231 matches
-
din gard, Unchi și mătușe așchioase Ca pe surcele-n vâlvîtăi Îi ardem, din morminte oase De bătrânei și de flăcăi Vârâm sub plită, și de fete... Mirese-n lemn de scândură Și maici virgine și ascete Trosnesc și mă îngândură: Of, Doamne, cât de greu ne este Și cât de foame și de frig! După ce ardem tot și peste, De la al câinilor covrig Până la cozonaci și turte, Siliți vom fi să ne mâncăm Și după mese dese, scurte, Să ne
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Se_sting_romeo_tarhon_1365365906.html [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
căprui?... Las' că-i arăt eu lui!... În loc să-și vadă de școală, a început să umble cu fete!...Las ' că vine el acasă! Eliza simți că lucrurile se complică. Deveni tăcută, chiar îngrijorată. Își luă și ea ghiozdanul și plecă îngândurată la școală. Avu, totuși, o consolare la ora de desen: desenul ei a fost foarte apreciat. Chiar era cel mai frumos dintre toate. Puiul de caprioară deveni din ce în ce mai îndrăgit de cei ai casei. Piciorușul lui începu să se refacă, nu
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_4_viorel_darie_1393444434.html [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
acelea turcești înainte de a-mi produce o mică panică în rucsacul clipelor rămase prizoniere aici aparatul meu de fotografiat nu mai elibera poze ca o scoică aduna nisip dintr-o clepsidră în apropiere la capătul străduței pe soclu Ovidiu era îngândurat m-am așezat protector lângă el ca lângă trecutul meu doi stingheri care totuși ne spionam cu o ocheadă privea marea cu spatele la muzeu iar eu acea farfurie zburătoare deasupra moscheii ce parcă dorea să zboare către alt timp mă imaginam
AMINTIRILE PE SCĂRI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Radu_liviu_dan_1402938287.html [Corola-blog/BlogPost/340925_a_342254]
-
urmează să vizităm. Mi-ar fi pierit curiozitatea, dorința de a vedea cu ochii mei, dacă o întrebam pe Rodica. Am preferat să-mi fac o părere proprie, nealterată de informații generale venite din afară, despre toate locurile vizitate. Stăteam îngândurat pe scaunul meu și vorbeam foarte puțin cu Silvia, și ea la fel de concentrată, poate, asupra acelorași imagini impresionante. Ascultam mai puțin atent cântecele Lidiei Petrescu, neobosită și zâmbitoare ca o floare de colț. Nu participam la discuțiile vesele din autocar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1413904105.html [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371298.html [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
VAMPIRILOR (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului În ziua următoare, într-o încăpere aflată la subsolul conacului, Ciocoiu și trei voinici așteptau ordinul căpitanului Arnăutu. Acesta se plimba îngândurat cu mâinile la spate. Căpitanul Sasu le urmărea dintr-un colț întunecat cea mai mică mișcare. Ceilalți doi boieri erau tolăniți pe câte un jilț lângă un perete. - Bravi oșteni, rosti deodată cu vocea joasă și prietenoasă căpitanul Arnăutu, din
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1420818765.html [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA - AL SAPTELEA FRAGMENT (1) Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Împăratul Tiberius privea îngândurat pe fereastra sufrageriei ultimului etaj al vilei Iovis. Afară ploaia șfichiua în rafale pe dalele de marmură ale terasei. Era una din puținele zile ploioase din an, care acopereau câteodată cerul cu nori de furtună iscați în marea Tireniană. Atmosfera
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1422507107.html [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
ceva. Când s-a dus să-și ridice diploma l-a sunat pe Mircea să-i dea vestea. L-a întrebat dacă mai este valabilă propunerea lui de a-i găsi post la Galați sau prin împrejurimi. Ezitarea lui a îngândurat-o. Nu își rezolvase nici problemele sale personale referitor la post, dar să se mai gândească la ale altcuiva. Nu a avut curajul să abordeze discuția cu această temă destul de explozivă, cu părinții săi. A tot amânat cât mai aproape de
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403619749.html [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Vreme . Dacă el toarce firele alea, tot el trebuie să știe cum scăpăm și de împărăteasa asta. Eu n-am putere, că m-aș duce, mai oftă bătrânul. Se făcu iarăși tăcere. Toți lăsară capul în pământ sau se uitau îngândurați la foc. - Așa e! zise într-un târziu un bărbat. Să mergem la Moș Vreme, dar cine are curajul să înfrunte mânia Iernii, mai ales pe fioroșii ei slujitori? - Hai să zicem că scapi de ăștia, zise altul, și că
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. ... XXXI. SATUL MEU NATAL, de Ionel Cadăr, publicat în Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015. Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ionel_cadar/canal [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
mele, imaginea satului meu natal. Întotdeauna simt o emoție aparte când trebuie să merg în satul meu, în locul nașterii mele, pentru că nicăieri viața nu e mai frumoasă ca acasă, în culoarea aceea simplă a zorilor de la ... Citește mai mult Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ionel_cadar/canal [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
de cumularzi? De ce se dădea ea în spectacol? Era așa de frumoasă singură cu el și acum devenise obiect de lornioane. De ce o femeie frumoasă devine obiect public și hrană pentru poftele bărbaților? -Mihai, ce-ai de stai așa de îngândurat? - îl întrebă Veronica când scăpă de la dans. -Mă gândeam că aici se joacă o comedie! -Ce se-ntâmplă, nu-ți place muzica, oamenii, atmosfera? -Nu-mi place nimic, aici e totul vulgar și fad; eu ies afară să fumez o țigară
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
și cu părere de rău, după care s-a uitat semnificativ la ceas și s-a ridicat vădit iritată, exclamând: - Uite cât este ora și încă nu a venit. Numai el știe pe unde o fi acum... Fănel era tare îngândurat și nemulțumit de el însuși. Cobora încet, strecurându-se neatent prin mulțime, în aceeași stație de metrou în care mersese Mariana... "Nu-mi explic cum am putut să fiu atât de mitocan! De ce m-am mirat așa de vizibil? De ce
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_5_.html [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
prea tristă huma Acestui trup puțin în care sunt! Dar nu mă plâng, să mă audă cine? Pe viața asta nu-s stăpânul eu Și dacă am ajuns un oare-cine Măcar să-i mulțumesc lui Dumnezeu Că m-a născut măicuța-ngândurată Pe prispa unei Doine fără leac, Aici, pe unde-a rătăcit odată Iisus cu trupul lui însângerat... Iertate-mi fie gândurile-aceste' Curate și atâta de lumești! O, sfinte amintiri, când totul este Doar amintirea faptului că Ești... Referință Bibliografică: O
O, SFINTE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 by http://confluente.ro/O_sfinte_amintiri_.html [Corola-blog/BlogPost/366672_a_368001]
-
șansă. Poate că sunt OK”. Mă rog, e posibil să nu fi reținut exact textul, dar asta era ideea. Campania antidiscriminare era semnată de S.P.E.R. și am văzut cum oamenii se opreau curioși să citească, apoi călcau, (unii indiferenți, alții îngândurați), peste text, ca să meargă mai departe (n-ai cum să nu calci pe el, pentru că asta e și ideea, e pus în așa fel încât să îl calci în picioare, dar numai după ce l-ai citit). Deci, da, astea au
Noi vrem să oferim respect! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20375_a_21700]
-
toată lungimea ei, de o cușcă de fier, ca și cum balustradă singură n-ar fi fost suficientă ca să tempereze instinctul suicidar al călătorilor. Soarele răsare de dupa blocurile care străjuiesc Calea Griviței, iar răsăritul privit de pe pasarelă e un miracol cu puțini spectatori. Îngândurați de griji mărunte, în care ziua chenzinei nu iese niciodată la socoteală cu banii de mâncare, de drum, de școală sau de haine pentru cei mici, navetiștii trec grăbiți deasupra șinelor de cale ferată, mărșăluind în ritmul implacabil al Timpurilor
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
neoclasic, fiind așezată pe un soclu de piatră, decorat cu inscripții și altoreliefuri. Inscripția principală conținea un omagiu memoriei lui Gheorghe Asachi: ""Primului învățetor din Moldova, Gheorghe Asaki, școalele româneșci recunoscătoare"". Gheorghe Asachi este imaginat la o vârstă înaintată, șezând îngândurat într-un jilț, cu capul ușor plecat spre stânga, ținând pe genunchi niște hrisoave vechi, iar în mână o pană. Pe spatele lui Asachi se află o hlamidă care conferă sculpturii o calmă măreție. Pe soclul statuii există două altoreliefuri
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
acestei lumi. 743. Viața este un adevăr care ne ajută să citim ora exactă pe cadranul ceasului morții. 744. Poștașul fericirii este nimeni altul decât Timpul oricât de multe riduri ți-ar aduce cu anii săi rebeli. 745. Sunt mai îngândurat acum când vreau sa scap de gânduri decât atunci când le doream. 746. Existența este un praf în ochii eternității. 747. Doar lacrimile nu pot avea lacrimile lor atunci când plâng. 748. Te rog spune-mi încotro se îndreaptă fericirea fiindcă dacă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
a românilor de pretutindeni. Însă greul l-au resimțit părinții. Și-au pus problema supraviețuirii, iar aceasta s-a realizat cu răbdare și tenacitate. Îmi amintesc cu drag chipurile lor de atunci: tatăl, blând ca un apostol și mama deseori îngândurată de întrebările cotidiene. Ei mi-au ocrotit copilăria, m-au iubit, m-au susținut la facultate. Părinții mei trăiau cu sufletele oscilând între nesiguranță și speranță. Dar suferința lor se adaugă tăcută altor sute de mii cu aceeași soartă. Toți
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
menționat de multe ori, chiar dacă repet la infinit această afirmație, sunt convinsă că În momentele grele, extrem de critice ale vieții mele m-a ocrotit Îngerul meu păzitor - forța divină care m-a ajutat să ies din impas. Stăteam foarte amărâtă, Îngândurată pe o bancă În fața căsuței unde stătea președintele. Deodată a apărut Mocanu care, văzându-mă, mi-a oferit un măr de toată frumusețea și mi-a spus să nu fiu Îngrijorată, deoarece a doua zi urmează să vină o delegație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
altfel și expediția descrisă în detaliu este încununată de succes. Porniți în căutarea singurului fotograf din Craiova care „poza pe mălai”, cei doi reușesc până la sfârșit să obțină fotografiile necesare pentru înscrierea la școală: Și dintr-o dată mama s-a îngândurat: „Dacă-om avea noroc să-l găsim pe omul ăla...” - Care om? - Fotograful... - Păi, numai unul singur e-n toată Craiova? - Sunt mulți, dar unul singur pozează pe mălai, Îl cunoaște Floarea lui Ghiță, e un fel de prieten cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru o firmă de asigurări din Japonia - și hotărâseră spontan să meargă la o băută. Coborâră în parcarea de la subsol cu liftul, ale cărui dimensiuni și așa gigantice erau exagerate de oglinzile ce acopereau trei din patru pereți. Andreas era îngândurat, dar afișă un zâmbet profesional, de bun coleg, îi bătu pe umăr pe bărbați, făcu glume cu fetele, promise (ca toți ceilalți) că plătește consumația, se oferi să ia patru oameni în mașină. Barul la care mergeau era în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare. 30 septembrie 2004 HEADLESS Muzica: Rolling Stones - Steel Wheels Mergeam pe stradă înspre nicăieri, așa, la plimbare, haihui, când pe lângă mine a trecut o gagică. N-am văzut-o din prima, eram îngândurat, și am întors capul după ea. Și mi-a căzut, capul adică. Nu era prima dată, noroc că gândeam cu un cot. Am rămas totuși destul de perplex și am îngenuncheat pipăind trotuarul. Nu vedeam și nu auzeam nimic. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
paragină astăzi, în satul depopulat, îmbătrânit și fără perspectivă de viitor. Este opera înfăptuită de orânduirea comunistă, care a distrus satele pentru industria ce pregătea. Astăzi satele sunt așa cum sunt, iar industria a fost și nu mai este. Eu priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]