232 matches
-
crimele incomensurabile din timpul celui de al doilea război mondial și din anii ce i-au urmat. Poet Nicolae Dragoș * ** Cap. I Drama unei copile În primăvara anului 1925, în cartierul Păcurari din Iași, pe una din străzile cu locuințe îngrămădite, vechi și cu geamlâc, în casa lui Aaron Zimmerman, soția sa Rașel a adus pe lume o fetiță pe care au botezat-o Maia. Evenimentul a fost sărbătorit potrivit tradiției de milenii și a însemnat un prilej de mare bucurie
DRAMA UNEI COPILE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372133_a_373462]
-
cândva,/ brațele semicercului,/ solidificate în gusturi/ nepieritoare,/ vino în această chemare/ ce nu se va pierde/ printre embrionii/ străvezii/ ai sorții...”( Vino). La”marginea nopții” poetul își vede iubirea crescând, deschizându-se asemenea florilor de nufăr: ”și îți număram visele/ îngrămădite/ pe pieptul ascuțit/ ca o lance/ a arcuitei dorinți,/ doar îți vedeam iubirea,/ pașii îmi clătinau/ sfioșenia/ ca o scânteie/ în liniștea cubică/ a preaînaltului/ cuvânt...” ( Îți vedeam iubirea). În momentul în care clipele se dezmorțeau, gândul, ”despărțit de umbre
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
nici o legătură cu altitudinea spirituală (Îmbogățiri inerente unor războaie de cotropire, porniri megalomanice și posesive ale unor frunți Încoronate, strategii subversive ale unor industrii de turism, capricii personale de tot felul). Și s-a ajuns astăzi ca arta să subziste „Îngrămădită” În vaste spații artificiale, adică În locuri total incompatibile cu ținta lor inițială. Muzeul nu este „mediul” natural de existență a operei de artă, chiar dacă, aparent, așa ar sta lucrurile. Și mai ales marile muzee, care, departe de a expune
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
când Încă nu știam cât de rar poți avea parte de așa ceva. Cred că un dascăl este mare nu atât prin el Însuși, ci prin ceea ce lasă În urmă: gânduri, fapte, tresăriri, gesticulații, pasiuni, certitudini, dileme, dureri, mângâieri și amintiri Îngrămădite În fiecare dintre noi. Drama axiologică e că nu-ți dai seama de toate acestea decât după ce totul a trecut. Iar el a lăsat un imens etos necuantificabil, disipat și chiar recunoscut la un moment dat de mulți dintre foștii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru. Iarăși m-am gândit la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele peste altele...” A intrat Charlotte, gâfâind puțin, dar zâmbind, cu ochii încețoșați de lacrimi de bucurie. - Știi, mi-a spus ea rusește, ca și cum nu ar fi avut timp să treacă de la o limbă la alta. Gavrilici mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi înțelegătoare și zâmbitoare, ca odinioară, la Saranza, pe balconul ei: - Îți mai amintești de apartamentele strâmte din Rusia care gemeau de cărți? Da, cărți pe sub pat, în bucătărie, în antreu, îngrămădite - până în tavan. Și cărți de negăsit, împrumutate pentru o noapte, pe care trebuia să le restitui la șase dimineața fix. Apoi altele, copiate la mașină, cu șase indigouri deodată: primeai al șaselea exemplar, aproape ilizibil și numit „orb”... Vezi, e
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără drept și recunoașterea locțiitorului orânduit de patriarh sânt o condiție neapărată pentru restabilirea unei stări de lucruri cu orânduială întru ale bisericei. În spiritul acestui edict patriarhul nu numai că pusese sub anatema cea mare pe cei doi episcopi îngrămădiți, ci pusese și țara sub interdict, iar pe Vodă, preoțime și popor sub anatema cea mică, iar ridicarea acestei pedepse bisericești a declarat că atârnă de la primirea exarhului rânduit de patriarhat în persoana protopopului Petru. Episcopii Iosif și Meletie fură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
E81, ce leagă Sibiul de Râmnicu Vâlcea. Tălmăcelul este situat pe trei râuri: Râul (se varsă în Cibin), Tălmăcuțul și Râușorul (ce se varsă în Râu). Casele sunt dispuse pe aceste trei văi, Tălmăcelul fiind un sat de tip adunat (îngrămădit) din punct de vedere al dispunerii gospodăriilor în teritoriu (vezi Giurcăneanu, 1988). Altitudinea variază între 435 m și 2142 m (Vârful Sterpu), dacă luăm în considerare și munții ce fac parte din hotarul satului și nu doar vatra acestuia. Figura
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Tălmăcelul, au predispus la ordonarea gospodăriilor și închiderea fronturilor, locuința fiind situată la stradă (Pătrașcu, 1984). Tălmăcelul, ca sat aparținător Mărginimii, reflectă tipul de așezare, stilul arhitectonic și specificul tehnicilor de construcție din această zonă. Astfel, așezarea este de tip îngrămădit (sau sat adunat de-a lungul văii Vuia, 1975), cu case construite de-a lungul celor trei văi. Satul adunat din sudul Transilvaniei, specific atât Tălmăcelului, cât și Ludoșului, trebuie deosebit de cel adunat de câmpie. Aici casele sunt ordonate la
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
p. 145. 550. Șarolta Solcan, op. cit., p. 186. 551. Vezi Valeriu Leu, Modernizare și imobilism, Editura Banatica, Reșița, 1998, p. 82. 552. „în jurul cuptorului abia încălzit” - remarca unul dintre ei, trecător prin spațiul românesc în secolul al XVIII-lea -, „stăteau îngrămădiți copiii tolăniți de jur împrejur ca vitele, într-un colț zăcea o femeie bolnavă; locul rămas din cămăruță îl ocupau trei copii mai mari împreună cu mama lor” (în Călători străini..., vol. IX, p. 213; Șarolta Solcan, op. cit., p. 180). 553
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să ne mire, câtă vreme erotomania din spațiul public al României urbane are astăzi un domeniu matematic marcat cu plus infinit pe abscisă și zero barat pe ordonată. Traumatizat de atmosfera barăcilor din seminarii (în ale căror dormitoare încap, puțin îngrămădiți, chiar și douăzeci de elevi), nici cel mai bine intenționat student la Teologie nu poate evolua în lucrul cu cartea sau rugăciunea. Când sărăcia cronică se adaugă acestei stări de fapt, atunci tulburările afective, depresia, crizele de personalitate și abandonul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dimineața. În multe fabrici nu se admit nici pauze de recreere, iar acolo unde patronul e nițel mai omenos, se întâmplă adesea ca muncitoarele să fie oprite a părăsi sălile de mașini în timpul așa zisului „repaos”. Le vezi atunci dormind îngrămădite, claie peste grămadă prin colțuri, până ce semnalul neiertător le cheamă iarăși alături de mașinile veșnic în funcțiune... Dar în câte industrii și bresle nu lucrează femeile noaptea. Chelnerițele, garderobierele, femeile de serviciu - iată o altă armată de muncitoare pentru care, însă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
morman de cadavre, printre corpuri anonime... Am ajuns, în momentul acela, în curtea mare din fața unei foste ferme, transformată în restaurant. Îl urmam pe Șah ca un automat, am străbătut curtea de la un capăt la celălalt, am trecut pe lângă lumea îngrămădită în jurul unei perechi proaspăt căsătorite. Vedeam oaspeții, cu o acuitate care făcea să mă doară ochii: mâna unei doamne, degete cu vene umflate, încleștate pe o mică geantă de lac, antebrațele goale ale miresei, o piele trandafirie, ca de găină
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu care Jimmy Papanikolas urmărea preparatele la minut, ne poziționă de jur Împrejurul camerei, de parcă am fi fost mâncare pusă pe grătar: Într-un colț femeia grasă, rozalie ca o halcă de șuncă de Canada; jos, la bază, Tessie și cu mine, Îngrămădite precum cartofii prăjiți; mai Încolo, pe stânga, fetele care se epilaupentru bikini, stând Întinse pe spate. Helga ne ținea pe toate acolo sfârâind. Cu tava de aluminiu În mână, se plimba de la un corp la altul, aplicând cu o spatulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi, De ce dorm îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile... De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că pe mulți i-ar fi strivit Încercând să-i prindă cu pălăria. Se spălă pe mâini În râu. Vecinătatea râului Îi spori nerăbdarea. Apoi se duse la cort. Cosașii Începuseră deja să sară prin iarbă. Cei din sticlă săreau Îngrămădiți. Nick folosi o creangă de pin drept capac. Acoperea gura sticlei destul cât să nu poată sări și le lăsa destul aer. Rostogolise bușteanul Înapoi cum era și de acum știa că acolo va găsi cosași În fiecare dimineață. Sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
afund. Numai cei care au suferit sunt frumoși... Tovărășia noastră fu iute întreruptă: gazdele, doamna și domnul Axente. Amândoi spre 50 de ani. Doamna Zoe Axente, rotundă, galbenă, cu gropițe în obraz, cu gesturi mărunte, cu vocea subțire și vorbele îngrămădite. Domnul Costică Axente, mărunt, întunecat, cu mustățile atârnate. Și unul și altul în clipa aceea numai preocupați să se arate gazde perfecte, să pară imediat că mă cunoșteau și că-mi erau prieteni. Îmi puneau o mie de întrebări, cu toate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o gaură mare de tiraj, care, cu câteva lovituri de baros, fusese deschisă sus, între bârnele masive de brad. Odolgan, săturat deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
picioare și ceva mai departe decât ceilalți, își aranja liniștit fâșia de pânză ce-i acoperea pubisul, întors cu spatele către tânăra sclavă pe care tocmai o posedase și care se zărea printre piei și tot felul de alte lucruri îngrămădite. Observă că avea un picior bandajat, imediat deasupra genunchiului și că șchiopăta vizibil. Războinicul trecu roată prin spatele tovarășilor săi așezați în jurul focului și se apropie, fixându-l cu o privire cercetătoare și plină de ironie. Ajuns lângă el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lunii, ce se filtra prin ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și după felul în care se purta, pe ofițerul roman despre a cărui prezență acolo se aflase în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. O afacere destul de complicată... Ieșisem la plimbare cu ea. În fața ultimei crâșme din sat drumul era aproape închis de lumea îngrămădită în jurul unei căruțe. Cu incuriozitatea mea de om comod, organizată de-a lungul vremii conștient și metodic, mi-aș fi făcut loc prin mulțime, fără să cercetez cauza îmbulzelii. Dar Adela n-a ajuns încă la indiferentismul meu filozofic. Din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am stat și ne-am uitat. Pe la două noaptea, când musafirii au început să plece, Seymour a rugat-o pe Bessie - mama noastră - să-i dea voie să aducă el paltoanele celor ce plecau și care erau atârnate, împăturite, aruncate, îngrămădite pretutindeni în micul nostru apartament, chiar și pe paturile în care dormeau surorile noastre mai mici. Seymour și cu mine cunoșteam foarte bine vreo doisprezece dintre musafiri, pe vreo zece dintre ei îi știam din vedere sau din auzite, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la unul din grupurile de șantiere ale Coperativei localizat În Piața Ilie Pintilie. Pe șeful acestui grup de șantiere Îl cunoscu a doua zi În momentul când se prezentase să-și Înceapă activitatea În calitate de tehnician constructor. Îl află pe acesta Îngrămădit În maldăre de hârtii În timp ce pereții biroului său erau În totalitate acoperiți cu grafice de execuție desenate artistic, multicolor, În care se putea vedea realizările șantierului În anii precedenți, fiind expuse pe primul plan Întrecerile În producție a formațiilor de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri de nuiele, pe lângă hambare lungi de scânduri, se mișcau câțiva oameni, printre saci, printre paie îngrămădite, și un glas ascuțit, ciudat, se urca, parcă sfredelea liniștea locurilor. —Iacă ș-o locuință omenească! zise doctorul. Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii gardurilor, răsări un cap spăriat, un cap negru, cu barba și cu părul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dragomirescu scria despre această povestire, în recenzia la volumul Cântecul amintirii din Convorbiri critice, nr. 8 din 25 august 1910, că este „numai o țesătură de lumini și umbre, în care parcă ghicim un înțeles“. Hoțultc "Hoțul" Boierul Costea Forăscu, îngrămădit și încovoiat în mantaua-i groasă, pătruns de apă, de frig și plictiseală, își opri capul la casa chihaiei. Dincolo de poartă, în fund, în tindă, pâlpâia focul pe vatră cu sclipiri vesele de râs. —Gavrile! strigă boierul scurt, cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]