198 matches
-
picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și îngrăditurile perdeluite de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu arăta deloc vesel. Privi în jur și chemă un servitor. — Toranosukle, e sunetul ploii sau pașii cuiva? Du-te să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stea în Templul Honno, răspunse răspicat Matabei, atent să nu fie mustrat din nou. ALTARUL ZEULUI DE FOC Chiar în centrul zidului de pământ al incintei se afla o poartă enormă și fiecare dintre templele mai mici avea propria lui îngrăditură și poartă. Pădurea de brazi părea să fi fost curățată complet, arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui care șiroia printre copaci sporeau pacea tabloului. După ce-și priponiră caii, Mitsuhide și vasalii săi mâncară gustările pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
preciza dacă Denbei era mort sau fiu, Tozo luă frâul de la calul fratelui său și porni cu mare iuțeală prin tot haosul. CELE DOUĂ PORȚI Un vânt trist sufla printre brazii care creșteau în jurul taberei lui Mitsuhide din Onbozuka. Perdeaua îngrăditurii se umfla ca o uriașă vietate albă. Flutura necontenit, cântând o melodie lugubră, neliniștitoare. — Yoji, Yoji! strigă Mitsuhide. — Da, stăpâne? — A venit un mesager? — Da, stăpâne. — De ce nu mi-a raportat direct mie? — Raportul încă n-a fost confirmat. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dintre ei, dar nimeni nu protestase. Chiar și la intrarea în castel, Hideyoshi nu învrednici decât cu o privire scurtă ruinele arse ale clădirii și nici nu se gândi să se oprească. Ordonând ca în grădină să se amenajeze o îngrăditură perdeluită, își instală taburetul de campanie lângă al lui Nobutaka, îi convocă la iuțeală pe generali și începu să dea ordine. — Kyutaro, condu o armată în satul Yamashina și forțează înaintarea spre Awadaguchi. Obiectivul tău e acela de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
piscul Muntelui Yukiichi. Aranjamentul de oameni și cai, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru la vedere citadela principală, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate îngrădituri cu perdele răspândite pe culme. — Spune-i fratelui meu că am venit. În timp ce Yasumasa vorbea cu santinela, unul dintre servitorii lui Genba se apropie în fugă. Teamă mi-e că Seniorul Genba nu e aici, stăpâne. — S-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nesomn. Se părea că, încinte chiar de a trage un pui de somn, își turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al îngrăditurii perdeluite, apoi raportă ceea ce observaseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gâdnit că exista riscul să-și ascundă steagurile și plănuiau să ne pândească, așa că ne-am uitat peste tot, ca să fim siguri. Dar generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-l întâlni. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba nu făcea decât să stea în fața lui, fără să-l invite în îngrăditura cu perdele. — Senior Dosei, ce cauți aici? îl întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună nimic în acel loc și moment, dar Genba vorbi primul: Stăm cu tabăra aici în noaptea asta și ne vom retrage mâine. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în tabără și, nevrednic cum sunt, am venit eu în locul său. Te implor să te gândești bine la toată situația, apoi să ridici tabăra și să părăsești Muntele Oiwa cât mai repede cu putință. Făcu această rugăminte prosternat în afara perdelelor îngrăditurii. Genba, însă, judecase situațai astfel: chiar dacă Hideyoshi fusese informat despre incident și pornise grăbit dinspre Ogaki, avea totuși de străbătut o distanță de treisprezece leghe dintr-un loc în celălalt și avertismentul n-ar fi putut ajunge înainte de căderea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
eu forțele pentru a merge cu dumneavoastră. Nu, vreau ca tu să rămâi la Ogaki. Voi avea nevoie să ții Gifu sub control. Apoi, se întoarse spre Mosuke: — Vreau să stai și tu aici. Cu aceste ultime ordine, Hideyoshi părăsi îngrăditura. Își chemă pajul și-l întrebă: — Ce se-aude cu curieriipe care i-am comandat adineaori? Sunt gata? Pajul alergă grăbit și se înapoie cu cincizeci de alergători. Întorcându-se spre mesageri, Hideyoshi li se adresă direct: — Ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și-și privi frații mai tineri, care păreau să-l urmeze. — Nu e nevoie să veniți. Voi doi adunați niște oameni și pregătiți-vă să opriți inamicul. Hideyoshi n-o să piardă vremea. Genba se așeză pe taburetul de comandant din îngrăditură și așteptă. Curând, apăru Inuchiyo. — Am auzit cu regret ce s-a întâmplat, spuse el, cu compasiune. — Fără regrete, izbuti Genba să-și forțeze un zâmbet amar. Cu o gândire atât de mediocră, era firesc să pierd. Răspunsul era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie, sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, citadela principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Îngrăditura de la miazănoapte și citadela din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
într-un târziu, cele trei prințese se obișnuiesră cu locatarii castelului și, amuzate de stilul vesel al lui Hideyoshi, ajunseseră să-l îndrăgească, numindu-l „interesantul nostru unchi”. În ziua aceea, după mai multe reprezentații, „unchiul cel interesant” intră în îngrăditura actorilor, luă pe el un costum și ieși personal pe scenă. — Ia uite! E unchiul! strigă una dintre fete. — Măi, dar ce comic arată! Neluând în seamă prezența celorlalți, cele două prințese mai mici începură să aplaude și să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
eram dus la pădure, la tăiat lemne, meseria pe care o Învățasem. Dar și mai grav era că mâncarea era foarte slabă. Prietenul meu din Ungaria a fost un tip mai aventurier - el a avut curajul, noaptea, să sară peste Îngrăditură și să meargă la bucătărie de unde fura - o să râdeți - sfeclă roșie și cartofi. Sfecla roșie o mâncam ca pe portocale, iar cartofii Îi fierbeam, cartofii și coaja separat. Nu se arunca nimic. Dar gândiți-vă că cu toate acestea, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
capătul lagărului. Nu era În cadrul Încercuirii noastre, dar se vedea focul. - Cine deservea acest rug? - Tot deținuții. Probabil că era o echipă de deținuți care aveau această sarcină. - Cum arătau latrinele? - Cel puțin În lagărul nostru, În margine, era o Îngrăditură cu scândură, și intrai Înăuntru. Nu era ușă, ci o deschidere. Erau vreo 20 de găuri - scânduri cu găuri, cum sunt latrinele de la țară de la noi. Numai că nu era una, ci douăzeci În șir. - Cum arăta, de fapt, acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fi donat două cărți bisericii sale, conform Însemnărilor sale de pe ele. Unele surse ne indică construirea bisericii cu hramul Sfânta Treime În august 1789 de biv vel paharnicul Alexandru Râșcanu pe moșia sa. Biserica a fost construită din vălătuci cu Îngrăditură de nuiele. Potrivit unui chestionar din 16 ianuarie 1948 . Alte surse consemnează construirea bisericii la 1790 (din 1962 datează Învelirea bisericii). Ctitorii sunt biv vel vornicul Alexandru și soția sa Casandra Râșcanu. În sinodicul bisericii din satul Frenciugi, completat de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Dimpotrivă, el a fost cel care s-a îngrijit de organizarea apărării. „De-abia le orânduise astfel pe acestea”, scrie Bonfinius, când, către prima veghe a nopții, sosește dușmanul; el ia cu asalt orașul cel de lemn, îngrădit cu o îngrăditură din leasă, dându-i foc, deodată, din trei părți, (iar) de amândouă părțile se înalță foarte mare strigăt și zarvă. Valahii, împrăștiind focul prin oraș, intră înlăuntru; focul pus le oferea amândurora, prin noaptea cea oarbă, atâta lumină, încât să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
somat să părăsească școala. D. prefect în special a avut buna-voință de a-i instala pe cei din districte într-un otel până ce or veni părinții ca să-i ieie. Dintre acești opt eliminați unul, anume Vasiliu, a sărit noaptea peste îngrăditura institutului și a intrat în vorbă cu elevii rămași în școală, pentru a-i împinge și pe ei la aceeași nesupunere. Câțiva cari l-au urmat pe Vasiliu au fost arestați de poliție și eliberați în urma mijlocirii d-lui secretar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită de a se apropia de mica fântână și a constata cât e de fierbinte apa. A fost ușor să sară peste îngrăditură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită de a se apropia de mica fântână și a constata cât e de fierbinte apa. A fost ușor să sară peste îngrăditură, urcându-se întâi pe o piatră mare din apropiere. Numai că înăuntru nu exista nimic pe care să se poată urca, iar barele de metal, înalte până la nivelul pieptului, își curbau spre interior vârfurile ascuțite ca niște țepușe. Turbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drept de proprietate. Societatea nu stabilește doar un raport între imaginea unui loc și un înscris. Ea nu ia în considerare locul decît în măsura în care acesta este deja legat de o persoană, fie că aceasta l-a înconjurat cu hotare și îngrădituri, fie că locuiește de obicei acolo, îl exploatează pe cont propriu. Toate acestea pot primi numele de spațiu juridic, spațiu permanent, cel puțin între anumite li-mite temporale, care permit memoriei colective, ori de cîte ori percepe spațiul, să regăsească
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
că lumea aceasta nu-i decât o iluzie. Cimitirele lor surâd sub o revărsare de flori și de păsări. E o priveliște pe placul cuceritorului, căci ea îi oferă imaginea limpede a ceea ce a respins. El și-a ales, dimpotrivă, îngrăditura de fier negru sau groapa comună. Cei mai buni dintre oamenii ce s-au consacrat veșniciei se simt uneori cuprinși de o spaimă plină de respect și de milă pentru acele spirite ce pot trăi înfruntând o asemenea imagine a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
colective. Principiul proprietății private a cuprins mai întâi vatra satului, apoi câmpul de cultură, unde s-au delimitat loturile fiecărui sătean cu casa de vatră, denumită „delnița casei”, iar apoi sa extins și asupra delniței cu fânețele, fiind delimitate prin îngrădituri. Legea nescrisă a țării spunea că săteanul, care prin munca lui și a familiei sale va desțeleni un loc, va deveni prin aceasta stăpânul acelui loc. Potrivit documentelor istorice, în sec. XIV-XVII delnițele îngrădite cu „nuiele și garduri” erau numeroase
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o Încuietoare zdravană. Cufărul a fost Îngropat Într-o grădină din afara orașului, aparținând ministrului. După Înhumare, spațiul a fost Închis cu un zid și Înconjurat cu santinele. În a patruzecea zi, când era fixată data exhumării, au venit la acea Îngrăditură un mare număr de autorități ale durbarului Împreună cu generalul Ventura și câțiva englezi din vecinătate, dintre care unul era medic. Cufărul a fost spart și deschis: fachirul era În aceeași poziție ca atunci când l-au lăsat acolo, rece și țeapăn
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Capacul inițial era mai ascuțit pentru scurgerea apei și apărarea inscripției făcută pe o piatră moale, sfărâmicioasă, cel actual, mai plat, este făcut prin grija comunei. Tot prin grija comitetului comunal, la inițiativa secretarului Vasile Ionașcu, s-a aplicat o îngrăditură de lemn pe lângă zidul protector făcut de Panaite Moldovanu la 1851 și, începând cu 1879, s-au plantat mai mulți arbori care vor forma parcul din jurul monumentului <footnote Ibidem. footnote>. Spre sfârșitul stăpânirii habsburgice asupra Bucovinei, Comisia monumentelor istorice de la
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
mierea și ceara erau obținute de la albinele sălbatice, care-și aveau cuiburile în scorburile copacilor. Așezarea satului și ordinea impusă de existența statului au dus la practicarea albinăritului în stupine și prisăci. Prisacă înseamnă un loc întărit natural, dar și îngrăditură, întăritură făcută de mâna omului. Locul cu stupină era îngrădit pentru a fi apărat de animale și oameni. Un asemenea loc în moșia Vama este în partea dinspre Câmpulung, acolo unde apa Moldovei și-a făcut cu greu loc printre
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]