154 matches
-
frământe. Cei ce aveau acces la texte găseau și disertații despre moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre, „verșurile la morți”, propovedaniile și cuvîntele la îngropăciune, consolațiile, epitafurile, testamentele. Pene meștere ale scrisului românesc vechi și premodern - Neagoe Basarab, Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinț, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, Petru Maior - s-au exersat în jurul acestei teme - unii dintre ei făcând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poate doar băieții, deși prezența lui Lupașcu între copii lui Ciogolea este nesigură). Sfatul Bistriței va împlini cererea lui Ciogolea, căci, în 1639, când moare Sofronia Ciogolea, Toader din Feldru era lângă Suceava, la Calafendești, și rostea cuvântul funebru la îngropăciune. Orația aceasta, compusă în 1639 și păstrată în două „redacții” (în ms. nr. 167 B. A. R., din 1639, și în ms. nr. 279 B. A. R., din 1668) cu o filiație încă nelămurită, editată în câteva rânduri 618, este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în parte, lucrarea alcătuită nedepășind faza descriptivă. Cercetările sale rețin totuși atenția prin câteva probleme privitoare la evoluția acestora sau la valoarea literară și socială a cântecelor de leagăn și a bocetelor, ca în Nunta în Șchei până la 1830 (1888), Îngropăciuni. Perșani (1893) și Obiceiuri populare la românii din Șchei (Nașterea și creșterea) (1903). Din literatura populară l-a interesat îndeosebi proza. Deși nu ilustrează teme și motive noi, poveștile pe care le-a cules, după modelul lui I. Pop-Reteganul, Petre
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
nu s-au păstrat. Utilizând elemente ale limbii populare, realizează în Istoria cea adevărată, versiune transpusă din Lucian de Samosata (tipărită în „Cultura creștină”, Blaj, 1942), adevărate pagini de proză literară. Oarecum originală poate fi socotită Propovedanie sau Învățături la îngropăciunea oamenilor morți (1784), cu pasaje înfiorate de sentimentul morții sau altele cu inflexiuni de proză poematică. Între alte priorități, lui M. îi revine și meritul de a fi dat o primă schiță de istorie literară românească în două secțiuni din
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
valachicae (în colaborare cu Gh. Șincai), Viena, 1780; ed. tr., îngr. și introd. Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980; Dissertatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781; Dissertatio de jejuniis Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1782; Propovedanie sau Învățături la îngropăciunea oamenilor morți, Blaj, 1784; ed. îngr. Ioan Nicorescu, Arad, 1907; Istorie scurtă a românilor, publ. Gavrilă Laslo, Sibiu, 1848; Dictionarium valachico-latinum, publ. Gáldi László, Budapesta, 1944; Scurtă cunoștință a istorii românilor, îngr. și introd. Cornel Câmpeanu, București, 1963; Scrieri filosofice
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
bunicii mele din acea zi, o să vă spun pur și simplu ce s-a Întâmplat În continuare. După makaria, părinții mei, bunica mea, fratele meu și cu mine ne-am urcat În Fleetwoodul tatălui meu. Cu un steag purpuriu, de Îngropăciune, fluturând pe antenă, am plecat din Greektown și am luat-o pe Jefferson. Cadillacul avea deja trei ani, cel mai vechi pe care l-a avut Milton vreodată. Când am trecut pe lângă vechea fabrică de ciment Medusa, am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
veche pe care o folosise răposatul în timpul vieții și așeze lângă piatra de mormânt bolurile de orez din care mâncaseră. Samuraiul văzuse adesea copiii punând flori în aceste vase ciobite, dar numai în anii fără foamete morții aveau parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau mici găluște nesărate înșirate pe iarba sângelui și fierte în oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cetățile Ismail, Chilia și, bineînțeles, fără Dunăre, ei da, la asta poate că s-ar putea învoi să negocieze. Panaiot crede că ar fi speranțe de acceptare din partea Fericirii Sale. Manuc auzi un dangăt îndepărtat de clopot. Vreo slujbă de îngropăciune undeva, într-un sat, își spuse. Dar o luciditate suprafirească explodă chiar atunci în mintea lui, ca printr-un culoar alb și orb. Și, în miezul acelui culoar alb pe care tocmai înainta, văzu deodată capul marelui dragoman Dimitrie zburând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine, și-așa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Programează întrebări diferite. Dacă-ți amintești, această tehnică a fost rodnică atunci când am operat prin ECIU. Faimosul apel de naufragiu care nu prea era așa ceva. ― Îmi mintesc, zise el, respectuos. Poate că ai dreptate. Plecă. Lambert făcea o mutră de îngropăciune. Ripley veni și se așeză lângă ea. ― Mai rezistă. Știi că Dallas ar fi hotărât la fel. Cu siguranță că n-ar fi abandonat nava fără să fie sigur că am murit cu toții. Lambert nu dădu semne de înseninare dintr-atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Tatăl nostru, pentru că nu aveam popi pentru zecile și zecile de morți cărora să le facă slujbă de înmormântare. Uneori chiar preoții pe care-i aveam pe lângă batalion sau regiment erau împușcați de inamic. Venea episcopul să le facă slujbă de îngropăciune? Nu!... Ilie și tu Marie, îl vom duce la groapă și fără popă sau îl vom chema pe vechiul duhovnic care ne-a slujit peste 50 de ani, deși e bătrân și cam bolnav și s-a retras la mânăstire
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fluierul și flautul cu care, înainte de a pleca din lumea aceasta, mai cântase o doină sau o melodie tânguitoare la flaut, ca un rămas bun de la lumea în care trăise. Preotul și cu câțiva gospodari iau făcut cele trebuincioase de îngropăciune. Mormântul i l-au săpat în cimitir, lângă gardul gospodăriei lui. La slujba de înmormântare, oamenii vorbeau despre Pandele ca despre un 90 pustnic sfânt, deși el nu se dusese vreodată la slujbe la biserica din sat. Doar preotul îl
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Romage și Milton Eastcote. Iar în Ennistone Gazette s-a scris: „Bill Șopârla a lăsat un gol în sufletul fiecărui ennistonian“. Într-adevăr, respectul și afecțiunea de care se bucura în orașul său s-au manifestat prin participarea la ceremonia îngropăciunii a vreo două mii de oameni care s-au adunat în cimitir și pe taluzurile acoperite cu iarbă care-l împrejmuiesc (dincolo de care începe calea ferată). Toată această mare mulțime a păstrat o tăcere adâncă și impresionantă pe întreaga durată (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
17 noiembrie 2011 Cum ne ducem când ne ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unei revendicări uriașe, de pe munții piscoși care adăposteau Leysins, Maxențiu privea cu durere și revoltă procesii felurite, toate variantele morții lui proprii, pricinuită de femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o margine de canapea, scobora mereu mai mult
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
realizarea filmului preconizat. Despre ce înmormântare și despre ce film era, de fapt, vorba. Lui Nenea Văduvoiuîi trecuse prin minte o idee cam trăznită. Anume, să se prefacă a fi murit, familia,în speță, soția, Elogia, să-i organizeze o îngropăciune pe cinste, care îngropăciune să fie transpusă, de către studioul local, pe un film, care să-i rămână, ulterior, drept amintire, lui, cât va mai trăi, iar, după aceea, să facă parte din arhiva familiei sale. Unora le-a venit a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce înmormântare și despre ce film era, de fapt, vorba. Lui Nenea Văduvoiuîi trecuse prin minte o idee cam trăznită. Anume, să se prefacă a fi murit, familia,în speță, soția, Elogia, să-i organizeze o îngropăciune pe cinste, care îngropăciune să fie transpusă, de către studioul local, pe un film, care să-i rămână, ulterior, drept amintire, lui, cât va mai trăi, iar, după aceea, să facă parte din arhiva familiei sale. Unora le-a venit a crede, povestea, altora, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai practici, cred că, în subterane, corpul se mumifică pe cale naturală. În ceea ce mă privește, aș prefera sarcofagul, dacă voi putea să mi-l îngădui. Dar nu e rău nici direct în pământ, numai să fie locul onorabil. În ambele îngropăciuni, rămășițele pământești devin simple amintiri pentru cei în viață, fiind menite tăinuirii. Teja a luat de pe podea un blid de aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Rodoald care, deși se dădea drept arian, se afla de fapt sub stăpânirea superstițiilor unor sacerdoți păgâni, îngroziți de ideea de a se face incizii unui cadavru. Am asistat la toate, și, după ce a fost îmbrăcat și pregătit pentru îngropăciune, am mers în urma lui ținându-i calul de zăbală, înșeuat și cu armura ca de război. Alături de mine, în spatele lui Rodoald, se afla skilpor-ul, scutierul, prezentându-i armele. După ce, la ușa bisericii San Giovanni, scutierul a frânt în două lancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capetelor și zîmbi văzînd-o pe Anne - care ținea tava cu brațul Întins - ieșind din cercul de bărbați veseli și zgomotoși. - Nu mai credeam că veți veni. Au băut aproape tot, adăugă ea scuzîndu-se. - E prima oară că particip la o Îngropăciune bretonă, n-aș fi lăsat să-mi scape așa ceva pentru nimic În lume, răspunse el ridicînd glasul pentru a acoperi vacarmul. În fața aerului descumpănit al Annei, arboră un zîmbet Întristat. - Nu e decît un foarte stîngaci joc de cuvinte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și o puneți de un chef monstru până dimineață. Doar îți plac chefurile, nu? Îi plăceau. Nu putea să nege. Orice, dar asta nu... În ultimii ani băuse mult, chefuise ca și cum ar fi fost de fiecare dată ultima zi înainte de îngropăciune, nu ținuse niciodată numărul sticlelor și al dozelor, însă ajunsese de un timp la concluzia că nu mai putea trăi fără ele. Și, în loc să ia o decizie - cea mai bună decizie dintre toate ar fi fost o cură de dezintoxicare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a învățămîntului politic. Cum era când, de alături, se auzeau ba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Și cum se învifora vocea, când hârâită, de boșorog, când aprigă, de bărbat tânăr, a lui Ceaușescu. - Unde te-ai pitit, până acum, îngropăciune?!... Din mansarda dumitale vine hărmălaia asta?!... Ce mai faci tu, duhușor? Pe unde mai hălăduiești tu?... Iar ai ajutat să traverseze strada bunicuțele? Care mai e viața ta? - Ceac-pac... încercă să împingă discuția, într-un domeniu evaziv, Spiridon, proaspătul anti-botezat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un vis. {EminescuOpVII 279} Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața are pentru el însămnătate numai întrucît se percepe taxa pentru înscrierea în condicele stării civile, moartea întrucît se percepe o taxă pentru îngropăciune și întrucît se adaogă cu unul numărul născuților și al morților. Membrul de la primărie nu vede în acești oameni decât indivizi impozabili, subcomisarul - indivizi ce trebuiesc privegheați ca să nu [se] fure unii pe alții și să se ție în regulă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
destin) și se împlinește înăuntrul lor. Tocmai "conștiinciozitatea" față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape fratele). Cei doi sânt tragici pentru că sânt saturați de ființa pe care au dobîndit-o înscriindu-se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]