885 matches
-
era fostul lui dormitor; acum nu dormea nimeni acolo, poate pentru că purta încă prea clar amprenta locatarului de altădată. Intră. Locul era exact așa cum îl lăsase cu patru ani în urmă. Deschise un sertar și găsi un set de gulere îngălbenite de timp, întocmai ca niște foi de papirus. Pe șifonier era o fotografie a mamei sale în ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în case mari, bogate, cu posibilități de a ajunge cineva, nu e dus din greșeală într-un biet bordei? Și invers? - Are și natura capriciile ei. - Îi poate sta cineva împotrivă? - Rămâne de văzut. Iată un prim document. O hârtie îngălbenită cu multe linii orizontale, câteva cuvinte imprimate cu litere mici, și unul sus cu litere mari. TELEGRAMA. Printre cele negre, un scris cu cerneală violetă nr. 2554. D-lui Nicu Ionescu, str. Fortunei 7. „Să ne trăiască și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu inima strânsă ghem cum acele ceasornicelor alergau nebunește pe ecran. Timpul curgea fără să le întrebe dacă îi observă trecerea. Doar seara, când aruncau ca din întâmplare ochii pe calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a lungul unei zile, năpădită și ea de grijile prin care trecuse alături de aceste fete. Ziua ultimă a fost una încărcată de nervi, împovărată de griji, plină de neliniști. În noaptea de 14 spre 15 iulie la orele 24
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cărții. Știi care e, de fapt, rolul meu În toată povestea asta? Să te-mpușc cu un pistol ascuns În spatele unei perne din canapeaua ta. — Nu există nici un pistol aici. — Verifică. Vera a vârât mâna În spatele pernei și s-a Îngălbenit. Zăpăceala ei a durat vreo două secunde, iar apoi a scos arma și a Îndreptat-o către mine. — Nu asta e soluția, i-am spus cu blândețe. Dacă vrea să te radă, până la urmă o s-o facă folosindu-se de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
secole în urmă? Reconstituirea unei vechi biblioteci aruncă, implicit, un fascicul de lumină asupra civilizației medievale românești, depozitară a unor resurse nefructificate încă integral. O bibliotecă poate reflecta fidel mentalitatea unei întregi epoci, dar și personalitatea unui colecționar, după cum filele îngălbenite de vreme au supraviețuit pe rafturi într-un memorial sui-generis. Un jurnal de lectură insolit, a cărui devoalare induce cititorului de azi veritabile delicii bibliofile". Iată promisiunea pe care Eugen Pavel o face în introducerea cărții-studiu Între filologie și bibliofilie
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
noi și cu adnotări precise ale altor lucrări vechi românești, cu același entuziasm al recuperatorului. Pe parcursul cărții, atât filologul (în special), cât și bibliofilul (în general) vor descoperi odată cu însemnările manuscrise făcute de micii cronicari de demult pe marginea paginilor îngălbenite de carte veche "tot ceea ce este legat într-un fel de impactul cărții, de păstrarea și trasmiterea ei intactă peste ani, dar și întâmplările la care au asistat, deseori neputincioși, evenimente sau cataclisme naturale, fapte ieșite din comun sau, dimpotrivă
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
bună trece primejdia rea, se gîndește. — Hai că prea le știți pe toate, de parcă voi ați fi ăia curați, picați tocmai în clipa asta de pe altă planetă, spune Curistul. Părințelul citește zilnic din Scripturi și Viețile sfinților, are niște ediții îngălbenite de vreme, zice Roja. — Mare scofală, nu se lasă Curistul, asta nu demonstrează nimic, tot un ciripitor e și el, altfel n-ar fi rezistat atîta timp în culcușul lui confortabil din sînul Bisericuței. — Blasfemie, se distrează Roja, ce răspunzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peste un individ ca Milițică. De ce tocmai tu? De ce nu altcineva? Astea sînt întrebări care o să te bîntuie toată viața, cărora îți va fi imposibil să le găsești vreodată răspunsul. — Avem un trădător printre noi, zice Roja privind la afișul îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un colț al încăperii. — Cum adică? întreabă Tîrnăcop, încercînd să numere muștele aurii care se adună în cerc pe pata de grăsime de pe barba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții și a nebuniei, dar eu În fiecare dimineață scot din album o fotografie Îngălbenită de vreme, În care un bărbat Între două vârste, cu un chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine impecabil, se sprijină de un baston și privește undeva, departe. Într-o bună zi am să Înrămez fotografia. Doar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de picioare și abia mai poate traversa calea ferată. Undeva, nu departe, Cartierul de lux se vede ca o fortăreață falnică și inexpugnabilă a capitalismului de tranziție, când banii trebuie arătați lumii, și nu ținuți sub saltele modeste ca să se Îngălbenească odată cu trecerea anilor. Însfârșit, hăurile negre ale blocului, ,,turnul de control,, al ghetoului se decupează distinct din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i-au pierdut Însfârșit, urma și nu va mai muri nimeni din cauza lui.. Grație visului tău, mă mai bucur câteva clipe, de frumusețea și de perfecțiunea picturii.,, Camera este scăldată Într-o lumină de culoarea mierii, care intră prin ferestre, Îngălbenind albul desăvărșit al mobilierului și al pereților. E ora 11 dimineața, și i se pare că a dormit o veșnicie. Ca și atunci, În adolescență, când moartea anticarului a Însemnat o tragedie trăită cu spaimă intensă, realizează imediat că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un teanc ordonat pe birou, celelalte obiecte aterizând pe podea. Văzându-le cum zboară, nu mai știam ce m-a convins cândva să le păstrez. O bucată de chihlimbar plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre Cancelarul Sănătății, cu o fotografie a echipei și a pacienților, pozând cu mândrie pe scările fundației? Patru, nu, cinci cărți poștale nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai rămas nimic natural, zice. Stridie dă utrage un șutna în dosul banchetei din față și zice: — Auzi, tati? Care-i cel mai mare ziar din Nevada? Din Reno sau din Las Vegas? zic. Și, privind pe geam, cu ochii îngălbeniți de lumina reflectată, Stridie zice: — În general. Cu Carson City cu tot. Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o scrisoare ca aceasta către ambasadorul SUA sau al altei țări ar fi trimisă de șeful statului. Săraci lipiți ecranuluitc "S\raci lipi]i ecranului" Pe undeva, prin vreun sertar, am o hârtie care o fi început deja să se îngălbenească: o adeverință de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că n-am avut nici o treabă cu Securitatea. N-am dat-o publicității pentru că s-a întâmplat cu acest organism exact ce-am scris: a devenit un mare producător de penibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se întinde teritoriul umbrelor din care nici un muritor, poate cu excepția aceluiași Rahan, nu s-a mai întors vreodată. Era una din acele zile. Frunzele începuseră să îngălbenească și să acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era umedă, jilavă, Radu bălmăjea ceva despre un canar pe care avea să și-l cumpere, cerul stătea bosumflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din New York, atunci când remarca anacronismul simbolului însuși al comunismului. Secera și ciocanul sunt unelte ale unei alte epoci, mărturii ale trecutului iar nu ale viitorului tehnologic. Proletariatul clasic, cel descris de Marx și Engels, nu mai supraviețuiește decât în paginile îngălbenite de vreme ale manualelor de materialism istoric. Noi grupuri sociale l-au înlocuit, au apărut noi categorii de probleme și interese. Social-democrația occidentală a renunțat de mult la visul absurd al unei răsturnări globale a relațiilor productive. Dimpotrivă, ceea ce s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
carte pe care o iei cu tine, ci noutatea ei, care ar putea să fie chiar și numai cea a obiectului ieșit acum de sub teasc, frumusețea măgarului cu care se împodobesc și cărțile, care durează până când coperta începe să se îngălbenească, un val de praf depunându-se pe muchii, dosul copertei îndoindu-se la colțuri, în toamna rapidă a bibliotecilor. Nu, tu tot speri să întâlnești noutatea adevărată, care, fiind noutate o dată, va continua să fie așa întotdeauna. După ce vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vremea aceea. Probabil chiar doamna Curtin a vorbit cu ei când s-a-ntors prima oară. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Ai dreptate. Dar fotografia aia îmi spune ceva. Privește chipurile alea. Mma Makutsi se uită cu atenție la fotografia îngălbenită de vreme. În față erau doi bărbați lângă o femeie. În spatele lor erau încă un bărbat a cărui față nu se vedea bine și o femeie întoarsă pe jumătate cu spatele. Numele din legendă se refereau la cei trei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grea, bombată, încrețită. Avea un cap imens, care te paraliza prin expresia sa de autoritate. Nu poate fi împiedicată, dar poate fi amânată." II După plecarea prințului, urmată îndeaproape de o primăvară secetoasă, un fel de vară grăbită care a îngălbenit înainte de vreme frunzele viței ce stăpînea Vladia, Radul Popianu a trebuit să se despartă și de Leonard Bîlbîie într-un fel care nu i-a făcut plăcere. Cu toate că lucrurile s-au petrecut cu șase ani în urmă, memoria sa le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu prea solid, însă altceva nu avem, domnule Mihail." Șeful Serviciului se uită prin el ca prin sticlă. N-a scos un sunet timp de cîteva zeci de secunde, părea mai cenușiu ca niciodată, își frecă încetișor umărul stîng, degetele îngălbenite de tutun, uscate, cu unghii mari, late, cuprindeau stofa costumului și o încrețeau metodic, după cît de încordate erau îți puteai da seama că făcea un efort deosebit. Apoi își reveni brusc și spuse: "Mîine. Îl cauți mîine, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oarecum monotoni, În care G.M., din mai până În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]