262 matches
-
praf. Am simțit, cu o bucurie nouă, că acea clipă nu mai avea nevoie de cuvinte. Erai acolo, în identitatea care îți era cea mai fidelă, în acel adevăr al tăcerii care urmează eșecului pretenției noastre de a înțelege. Sub îngrămădirea de măști, grimase, alibiuri din care se compunea viața mea, o singură zi părea să răspundă adevărului tău. Șovăind, de parcă abia învățasem cuvintele rostite, am început să vorbesc despre copilul care adormea în străfundul unei păduri din Caucaz. Într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în atac un paradox, o răsturnare inteligentă de sens: „La mănăstirea Frăsinei, ziua începe la două noaptea”. Lucrurile simple sunt și cele mai eficiente. O constatare, de pildă: În orașul acela, doar înmormântările aveau ceva deosebit. Altminteri, el era o îngrămădire de case și prăvălii din care nu se puteau desprinde nici o frumusețe. Un trist, un urât oraș [...] Din primul ceas, străzile scoase din obișnuitul vieții erau cuprinse de agitație și forfotă. Deodată, clopotele bisericilor începeau să sune și vaierul lor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
brocart cusut foarte delicat, căruia soarele și vântul i-au smuls tonurile vii, lăsându-i nuanțe așa de fine, că e o adevărată mângâiere a ochilor. Și bine am zis că seamănă a brocart, căci au aceleași falduri țepene, aceeași îngrămădire de stofă grea și scumpă. Singura notă strălucitoare în tablou e o zdreanță de zăpadă albă care se prăvălește, sfâșiindu-se parcă de fiecare colț de stâncă, printr-o despicătură uriașă, din vârful “omului” aproape de culmea dealurilor care îi ascund
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
venea Khaba, masiv ca un bivol, strângând în mână un buzdugan. începu să alerge febril pe buza abruptă, căutând un drum care să-i permită să ajungă mai în adâncime, și i se păru că întrevede o ieșire într-o îngrămădire de stânci și arbuști spinoși. își luă avânt și se aruncă într-acolo, reușind să coboare până la un mic loc cu iarbă, iar de acolo, prăvălindu-se printre pietre și arbuști, pe terasa următoare, ultima. Cu un șuierat sinistru, săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abruptă și pietroasă. Urcând împreună cu războinicii săi, Balamber vedea deschizându-se sub el valea îngustă, doar puțin mai largă decât o uliță, întortocheată, înghesuit între stânci și pâlcuri de conifere. Deasupra lor atârnau piscuri imense de ardezie, la baza cărora îngrămădiri de pietre mai mult sau mai puțin fărâmițate - semn evident al caracterului friabil al terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea vedea, de pe anumite porțiuni ale drumului, în capătul urcușului, zidurile întunecate ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
țintă prin apă și cerând ajutor; pe alții, incapabili să se miște, îi târau tovarășii lor și îi depuneau sus, pe mal, fără să poată face altceva pentru ei. în punctele în care apa era cea mai joasă se ghiceau îngrămădiri de trupuri oameni și de cai. Chiar și câmpia în fața lor era presărată cu oameni căzuți. Balamber, sfârșit, se gândi că și de data aceasta fusese prins în luptă pe un râu; în comparație cu cea care tocmai se încheiase, însă, lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se oprească. Dimpotrivă, își biciuiau caii cu furie și-i împungeau cu pintenii, iar acestora se vedea că le era greu să înfrunte urcușul, căci, constată imediat Sebastianus cu ușurare, panta era mai abruptă pe acel versant, iar micile îngrămădiri de arbuști nu le permitea cailor să înainteze prea repede. Oricum se gândi că nu avea de făcut decât un singur lucru. Desfășurarea! strigă. Lărgiți rândurile! Faceți loc arcașilor! Cu toată tensiunea momentului, ordinul fu executat cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
judecat, condamnat, iar a doua zi te aflai deja cu sapa În mână la munca câmpului! Fără a realiza pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar la un moment dat se Îndreptâ către o Îngrămădire de oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Se socotea un laș, un om de nimic...! Dacă nici În acestă postură când puterea de decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
profităm În favoarea cunoașterii. De aceea nava noastră cosmică, o vom propulsa cu toată viteza Înainte către ce-a mai Îndepărtată galaxie care se află la zece miliarde ani - viteza luminei, cu intenția să cercetăm, ce se află dincolo de granițele acestor Îngrămădiri de aștri și materie stelară...! Poate descoperim ce nici măcar imaginația omului nu a putut pătrunde Încă În tainele cosmosului, fiind incredibil de limitată...!” „Dacă nu mă Înșel, tu vrei să intri În istorie, imitându-l pe Cristofor Columb*...?” „Îmi pare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
limită a barbariei...!” „Te gândești să implementezi Socialismul Mondial...?” „Nu...! Această formă de orânduire o avem la noi În momentul de față iar urmările foametei și a teroarei le simțim pe pielea noastră. Capitalismul e bun, se văd rezultatele, Însă, Îngrămădirea de averi dincolo de orice imaginație, va avea o limită...!” „ Ce vorbești, omule...?” „ Milionarii vor dona din propie inițiativă surplusul de bogăție... Unde va merge acești bani...? Va merge În beneficiul celor ce au dobândit prin muncă bunurile materiale, În cercetări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
beneficiul celor ce au dobândit prin muncă bunurile materiale, În cercetări științifice și În mod deosebit În construcții civile, industriale, complexuri comerciale, stadioane sportive și alte facilități proporțional cu cerințele și dezvoltarea societății. Iar pentru a evita unele fraude ori Îngrămădiri de numerar În buncăre speciale În afara băncilor comerciale, la fiecare zece ani, banii se vor reașeza sub alte forme iar toată suflarea omenească, urmează să schimbe până la o anumită limită...! Iar banknotele dosite, maculatură...! Procedând În asemenea manieră, diferențele Între
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai știa care-i adaus și care a fost costumul inițial. Iar Încălțămintea...? Mare tragedie!! În plină iarnă, cu geruri cumplite și troiene masive de zăpadă, li se dăduse niște bocanci ce În realitate nu erau altceva decât un fel Îngrămădire de petice, fără șireturi, desperechiați În timp ce pingelele erau făcute ferfeliță, ce făcea dovada a fi martori a zecilor de mii arestați aruncați În pușcărie de legislația personală a Dictatororului extrem de periculs, Nicolae Ceaușescu...!! Cu o zi Înainte de sosirea acestui lot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu un gust și parfum Încât,un calup Întreg dacă devoram tot nu mă săturam. Apoi tranversam viza-vi la un local cu produse lactate,unde mă delectam cu câteva castronele pline cu orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la dispoziție, derulam promenadă Între cinematografele Aro și Scala, iar uneori intram să vizionez un film. Bătătorind drumul Între cele două cinematografe și căscând gura la te miri ce, am intrat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se uite la mine: —Mâne nu, e duminică; taica stă acasă... Atunci vin luni... tot pe astă vreme... Ea tăcu. Se întoarse și intră repede în casă. Închise ușa, puse cu zgomot zăvorul. Lumina se stânse. Iar în răsărit, prin îngrămădirile de nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în liniștea care învăluia singurătatea, prin ceața nelămurită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie cu un șuier văzduhul, deasupra noastră. —Astăzi n-o să întârziem, neică Marine? —De ce? n-o să întârziem! Și trecem încet-încet, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aduse aminte că l-a mai zărit la vânzarea juncanilor, apoi îl pierdu din vedere, pe când Băieșu, întorcându-se din când în când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas blând boii albi. Așa ieșiră domol din târg; îngrămădirea de case rămase în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi au pus niște creștini câțiva copăcei, ș-au rămas și două cruci, dar locul se tot sălbătăcește, și peste câțiva ani nimic n-are să se mai cunoască... Eu mă întorsei cu mai multă luare-aminte spre vechiul loc de pedeapsă. Îngrămădirea de tufișuri era liniștită și pustie. Am să-ți spun istoria asta, zise deodată bătrânul Ștefan Leu; e interesantă și-mi aduc bine aminte de dânsa... Eram pe atuncea flăcău, aveam ș-o lecuță de slujbă la ocârmuire, ș-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în lumina soarelui un popor sărac, care-și duce încovoiat năcazurile, își vorbește netulburat jargonul și se închină Dumnezeului său. Sunt acolo căsuțe vechi și joase: din uliță trebuie să cobori două trepte ca să dai într-un miros greu de îngrămădire și să te lovești cu capul de tavan. Ferestrele abia se ridică de-o palmă deasupra noroiului din drum. Dintr-o locuință ies dimineața și două familii, și trei. Bărbații își încep goana după pâne, femeile ofilite încep a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vaiete și de cântări; bătrânii intră în papuci în școală, în laibăre negre și cu cușma blănită. Și cel din urmă, cel mai sărac și mai umilit, se grăbește spre rugăciune, cu cărțile în coșteiul alb de pânză. În îngrămădirea aceasta și în sărăcia aceasta a neamului său a crescut Haia, fata lui Leiba Sanis. Până la șapte ani n-a cunoscut altă lume. Mahalalele românești erau tot așa de departe, ca și America. La șapte ani, tată-său Sanis, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să nu se mai strice pieptănătura, îți ajut la horbotă, la bluză... Dacă-i așa de frumos, tare te rog să-mi cetești și mie... Cetirea aceasta a început s-o facă Tudorița în zilele lui mai, când și la îngrămădirea aceea de case ajungeau miresmele pământului umed. Soarele avea o lumină deosebită și intra și pe ușă și pe ferestre în odăița strâmtă în care românca cetea rar, monoton, și fata lui Sanis asculta neclintită, mișcându-și numai mânile deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul ei se petrece ceva neobișnuit și „se vorbește“. Când ieșea cu lucrul în cerdac, după ce se așeza pe scăunașul ei, vedea că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și treceai înainte... Nu ți-a păsat niciodată de mine... Acuma știi... Bucșan întinse mâna. Fata se întoarse în loc, și porni în fugă, cu fustele fâlfâind în vânt. El se repezi pe urma ei, o ajunse la șanțul târgului, aproape de îngrămădirea neagră de case, o cuprinse de braț, o opri ș-o întoarse în loc. Fata se apăra gâfâind: Ce vrei? lasă-mă! Ți-am spus! acu ce mai vrei de la mine? Ți-am spus tot... ce mai vrei? Dumnitale alta ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbați erau amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]