10,200 matches
-
somptuos, cu perdele din mătase care filtrează lumina, covoare și "o mulțme de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov. Un alcov care îl înghite cu totul, care îl va însoț peste tot, cu care se confundă în imobilismul lui, un fel de trăsură-dric care se transformă - formidabilă idee - în sicriu, apoi în mormînt, în finalul montării. E dublul concret al lui Oblomov, prelungirea lui
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
uriaș a cărui imagine rămîne deocamdată necunoscută. Este o carte care nu face ordine între conflictele de interese care au dus la tragedia iugoslavă, dar care are meritul problematizării. Radu Ciobotea este un intelectual lucid care își propune să nu înghită pe nemestecate tot ce i se oferă. Își pune întrebări, observă inadvertențe, sancțonează derapajele logice mai mult sau mai puțn voite. Și, mai mult decît orice, readuce în atențe farmecul demult uitat al unui gen publicistic pentru mulț intrat în
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
acele versuri ortodoxiste m-au dus cu gândul poemele Valeriei Grosu, deși, cum spuneam, există și intenția unui ermetism conceptual, cum altfel, nichitastănescian: "Apoi să te învelești fără oroare și frică / Cu ea, neadormita, mereu în așteptare / Să apuce, să înghită, să dezdoaie / Spirala vibrând în cercuri de înălțare." ( Să-i lași secundei) sau "Pășesc pe ape brusc pornite la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul de sus. / Nici un punct de vedere la intrarea în cerc
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
democratice, altul, în fine, participă la emisiunile lui Păunescu pentru „a-l pune la punct". Cât de bine l-a pus, s-a văzut: abia dac-a apucat să deschidă gura pentru a-și spune numele, înainte de-a fi înghițit de șuvoiul retoric al bardului ceaușeștian. În astfel de momente e aproape inevitabil să-ți pui întrebarea: dar dacă nici nu merităm mai mult?
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
pare că nu mai aveți dovada că între 11 și 13 ani ați scris 80 de poezii. După un an de "secetă", între 14 și 17 ani ați mai scris cel puțin 100 de texte, care și acestea au fost înghițite de flăcări. Norocul face, după cum ne mărturisiți, să întâlniți în răstimp "o studentă care a apreciat foarte mult textele" și care v-a dat de înțeles că trebuie să vă căutați un stil propriu, să citiți "foarte multe cărți ( le-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
guvernului, care ar trebui să dea cu măturoiul în corupție. Dar nu o face. Unul dintre senatorii americani care cunosc România, Cristopher Smith, om cu greutate la el acasă pe care, sînt convins, autoritățile de la București nu pot să-l înghită, și-a exprimat temerea că intrînd în NATO, României îi va trece dorința de a mai face reforme. Asta se simte dinainte eu unul nu prea văd elanul reformator al Bucureștiului. Mă așteptam în schimb ca societatea civilă din România
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
bucurie a soboarelor de preoți. Anul acesta am sesizat o neașteptată schimbare de ton. Deși în România sunt din ce în ce mai puțin muncitori și din ce în ce mai mulți pensionari și șomeri , întâi-maiul lui 2003 a fost foarte-foarte muncitoresc. Cu lăcomie de căpcăun, el a înghițit podul zilelor ce-l separau de Paște, așternând peste țară miasme de mititei și revărsând fluvii de bere. Cadoul primit de la guvern rimează perfect cu pleșca din decembrie 2002 - ianuarie 2003, când românii au tras-o pe dreapta aproape trei
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
nu le pot spune), fericite că le-a dat și lor Năstase o ciozvârtă de miel pe care s-o poate clefăi în liniște, în săptămânile de rapaos pascalo-muncitoresc. Există deja o pătură de oameni, tineri, firește, ce nu vor înghiți la nesfârșit gogoașele râncede ale pesedismului. Pentru a-și atinge scopurile, care sunt cu totul altele decât o viață a alternanțelor de sărbătoare și repaos, ei nu se vor da în lături de la nimic. Inclusiv de la schimbarea statutului țării, cu
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
ar fi crezut dar are loc atentatul, rănirea gravă a lui Dumitrașcu, zilele lungi de spital și căderea acestuia în apatie. Nu mai vrea nimic, nu mai reacționează la nici un imbold. Noua ruptură de personalitate, noua falie psihică pare să înghită tot ce construise Mârzea cu atâta devoțiune și abilitate. Ce se va întâmpla mai departe vom vedea în volumul următor, al treilea, al impunătorului ciclu narativ, brebanian, aflat în elaborare.
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
noapte. Vocea nu aveam să i-o aud; instrumentele orchestrei o înlocuiau însă preabine. Mi-o închipuiam singură, plină de teamă, tremurând pentru vânătorul ei iubit ce se înhăitase cu puterile din beznă ale iadului. Eram prea tulburat ca să mai înghit fie și un dumicat din felia de Sachertorte, prăjitura mea de ciocolată preferată, căci melodiile din Freischütz, cu care se încheia de obicei concertul de seară, soseau cam în același timp cu desertul. Ascultându-le, fascinat de peripețiile misterioase dar
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
că medicamentele de compensat, scumpe de felul lor, nu pot fi distribuite în farmacii decât trecând printr-un șir de activi intermediari ce le încincesc costul. E clar, nu e nimic de făcut. După cum le va fi norocul, bătrânii vor înghiți cu apă de proveniență locală, pilulele de fabricație națională, până când, ținând seama că și acestea au la bază saci de prafuri aduse tot din străinătăți, și ele se vor scumpi. Cum vom avea un pat de spital la un milion
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
editorialistul de la Național: "La ora asta nu există nici o explicație logică pentru introducerea acestei plăți obligatorii, nici o explicație care să justifice legalitatea. Singura explicație ar fi doar aroganța celor care au luat o asemenea decizie." Sau impresia lor că românii înghit fără să crîcnească toate prostiile prin care Puterea își justifică impozitele de tot felul din ultima vreme, adaugă Cronicarul.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
Rezultatul este un soi de autoportret interior, companion obligatoriu la scrierea unei eventuale lucrări de doctorat despre opera lui Gheorghe Crăciun, dar de o utilitate cu totul incertă pentru cineva nepreocupat de un asemenea subiect. Nu știu câți cititori detașați ar putea înghiți pe nemestecate aceste sofisme despre morală: Morala nu privește gândirea, ci simțirea. Morala fără întemeiere afectivă nici nu poate exista. Un suflet simțitor nu poate fi decât bun și onest. Ticăloșia e a celor inteligenți. Deși, firește, nu toți inteligenții
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
luptat ei lupta cea mai grea împotriva vrăjmașului<footnote Notă Pr. Bodogae: Adică împotriva diavolului. (n.s. 67, p. 192) footnote> pentru ca odată strânsă de gât fiara să sloboadă afară teferi pe cei despre care ea-și închipuise că i-a înghițit de tot. Căci ei nu se arătau trufași față de cei căzuți (Gal. 6, 4), ci printr-o milostivire cu adevărat părintească mai curând le-au făcut parte din bunurile pe care le aveau din belșug, vărsând pentru ei lacrimi bogate
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca realitatea aceasta caducă a exilului să nu se lase înghițită de uitare". Microfonul Europei libere a devenit "calea regală" de acces a Monicăi Lovinescu către semenii d-sale, din țară ca și din diaspora, depășind durerea "traumei" ce părea/pare "nevindecabilă". Nu fără o amară decepție a suspendării intempestive a
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
în lumea civilizată. Oricât ar da-o pe patriotisme și pe grija față de națiune, Dan Voiculescu rămâne ceea ce este: un miliardar îmbogățit în mod misterios și care se visează înalt dregător peste turma de proști care-au fost învățați să înghită și să tacă. Mentalitatea lui Dan Voiculescu e limpede decupată de-o altă rostire nemuritoare a sa. Interpelat de Mircea Dinescu în privința relațiilor cu securiștii (,Ai creat locuri de muncă foștilor securiști, pe care i-ai angajat la mata..."), patronul
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Intocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Ion Irimescu Patriarh al sculpturii românești contemporane, pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
Dinu C. Giurăscu), "brigadier" pe șantierul Bumbești-Livezeni (poate ați văzut vreun documentar cu "Hei-rup, spargem munții în pumni!"). Trei zile doar, deoarece n-am suportat nici viața de tabără, nici "romantismul" care ne era insuflat. Cineva m-a sfătuit să înghit cretă și să alerg o jumătate de oră după care să mă prezint la cabinetul medical și să mă plâng că am probleme cu inima. Și așa am făcut. Habar n-am dacă doctorul a bănuit ceva. Fapt e că
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
creierul, ajută la digestie, detoxifica organismul, mărește flexibilitatea, sporește luciul și netezimea fetei și corpului, stimulează sexualitatea și întărește imunitatea - toate funcțiile care se opun efectelor îmbătrânirii (citiți mai multe AICI: Salivă, conform medicinii tradiționale chineze, este “lichidul de aur”. Înghițiți regulat salivă și veți avea o sănătate de fier!) * Să ne lovim ușurel cu degetele capul și urechile. Capul este cartierul general al vieții. Dacă zilnic îl lovim ușor cu degetele, efectuând exercițiul intern al lui Dharma „Bătaia Tobei Cerești
Incredibile sfaturi ale medicinei traditionale chineze, cu ajutorul carora putem trai peste 100 de ani! [Corola-blog/BlogPost/94280_a_95572]
-
ne reamintește, prin timp, că este vorba de o cetate românească. Între timpurile scurse de atunci, mărturiile, câte sunt, (și petre Diaconu crede că sunt mai multe decât ar trebui!) s-au adunat între zidurile cetății, ca apoi să fie înghițite de apă. Cu ajutorul lor arheologii ar putea umple două secole de istorie nescrisă, cât două pietre de hotar. Și parcă pentru a le feri de cei care au abjurat de la blazonul lui Mircea del Bătrân, Dunărea le-a ocrotit, trăgând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
le feri de cei care au abjurat de la blazonul lui Mircea del Bătrân, Dunărea le-a ocrotit, trăgând valuri-valuri, aurul nisipului peste ele... ... Așa am găsit în acea zi de toamnă „Păcuiul lui Soare”. Era mohorât și trist de părăsit, înghițit cam cinci șesimi de ape. Speriat de forța furiei lichide, se cocoțase, parcă, un pic pe o bucată de pământ. Mi-a făcut impresia că e un monstru preistoric, cu șase capete, din care unul singur ar fi putut fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
o cugetare având valoare de simbol, exprimată de marele prelat cu privire la ființa trecătoare a omului și relațiile sale cu semenii: „Existăm în lume prin prietenii pe care ni-i facem și pe care învățăm să ni-i păstrăm. Altfel ne înghite singurătatea.” Așadar, iată o scriere literară memorabilă, cu totul specială prin modul în care a fost gândită și elaborată, care îndeamnă la reflecție adâncă asupra destinului unui mare OM, la rememorarea personalității și a operei pilduitoare a Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
se auto-proiectează în viitor... Prin aceasta persoana aderă la/ subscrie, își asumă opțiunea către o anumită scară de valori. Este o dimensiune indispensabilă fiecăruia, căci - subliniază autorul amintit -, fie că sunt catolic, parizian, țăran sau comunist, nu risc să fiu înghițit de neant. Chiar dacă nu ești deosebit de perspicace (concluzionează el), nu se poate să nu observi că lumea contemporană evoluează spre o mai mare omogenitate și uniformitate, și că evoluția aceasta dăunează identităților și apartenențelor tradiționale. [...] nevoia de identitate personală se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
ca neaua pe strada Rallet rozalie pe strada Veronica Micle are străluciri violete. Ah străzile! Străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
rozalie pe strada Veronica Micle are străluciri violete. Ah străzile! Străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]