347 matches
-
dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un efect impresionant. După încheierea doliului, bătrânul nu-și schimbă defel obiceiurile. Puse doar să i se croiască trei costume din postav negru și brasarde de stofă. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
căști stereo de dimensiuni uriașe. Ca rezultat, capul lui Noriko, care și așa era prea mare, părea acum imens. Bărbatul Îi legă ambele mâini cu un cordon de yukata, lăsându-i libere picioarele, apoi o abandonă vreo zece minute așa Îngenuncheată cum era. Bineînțeles că nu uitase să-i pună un căluș În gură, un fel de minge de plastic de care atârna un șnur din piele. — N-am mai Încercat asta până acum, dar mă gândesc că trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din bîrloage Îmi bate toaca-n două doage. Oh, fapta secii lui de minți Cum tună-n piept și dă prin dinți Din bețe, doage și Nimica Ce rugă pentru Răsturnica! Să tune doaga orișicui, Iar Mama groasă cu pistrui Îngenuncheată să se roage! - Hai dați din bețe și din doage. Și tu, întunecat flăcău Măsea-de-Fier, nene Dulău Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rău critic este gustul comun. Marea literatură nu mai este nici poezie, nici proză, este artă. Nu mai am timp și putere să scriu proză, nici poezie, doar sângerez. Sămânța încolțită va da roade fără prezența mea. Nu există speranță îngenuncheată, doar muribundă. Ochii nevăzuți fie se uită, fie te obsedează. Disperarea nu are capăt. Ceasurile lui Dali nu mai pot fi reparate. Nu există femei urâte, doar suflete urâte care nu au gen. Erorile mele nu interesează pe nimeni, dar
METAFORELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364494_a_365823]
-
Poeme > Devotament > DIN CUIBUL MEU DE GÂND Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Eu, noaptea-am mai văzut-o dezlegată, gonind pe câmpuri, tropotind prin văi, în iarba pân’ la brâu, îngenuncheată cum număra la stele sau pe căi albite de-așteptarea unor treceri. Am urmărit-o cum intra pe brânci în grotele de suflet, la petreceri dansând pe tocuri cui, urcând pe stânci de stăruință, îndreptând tulpina acelei luni aflată-n
DIN CUIBUL MEU DE GÂND de AURA POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362343_a_363672]
-
-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul Gând nespus Ăst Timp n-aduce împăcarea... Îngenuncheat, dar nesupus Nu vrea să uite. Că uitarea ... Citește mai mult Gând nespus...Se-adună Soarele-n apusUmbrind Speranța... Fără capătNeîmpăcatul Gând nespusTăcere-aduce. Doar un freamătStrecoară alte lacrimi seci...Oșoaptă-aduce mângâiere...Răzbate-ncet... prin stropii reciAcum și-aici să-i
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
lacrimi seci...Oșoaptă-aduce mângâiere...Răzbate-ncet... prin stropii reciAcum și-aici să-i dea putereUnchiașul Timp ce s-a prelinsIzbind un trup de malul Vieții...Tânărul chip cu părul ninsAșteaptă Zorii Dimineții...Trecu` fugarul Gând nespusăst Timp n-aduce împăcarea...Îngenuncheat, dar nesupusNu vrea să uite. Că uitarea... XV. TAINA GÂNDULUI - VERSURI DE-AM FI O CLIPĂ..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. De-am fi o clipă... De-am fi o Clipă teferi în
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
văzut-au doar un chip frumos n-au putut pătrunde-n suflet să are câmpul sterp și ars arunci cu pietre azi în mine din florile trimise ieri mă ameninți cu-apocalipsa pe care mâine o amâni mă ții mereu îngenuncheat să scormonesc țărâna udă din care tu m-ai plămădit sub cerul ’nalt ce-adesea plouă peste ultimu-mi veșmânt dezbraci de lacrimi azi icoana și-aud cum râde o femeie că-n fața ta m-aplec și plâng Referință Bibliografică
AM FOST ORB... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366908_a_368237]
-
-ți voi spune dragi cuvinte... Tu meriți mult mai mult decât atât... Eu azi am să îți cânt ce am în minte, Un cântec de iubire de demult... E cântecul ce tu mi l-ai cântat De câte ori eu am căzut îngenuncheată, Cu el m-ai oblojit, m-ai alinat, Și m-ai făcut să simt că-s alintată. Iubite, azi nu-ți voi vorbi deloc. Voi pune dragostea să îți vorbească, Ea îți va spune c-a avut noroc, Când Dumnezeu
IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368661_a_369990]
-
noapte! Am adormit,gândindu-mă la Domnul, La El,a zilei mulțumire,vreau s-ajungă! Trimis-a îngeri buni,să îmi vegheze somnul , Că-i Tată iubitor,pentru tot omul, Lumină fiitoare,în suflet să pătrundă! Și Te-am rugat,îngenuncheat,cu mulțumire, Chipul Tău blând,să văd ,de mă trezesc sau nu! Că-n cer,sau pe pământ ,dacă rămân cu Tine, Eu știu,că peste tot îmi va fi bine, Căci peste toate Doamne,stăpânitor,ești TU! Să-ți
GÂNDURI DE NOAPTE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368744_a_370073]
-
fi opus acestui lucru urma să fie decapitat pe loc. Ca la o comandă iudeii adunați, câteva mii, îngenuncheaseră și își plecară capetele ca și cum ar fi fost cu toții gata de moarte. Într-o tăcere absolută Ponțiu Pilat privi către mulțimea îngenuncheată și impresionat de solidaritatea lor dădu ordin ca stindardele să fie scoase din Ierusalim. Postă însă pe ascuns în încăperea de lucru personală din fortăreața Antonia două dintre însemne, două scuturi și câteva săbii gladius alături de acea suliță ,,Pillum” dăruită
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
de botez, un pic a lipsit să nu cadă atunci când s-a ciocnit frontal de căluțul năzdravan și al său voinic călăreț, plecați la luptă. Aceștia nu erau alții decât cei mai neînfricați luptători, pe numele lor, Adrian, nașul Danielei, îngenuncheat, în rolul calului și Bogdan Ionuț, în vârstă de trei anișori, fiul Danielei și al lui Petru Daniel, în rolul marelui voinic din cetatea Romașcanilor! Deși aveau casa lor, majoritatea timpului și-l petreceau la Emanuela și Adrian. Pentru aceștia
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
-ntrepatrunde cu sunetul tern și pasiv al vieții. Valurile privirilor noastre sparg picături în malurile eternității. Rămânem în fond doar pescărușii, purtați mai mul de vânt decât de zborul lor, știind totuși că la picioarele lor va rămâne pe veci îngenuncheata marea. Se scurge căldură din privirile oamenilor, pierdute fără sens, doar cu țel impus vagabondează în subconștientul lor visele care nu s-au împlinit și care poate nu se vor împlini niciodată. Simplul om este supus altor oameni, supuși și
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
botezului. Într-o duminică frumoasă de toamnă, când ruginiul își făcuse apariția prin frunzișul arborilor, alaiul de nași, rude, prieteni și vecini se îndreptară către biserică. La ușa sfântului locaș, conform tradiției creștine, preotul citi cu patrafirul pe capul lehuzei îngenuncheate rugăciuni de dezlegare. Conform obiceiului, Narcisa nu ieșise din conac. Urmă slujba sfântului botez în numele Domnului. Primul născut fu botezat „Mircea” și când preotul îl introduse de trei ori în vasul cu apă, acesta doar scânci de câteva ori, iar
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Strigătul albicios de iluzii îmi străpunge fața, pictează vise adormite strânse mănunchi de vecie, rod bogat al ursitei crucificate și al firelor împăienjenite, rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Spectru de lacrimă îngenuncheată îmi absoarbe pribeaga ființă și smulge amintiri ascunse-n cochilii de grotă, le aruncă în balanța rigidă a ultimului pas așteptând jurizarea. Referință Bibliografică: Ultimul pas / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1286, Anul IV, 09 iulie 2014
ULTIMUL PAS de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349978_a_351307]
-
pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine C-ai bătut la poarta noastră și ai întrebat de mine...” Spuse lacrima uimită, întorcându-se deodată La castel unde privirea aștepta îngenuncheată. După niciun strop de vreme, în tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-aud în zare, pașii de furtună Și frunzele se pierd în depărtări, Haotici nori pe boltă se adună Formând o turmă gri de arătări. Și pâcla deasă acoperă pământul, Doar candela, lumină răspândește, Îngenuncheată, îmi trimit cuvântul Spre Cel fără sfârșit ce mă iubește. Încerc să scap de-nșelătoare gânduri Și mintea să o stăpânesc o clipă, Numai așa, voi fi în zbor spre ceruri Când albă îmi va fi a mea aripă. Atunci
CU PACE-N SUFLET, DOAR SĂ…TAC de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365505_a_366834]
-
Ce moaște-mi vor șopti-n ulcioare Triste soarte și bastarde? Dar lasă-mi brațul înspre tine, Din boltă să aleg o stea. Țărâna, strâns, mai tare ține, În chingi, necutezanța mea. La harpă astăzi cântă îngeri. Pe lespezi stau îngenuncheat. Din răni tăiate de înfrângeri, În vraja ta m-am vindecat. Nicicând o floare nu se uită, Nici gustul primului sărut. Alintu-n strune de lăută, Durea... de nu s-ar fi născut. Referință Bibliografică: Durea, de nu s-ar fi
DUREA, DE NU S-AR FI NĂSCUT...! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365565_a_366894]
-
și carpete pentru pereții casei. Oare, aici a învățat Fănuș să țeasă visele sale atât de minunat? Cu siguranță aici, la rădăcinile sale... Icoanele ce vegheau încăperile casei, m-au îndemnat să mi-l imaginez pe Fănuș Neagu, copil fiind, îngenuncheat, cum își unește mâinile deasupra inimii și se roagă: ,, Fă Doamne din trupul meu sălașul iubirii, din glasul meu vioară a slovelor, din gândul meu râu de vise, iar din brațele mele aripi de îngeri, ca să pot cutreiera nepătrunsele taine
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Povestea lui Vasilică I. Mama mea, mama mea!... Copilul, cu ultimele forțe, își luă mama în brațe. Cuvintele i se împleticeau pe buzele-i lăsate. Picioarele, aproape îngenuncheate, târau un trupșor ofilit, gata să se rostogolească peste sicriul din lemn de brad. ,,Maaaaaaaa-ma!”, atât am auzit cât a ținut slujba de înmormântare. Lângă el stateau trei fetițe, una mai măricică, iar celelalte două mai înalte cu un lat
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
ca un copil-aster Rămas-am fără mine când vocea ta pălit-a În buba ciumănoasă, într-un puroi abject În boala rătăcită iubirea doar rănit-a Și-a-ncremenit în suflet, ca simplu obiect Cu răsuflarea-mi spartă, cu mintea-mi înnorată Îngenuncheat-am în fața ta, iubire, Dar mâinile-ți de aur țineau cu dor o daltă În mine înfigând-o, făr’ de păcat și-orbire Referință Bibliografică: Ne-am împărțit unul altuia pământul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
în doliu atrage regretul și compasiunea lumii, dar și ura pentru cei care profită de regie, ceea ce pentru unii e bine, pentru alții e cumplit. Puterile lumii nu recunosc valorile, importante sînt obiectivele proprii, aducătoare de profit din resursele statelor îngenuncheate. Scopurile ar fi fost imposibil de atins, dacă nu ar fi avut loc integrarea, în care, din păcate, viața unor lideri pierde teren sau se prăbușește din aer, în favoarea unor strategii de control și de execuție. Dincolo de caracterul ocult al
ZBORUL VIP 132 SAU POLITE VECHI SI NOI de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 91 din 01 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350462_a_351791]
-
îmbrăcat în doliu atrage regretul și compasiunea lumii, dar și ura pentru cei care profită de, ceea ce pentru unii e bine, pentru alții e cumplit. Puterile lumii nu recunosc valorile, importante sînt obiectivele proprii, aducătoare de profit din resursele statelor îngenuncheate. Scopurile ar fi fost imposibil de atins, dacă nu ar fi avut loc integrarea, în care, din păcate, viața unor lideri pierde teren sau se prăbușește din aer, în favoarea unor strategii de control și deDincolo de caracterul ocult al jocurilor
ZBORUL VIP 132 SAU POLITE VECHI SI NOI de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 91 din 01 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350462_a_351791]
-
scoată din starea anormală de inferioritate, slăbiciune și suferință, când puteam dispărea și să ne ridice pe o treaptă superioară, adică să facă din noi, nu un Mare popor, ci un popor normal, unit, care nu se lasă jefuit, umilit, îngenuncheat, care are o istorie demnă. Este situația în care poporul român și România se găsesc și acum. Da, am fost o națiune și un popor unit, independent, după Marea Unire din anul 1918, din păcate însă, datorită politicienilor în primul
SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ŞI CLASEI POLITICE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351605_a_352934]
-
rușine și vinovăție ridicând privirile gândului către bravii lor înaintași, că le pregătim cea mai purificatoare mișcare națională și naționalistă, o adevărată revoluție și revelație, voind a dovedi dintr-o zvâcnire că încă există bărbați adevărați în această țară oropsită, îngenuncheată, jefuită, trădată, folosită, râvnită și parcă blestemată. Căci nu se mai poate, fie dispărem ca entitate națională, risipindu-ne cei mai mulți în lume și așteptând să pierim fizic, cei rămași aici, dar plecându-ne urmașii, după ce prin cazne grele bună vreme
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]