293 matches
-
nu ești tocilara clasei. Astăzi ești materia de fericire, într-o uniformă, la fel ca și colegii tăi. Nu mai sunt smartphone, ca să îți fotografieze unghiile negricioase, nici monosprânceana. Astăzi au maniere: folosesc pumnul doar în joacă, pentru a te înghionti, în semn de salut, nu pentru a-l izbi de pomeții tăi ascuțiti. Astăzi, la școală, izbândești să reții tot ce au predat domnii profesori. Ai fost foarte atentă ! La unison, rostești răspunsuri cu colegii tăi. Ai luat nota zece
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
mă minunez de armonia în care se completează cele două forme de relief, doar aparent ireconciliabile. Neputând rezista tentației învecinării cu Sierra, omul de munte din mine, care nu concepea că se va stabili vreodată pe țărmul mării, se simte înghiontit în permanență să colinde împrejurimile, urcând și coborând, cu elan mereu înnoit, versanții care se-nalță semeți direct din Mediterană. Cumulată peste ani, suma diferențelor de nivel parcurse cu tenacitate de pașii mei mărunți, dar neabătuți, rivalizează desigur cu palmaresul
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
reverență. La dispoziția ta! -Vrabia mălai visează și păpădia se vede prințesă ... bombăni plictisit, Mărăcinele. -Ce vrei să insinuezi, urâciosule? -Lasă, știi tu mai bine! -Știm și noi ... știm și noi! chicotiră lăcrămioarele. Păpădia e îndrăgostită ... Păpădia e îndrăgostită, se înghionteau amuzate. -Sunt victima unui complot! Sunteți invidioase pe mine! -Ohhh, desigur ... dacă bate vântul mai tare, îți zboară peruca, rânji de la înălțime impunătoarea gladiolă. -Sigur, atacă-mă și tu, prăjină încrezută, a mormăit înfuriată. -Ai spus ceva? întrebă grav, gladiola
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
Și în clipa când stau față în față cu acești doi monștri sublimi ai culturii universale, mă gândesc la onor conducătorii noștri iubiți, care se iau la întrecere în țățisme, (mai teribile decât cele ale lui Suetoniu), se jignesc, se înghiontesc, se îmbrâncesc fără scrupule, ca să-și ia unul altuia locul. Câtă diferența! Că de la cer la pământ. Dacă politicienii ar avea cât de cât umor, sau o scânteie de spirit măcar, poate că i-am ierta mai ușor, pentru bâlbele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
de spirit apăsătoare, în derută, în neîncredere, în șansa unor schimbări, încep să-și piardă consistența, să facă un pas înapoi. Nu mai întâlnești la tot pasul oameni atât de întunecați la față de care să te ferești să nu te înghiontească, ba chiar mai mult, zărești și câte un zâmbet. Remarci cu satisfacție că încet se strecoară pacea în suflete și încep să se împace cu sinele lor, cu viața, să prețuiască momente simple și frumoase din viața lor și treptat
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
afirmații: „Să vă fut în gură pe amândoi, mă duc să plâng acasă la mine. Că am familie și copii”, le spune el miorlăit, ca o concluzie la bătaia pe care i-o aplicase lui Robert (după ce tot el îl înghiontise să încerce ceva cu Paula). Vasluianu - în poate cel mai bun rol al său - reușește să livreze replica astfel încât să-i păstreze intacte contradicțiile: umorul implicit nu obturează drama erotică autentică a personajului. Replicile lui Mimi Brănescu, așa cum sunt jucate
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
nimic. Îl știam după vorbă că are 40-50 de ani, eu auzeam foarte bine atunci și ghiceam omu’ și ce înălțime are (e un orb în Tiraspol de simte și ce culoare are pielea feței). M-au bătut, m-au înghiontit, m-au pus arestat și s-au dus. Așa, pe la amiază, vine schimbul soldatului cela și mă ia pe mine, pe jos, vreo 15-20 km, s-o căutăm pe la ogoarele noastre pe mama. Am ajuns așa pe un deal. Iar
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
nu-mi spui că boierul ți-a dat mai mult? Tu crezi că nu știu cât se plătește un căruțaș ca tine pentru un drum la Vălureni? Birjarul nu-i mai răspunse lui Bâzdoagă care stătea lângă el pe capră și-l înghionti să grăbească, că el nu are chef de glumă. Năică stătea pe banchetă (cu spatele la căruțaș) și cu fața către conița Corina. Nu scosese din gură măcar un cuvințel, dar simțea un curaj cum nu prea avusese demult. Avea sentimentul că
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
rugat pe conașu' să se scoale. "Ridicați-vă, boier dumneavoastră că prostu stă la fereastră, se uită-n camera noastră". Atât i-a trebuit lui Bâzdoagă, care-și trăsese în jurul feții un fular, ca să nu fie recunoscut, că l-a înghiontit pe Năică, zicându-i: - Pușca, Năică! Bagă-i în frică. Năică ținea pușca în mână ca pe o coadă de mătură, iar mâna dreaptă, care trebuia să țină tocul armei lipit de umăr, i se bâțâia ca la un paralitic
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
mai trebuia să și ajung la școală la prima oră. Am luat tramvaiul de șapte. De obicei aștept unul mai gol, dar acum mi-era indiferent dacă mă mai pot ține sau nu de bare, dacă mă înghesuie, împinge ori înghiontește cineva sau dacă trag adânc în piept virușii celor ce strănută și tușesc și scuipă strigând la tine că dacă nu-ți convine n-ai decât să-ți scoți din garaj Mercedesul sau să mergi cu Perpedesul. Totuși, de nimic
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
înveselească incredibil pe spectatori. La scenetele cu Jean Constantin și Oltița Chirilă, spectatorii erau un văzduh în furtună. Un actor măsliniu, neegal cu nimeni, de simpatic, își apuca poalele hainei și le smuncea, își dădea palme peste cap și o înghiontea pe parteneră, făcând-o de „tot râsul”în fața publicului. Pe când ea, blondă, frumoasă, delicată, ca un fir, cu un glas firav, ridicat treptat în timbrul revoltei feminine, apte să se preschimbe în uragan, îi restituia lui Jean Constantin câte o
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
ea se poate exprima matematic așa: la japonezi politețea este invers proporțională cu vârsta și cu tăria sexul cetățeanului. În principiu, din partea unui bărbat în vârstă te poți aștepta să zică sau să facă orice. Să te bombăne, să te înghiontească fără motiv, să eructeze, să flatuleze, se se zgâiască la tine ca la maimuțe. Am uitat: prezența unui străin acționează de foarte multe ori ca factor declanșator pentru pierderea manierelor unui japonez. Așteptam odată ordonat să vină shinkansenul (trenul de
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
din fericire, mini-accesul meu de plâns n-a fost urmat de vreun cutremur emoțional (poate fiindcă îngerii flamanzi sunt mai prudenți cu cei slabi de înger, poate fiindcă am băut un șpriț imediat după?). Cu toate astea, m-a tot înghiontit curiozitatea să aflu ce efect are arta asupra noastră, a animalelor care umplem galeriile, muzeele și nu ne mai săturăm să scriem despre ele. Am pornit în căutarea unui răspuns și am început cu creierul. Pictura bagă neuronii „în priză
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
de vară, stârnită repede din senin, vijelioasă și de scurtă durată, înfierbântând trupurile și limpezind sufletele ca niște frumoase coline de brazi tainici ai eroilor, ce scânteiază sub binecuvântarea astrului prin mireasma jertfelor sfinte. „În rama cerească a primăverii pătrundeau, înghiontind inima, zburătăcind gândurile, exploziile îndepărtate ale războiului. Apăsarea creștea ca un mers de huidumă, crăpând liniștea cu miresme. Peste fețele tinerilor trecu pentru câteva clipe, ca o umbră, încordarea, ca să facă apoi pe întrecute haz de necaz Pândeam vuietul îndepărtat
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
NĂDEJDEA LUI NĂPASTĂ - PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAȚIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cum venise vara, gândul plecării îl tot înghiontea. În sat îi ziceau Năpastă. Asta i se trăgea de la morțile alor săi. Toată partea bărbătească a neamului se stingea cu puțin înainte de a împlini patruzeci de ani... Îl căinaseră vecinii: A căzut năpasta pe capul neamului ăstuia! Ce năpastă
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
cu un suspin și încuviință. Evident, se iscă o mică dispută între aceiași Babacul și Papa, care dintre ei să țină socoteala dezvăluirilor, care dintre ei să o ajute pe Miramoț în versificare, dacă va fi cazul... Patriarhul făcu ordine, înghiontindu-i și amintindu-le că, cel puțin la nivelul memoriei, era maestru în judo! Când fu vorba cine să înceapă, toți se codiră. Doc, dintr-o bucată, luă cuvântul: -Cea mai mare teamă mi-au provocat-o, întotdeauna, propriile mele
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
au mărit și ei viteza. - Mă, omule, se aude alarma aia, de vreo cinci minute, într-una... M-a trezit și pe mine. Nu te uiți să vezi ce se-ntâmplă? l-a întrebat femeia pe Viorel, după ce l-a înghiontit până s-a trezit. - Poate au spart hoții vreo mașină..., că de mașină este, a răspuns el, și a dat să se întoarcă pe partea cealaltă. - Și cine vrei să ți-i prindă, bărbate, țăranii de rând sau țiganii? Viorel
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
și autoritară atunci când era cazul, altfel nu ar fi făcut față „armatei de prunci” lăsată în grijă de tatăl lor. Nu trebui să zică de două ori, că năzdrăvanii, lihniți de foame, intrară în fugă și se înghesuiră în jurul mesei, înghiontindu-se, de când se apucară de mâncat, până la ultimele resturi de mămăligă cu fasole din strachină. Masa se termină, ca de obicei, în chiote și hârjoneli, dar nu înainte ca mama să-și toarne încă un pahar de pălincă (al câtelea
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
hărmălaia pe care o făceau ceilalți copii. Se adunaseră într-un grup mare, între cele două blocuri, smotocind cuvertura verde cu care se acoperise pământul în acea primăvară. Abia spre amiază, când soarele începuse să se încingă, iar setea o înghiontea din ce în ce mai supărătoare, Dora se hotărî să se oprească din nebunia jocului. - Cheia! Cheia mea! - Ai pierdut-o? Dănuț apăru imediat ce țipetele ei se zdrobiră în ecou de pereții laterali ai blocurilor, cu tricoul lui galben pătat de iarbă și pământ
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
lâna la dărac pentru ca atunci când s-o pune vremea, s-o aibă gata de tors. “Treburi fimeiești!”, își zise; și o lăsă într-ale ei. Numai că dracii de copii o țineau într-o șotie. Ba se gâdilau, ba se înghionteau așa că, la un moment dat, tata Nițu fu nevoit să-i apostrofeze: - Și măi stați locului odată! Sau le vrați dupe cap!? - Tataie, nu eu am început! sări Ionuț. Marius nu mă lasă-n pace! - Ba el! sări și Marius
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Tataie, mergem la porumb? întrebă Ionuț printre chicoteli. - Ce e, mă, ce vrai? - Să scherbem, că mamaie... - Ce știe ea? Tot cu nasu-n vatră... De-acu’ să face porumbu’!? Or’ și-a bătut joc de voi!? Și nu vă mai înghiontiți că acu’ opresc căruța și vă las de veniți pe picioare! - Păi știm locu’!? se apără Marius. - De-aia vă e vouă!? Cine caută, găsăște! Târrr! Jos cu voi! Hai! opri tata Nițu căruța brusc. Jos, nu s-aude? - Nu
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Prâslea familiei, alintat de toți, un drăcușor și jumătate. Câte îi treceau prin cap, toate le făcea. - Nici eu... strigă și Marius, apucându-se strâns cu brațele de loitră. - Măi, măi, măi... Da’ să nu dea dreacu’ să vă mai înghiontiți că nu știu ce fac! Zbânțuiților! Ce să făceț’ voi la?... dar nu își duse gândul până la capăt și o luă iar din loc strunind caii la pas. - Păi vez’ că mergem la porumb!? Știe mamaie ce vorbește!? sări Marius. Nu degeaba
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
el!... Stă cu curu’ pe cămașă! Așa să stai tu, cum stă și dada... Ea abia potrivește trebile sângură, pun’te, masă, ia-te, masă, și... - Și mai taci, fă! Te-ntrebă cineva de vorbă? Hm!? Marius și Ionuț se înghiontesc și râd pe înfundate, dar tata Nițu nu-i iartă nici pe ei: - Și ia’ vedeți că vă pocovesc și pe voi de vă merg peticele! Vă arde de joacă, ai!? Păi de-aia venirăm noi!? - Da’ di ce, tataie
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Într-o pădure-ntunecată, Vulpea trăia, cam leșinată. Atât de foame îi era, Că doar din visuri se-nfrupta. Dormea, tânjind la iepurași, La rațe mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, Sperând să-i iasă hrana-n cale. Ea nu se duse mult, așa: În tufe, ceva se mișca. Se-apropie încet, șireată, Pe iepure îl prinse-ndată. Iar iepurașul cel
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
prea înțelese mare lucru din ce vorbise prietenul său. Văzând așa, căpitanul începu să râdă și-l împinse în glumă pe Tutoi. Acesta fu luat prin surprindere și începu să-i țină isonul căpitanului. Pentru ei era amuzant să se înghiontească, se distrau de minune, dar pentru câini, nu. Poate n-ar fi fost o problemă dacă numai ar fi râs, dar înghiontirea celor doi îi deranjă pe câinii care se apropiaseră de Cățelușu', cel care începuse să latre primul. El
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]