917 matches
-
înregistrează cuvintele, îl lămuri ea, iar agenda consemnează comentariile mele. — Aha, făcu Adrian. Pot să arunc o privire? întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi el îngândurat. Ei bine, de fapt a fost o falsă amintire. Despre cum mă uitam pe cer la fortărețele zburătoare — Vă referiți la bombardiere? îl întreba Fanny. — Da. B17-urile americane. Ședeam în cărucior. Mama mă scosese la plimbare în parcul din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
carieră, comenta Creighton. Fanny rase fără chef, apoi păru să se rușineze de propria-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea brusc. — Ce s-a-ntâmplat? o întreba Creighton. Am pomenit în jurnal ceva despre Diana. El își mută privirea de la șosea ca să se uite la ea. — Ce anume? Ceva ce n-aducea tocmai a laudă. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care mergea în sens opus și o lua înapoi, spre intersecția cu M23. Se liniști vizibil abia când se văzu pe traseul normal. — Am pierdut doar douăzeci de minute, anunță el. Fanny, care în ultimele zece minute rămăsese tăcută și îngândurata, deschise radioul de la bord. Creighton nu păru deloc încântat, dar nu mai spuse nimic. Redactorul de știri vorbea acum cu un reporter care se află la poarta Palatului Kensington, unde lumea începea deja să se adune și să depună buchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea zăpezii. Doar morcovul roșu, care-i ține loc de nas, îl face mai vesel. Îngândurat, zâmbește totuși cu dinții lui de fasole, căpșoarelor de la geam care l-ar invita cu dragă inimă în casă, dacă nu s-ar topi. Văzduhul prinde iarăși a-și cerne sita uriașă, argintând zarea. Ninge! Ninge! Corina Popa, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile de toamnă. Stoluri de cocori trec grăbite spre asfințit, lăsându-ne mai triști, mai îngândurați. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Toamna Cu hlamida plină de frunze multicolore, a venit pe meleagurile noastre frumoasă, harnică și îmbelșugata toamnă. Vremea este arareori frumoasă. La noi, în luna octombrie este chiar frig. În nucul din poarta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te-ar putea ispiti la fapte rele. Îți place să rămâi în această lume pură, deoarece te simți înger într-un rai pământesc. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și amestecând prin colțuri de odaie lumini și umbre. Dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți totuși istorisirea ei. Frământarea ta sufletească, grija pentru mine, fiul plecat de mult timp, se regăsesc în tăcerea și gesturile tale: scapi fusul, el se deșiră, dar nu-l ridici. Copilele te privesc cu tristețe și apoi fără
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a lui Wenczel Horacsek: Vom putea spune „am fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri. Erau iluzia perfectă a mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom' șef? Șeful Însă dormea stând țeapăn pe scaun, cu ochelarii lui rotunzi pe nas, dar avea fața cuiva care vedea ceva chiar și așa. Domnul Tobă nu se lăsă intimidat de chipul Îngândurat al șefului și continuă să vorbească cu ușurința celor care au văzut lumea: Ce să faci la noi, donșoară? Să umbli cu plasele pline Între slujbă și casă? Să te abonezi la HBO? Să te Îmbraci la Ștailman? Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu ochii Închiși. În dreptul magazinului sărăcăcios, drumurile oamenilor se despărțeau. S-au despărțit și ei, nu Înainte ca Victor Olaru să-l mai cinstească pe căruțaș cu un rom, o secărică și ceva mărunțiș. Copilul zburda cu vioiciune Înaintea tatălui Îngândurat și a bunicii sale, mai tăcută ca niciodată, Întrebându-i din zece În zece pași: Înainte, tăticu’? E bine? Iubitor, Victor Olaru găsi, nici el nu știa de unde, puterea să glumească: Bravo, bravo! Ține-o tot așa! Văd că nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
apoi de măr, furnicile și gândăceii roșii cu pete negre, Vacile Domnului, musculițele de primăvară erau urmărite de Va cu mare interes. Ghioceii și viorelele aveau un efect total asupra sufletului dornic de frumos al băitului, Victor Olaru Îl privea Îngândurat cum urmărea pasionat mulțimea florilor și cea a varietăților de gâze și se Întreba dacă Va nu cumva este bolnav sau poate că nu este crescut În direcția pe care și-ar dori-o el, poate sufletul său este bolnav
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
picioare și să te Îmbrace bine că mâine plecăm la târg! Vrei? Da, tăticuțule! Cu două ore mai devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se ridică nori negri, pîntecoși, cu intenții clare și ostile. Dacă plouă? Au pregătit corturi, tribune, bănci, mici, bere și noi am trimis materiale. EL este puțin bosumflat și pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vrei doar să-ți vezi de treburile tale, fără să deranjezi pe nimeni... Mda, știu și eu, Ticule, cum ar fi mai bine să facem?... De-aia am venit la tine... Lucrurile nu sunt chiar așa de simple, spuse Stelian îngândurat. Ticu îl bătu cu palma pe umăr liniștitor: Vezi-ți de treburi, nene! Nu te lega la cap dacă nu te doare. Stelian își privi ceasul de buzunar în tăcere. De afară răzbătu zgomotul înfundat al unor covoare bătute ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana și depravată este incompatibilă pe lângă cuvântul mamă! Și asta cu atât mai mult când afirmația vine din partea fiicei sale! I-adevărat! Dar ea mi-a suflat prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ninge și-i plouă întruna ca în zilele de toamnă târzie... O fi având și el motivele lui, dar pe care nu dorește așa, una-două, să le aducă chiar el în gura satului. De aceea, oamenii îl văd tot mai îngândurat, tot mai nemulțumit și închis în sine ca și cum nici n-ar mai aștepta ceva bun și frumos de la viață. Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-ți-aș scripca să ți-o mănânc!" Sunt momente în viață când o ființă specială ca mine nu se lasă rugată prea mult. Am cântat refrenul și am cucerit definitiv inimile cartierului. Numai nea Onuț, modest cum era, părea puțin îngândurat. Avea aerul unuia care spunea că nu prea merita să-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-i răspunsei că deja mă ajută. Într-o seară îl întâlnii pe Eduard la bucătărie. Mai întâi îl văzui din capul scărilor. Își turnă un pahar de băutură și oftă supărat, închise barul la loc și agită lichidul în pahar, îngândurat. Înțelesei acum că probabil se certă cu soția lui. Când mă zări, coborîi natural, de parcă nici nu aș fi stat în loc din drum. Irin, rosti surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimic despre celălalt? Nu chiar. Eu am aflat că nimeni nu-ți știe urma. Și nu ți-a fost frică? Aș putea fi un asasin. Nu e treaba mea. Dar nici nu am pretins altceva. Și cel mai tânăr rămase îngândurat. Ce vroia de fapt să spună? Își trase pălăria de pe ochi, cum îl privea rezemat de copac, mai departe de foc. Când își închise cartea și se ridică să se plimbe, îl întrebă: Tu vrei să știi ceva. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fie asta? —Vise de noapte, a exclamat Alexandru, liniștind-o. A sărutat-o și a plecat la serviciu, dar visul Silviei i-a dat de gândit ca și Ceciliei care mersese să-și bea cafeaua în bucătărie. Ce ești așa îngândurată, Ceci, a întrebat-o Elena ce venise să-i spună „pa” înainte de a pleca la școală. Mă gândesc la visul mamei. —Ce vis? — Visul pe care mi-l spuse de dimineață. A visat ceva rău? se îngrijoră Elena. Nu!respiră
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se simtă bine cu ele, dar refuza o relație serioasă numai cu o anume fată. Zvetlana, cea cu care se înțelegea bine, observându-i schimbarea, într-o discuție, i-a spus: — De la o vreme nu mai ești tu. Mereu rezervat, îngândurat, ce s-a întâmplat? — Cred că m-am îndrăgostit. —Ha! ha! ha! de când ești tu îndrăgostit? De la bătaia mare. Nu! Sincer îți spun. Am întâlnit o fată, din pură întâmplare, și mi a rămas în inimă. Chiar dacă vreau să nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]