo la Yadagawara, Hideyoshi arată o deplină sinceritate în urarea sa de bun venit. Ceea ce spusese Hideyoshi la Yadagawara nu era o minciună, cugeta Nobuo. Când răzbăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ta. Iar trei zile și trei nopți de nesomn îi risipiseră neîncrederea inspectorului Flint de nu rămăsese mai nimic din ea. Pe lângă asta, și ezitările lui Wilt fuseseră perfect sincronizate, iar mărturisirea lui din final constituise un amestec simpatic de înfumurare și relatare concretă. Atunci când povestise detaliile crimei, fusese de o precizie de gheață, iar când descrisese felul în care scăpase de cadavre, păruse un artist care se mândrește cu opera lui. Din când în când, când ajungea la un pasaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea, Dumnezeu mi-a trimis cea mai jalnică dintre ființele omenești, un prizonier, un prins gata să fie dat morții; s-a dovedit mai puternic decât mine, m-a lovit, m-a doborât de pe tron, mi-a luat viața“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndur umilința și durerea de a-l vedea mort. - Mă Învoiesc, Îmi spuse Profetul, vei muri cu patruzeci de zile Înaintea sultanului”. Malik Șah e alb ca varul, tremură, aproape că s-a trădat. Nizam surâde: După cum vezi, nu din Înfumurare grăiesc astfel, astăzi sunt sigur că voi mai trăi mult timp. A fost oare tentat sultanul, În acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu era decât o parabolă, Nizam dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele și i le-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
mâna pe condei și fă ca mine, dă cu penița-n ei de să le meargă fulgii, nu alta!” ... “Eu sunt poet, nu prozator.” “...Nu zău! Ne mai și înfruntăm, care va să zică!” ... “Nu, nu mă înțelege greșit, nu e vorba de înfumurare. Dar, “specialitatea” mea literară, ca să zic așa, e cuvântul cu sens rafinat, cu semnificații topite-n muzicalitatea versului. Nu pot, acum, să-mi arunc uneltele la coș și, de dragul unei realități searbede, anoste, să recurg la blitz-ul prozei. ...tic-tac
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
timp de a evalua necesitatea de la distanță. Un bătrîn sprijinindu-se de baston și un tînăr smead cu turban intrară și rămaseră vorbind lîngă stîlp. Grant vorbise tare și fără patimă, dar brusc zise: Ce urăsc cel mai mult este înfumurarea lor. Institutul lor împarte populații întregi în cîștigători și ratați, și se autointitulează reprezentați ai culturii. Consiliul distruge orice mod de viață care nu le aduce profit și se numește guvern. Pretind că guvernul și cultura sînt puteri total independente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici cea mai mică urmă din imaginea tradițională a menestrelului negru Rastus. Dar cea mai mare realizare a lui Toole este Ignatius Reilly însuși, intelectual, ideolog, trândav, mâncău, fraier, care în mod normal ar trebui să-i repugne cititorului prin înfumurarea lui gargantuescă, prin disprețul lui bubuitor și războiul de unul singur împotriva a toți și toate - Freud, homosexuali, heterosexuali, protestanți și alte variate excese ale vremurilor moderne. Imaginați-vă un Aquino decăzut, mutat la New Orleans, încercând cu disperare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Marta, Exact, ai ghicit. Au râs amândoi. Marta spuse, Sper că, în acest moment, fiul meu a luat înțeleapta hotărâre de a se naște fiică, De ce, întrebă Marçal, Pentru că sărmana mamă nu va avea putere să suporte singură și neajutorată înfumurarea tatălui și a bunicului. Se repetă râsul, din fericire nu erau de față părinții lui Marçal, și-ar închipui că Algorii râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și neseriozității remodelând într-o formă nouă concepția despre artă și joc<footnote Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Polirom, 2005, p. 252 footnote>. Perioada postmodernă hypermaterialistă dezvoltă în individ acute ”calități” - considerate, probabil, defecte altădată - precum ipocrizia, lașitatea și înfumurarea, iar pentru a subzista cu succes cerințelor prezentului se ”impune” să fii maestru în arta tradării și a lingușirii, să te adaptezi după interesul propriu, să susții ideii care nu îți aparțin atunci când este necesar, să fii un imoral cameleon
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la mine, Stiliano? Cuvintele mele nu sunt în stare să-ți aline durerea. Pe-atunci nu știam prea multe despre Garibaldo; întrebând pe unu și pe altul, am aflat că mulți țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei. În acele clipe devenea din nou tânărul care pendula între înfumurare și pierderea de sine: se poticnea în cuvinte atunci când voia să se arate sigur pe el și devenea nătâng atunci când dorea să pară amabil. Era atât de tare orbit de dragoste, că nu vedea nici măcar ceea ce ea făcea să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care se rezumă la a-ți cere iertare, sau a te umili. Nu!.. înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani... înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte... Și, acest lucru, îorgu nu-l știa. ”-Fără pocăință, nu se poate. Pocăința este o Taină
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un drum greșit, să-i zicem proces de remușcare. Dar, să știi, continuă vocea, pocăința nu este un lucru simplu, care se rezumă la a-ți cere iertare sau a te umili. Nu!.. Pocăință înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare, de încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani; înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte. Nu se poate fără pocăință... Iar tu ce-ai făcut?!” i-a șoptit încet vocea. -înseamnă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care le cunoaștem destul de bine!». Nu este, oare, aceasta atitudinea noastră atunci când vârsta, experiența, încercările vieții ne determină să avem o viziune mai realistă despre limitele noastre? Adevărul e că în noi era deja cuibărit un crâmpei de iluzie, o înfumurare tăinuită de care trebuia să luăm cunoștință. Tocmai pe când visam să devenim, dacă nu sfinți, cel puțin creștini prezentabili, totul ardea acolo. Atitudinea noastră interioară era aceea a fariseului din evanghelie, iar rugăciunea noastră era cam tot ca a aceluia
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu Aristotel. N-ar fi frumos chiar și față de mine însumi, dacă n-aș fi înțeles că suntem aproape de o enormă răsturnare în timpul căreia pietrele vor vorbi picurând lapte iar lupii vor naște miere. Nu ți-ai pierdut nimic din înfumurare și continui să bați câmpii. Am venit la tine cu intenții binevoitoare pentru a-ți ușura starea în care te afli, dar poate că cei de teapa ta ar trebui considerați morți și cazul închis. Îți par cumva viu? Sunt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de reducere, prin intermediul unui efort propriu de conștientizare, a unui „Eu” orgolios și hipertrofiat la măsura unor sentimente firești și normale, are loc în cazul regelui Lear. Caracterul acestui rege era — ne spune W. Shakespeare — puternic atins de morbul trufiei, înfumurării, aroganței: el considera că regalitatea este un bun doar al său, care trebuia să-l reprezinte numai pe el. Această hipertrofie a personalității, întreținută și de lingușirile frecvente ale curtenilor săi, îl pune în imposibilitate de a mai aprecia corect
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]