1,838 matches
-
în fața întregului popor și după ce iese învingător în confruntarea cu cei 850 de profeți ai lui Baal și ai Astarteei, iar în acea noapte când i se aduce la cunoștința de amenințarea de moarte ce o primește din partea Izabelei fuge îngrozit să-și scape viața. Aș dori să subliniez câteva idei interesante din acest pasaj ca apoi sa incerc sa aprofundez dialogul pe care Ilie îl are cu Dumnezeu, iar la final să trag câteva concluzii și să actualizez câteva lecții
SUSURUL IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377147_a_378476]
-
vezi. La început a ezitat să urce, dar, cum era hotărâtă să colinde, își zise: -Hai, fricoaso, nu știi unde-ai plecat?! La etajul unu, ca dintr-o grotă fără fund, răbufneau dintr-un apartament niște țipete disperate, de femeie îngrozită, însoțite de bufnituri și bușituri. -Aoleo! Ajutoor, oameni buni, ajutoor! Mă omoară bețivul! Aaau! Aaau! -Taci, nenorocito, că te gâtui dacă mai țipi! răcnea o voce de gorilă turbată. Din întunericul holului nu se deschise nici o ușă, nu se auzi
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
a autorului, talentul poetic al lui Eminescu: ” Strălucitul teatru este un câmp de întristare, o casă de morți, unde pe coridoare și pe scări zac femei și bărbați asfixiați, oameni zdrobiți și călcați”; Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite”; ” O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [îi] era încă frumoasă, deși
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
încleștate. Se spera că unii vor mai fi în viață și s-au pus a-i duce de aci. Speranța că e vorba numai de răniți și leșinați nu se împlini din nenorocire. Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite, în forma ei cea mai oribilă. Condeiul nu e în stare a descrie, și mulți bărbați cari au mai văzut focuri teribile au îngălbenit la vederea acestor nenorociți, cari câteva minute mai ‘nainte erau încă veseli și au intrat în
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
urmă lasă șoimii-n zbor? Ce urmă, peștii-n apa lor? Blasfemia maternă nu poate fi pusă la îndoială ("E un păgân și Dumnezeu, / E un păgân"), sancționată de reacția mulțimii: "Grăbit poporul cruci făcea / De mila ei, și sta-ngrozit". Un sfetnic bătrân, care-și ridică sprâncenele cu mâna, o va dăscăli pe regină cu sentințe filosofice - pe cât de solemne, pe atât de comune. Revin la răsfoirea operei poetice coșbuciene. "Pe lângă boi", spune Adrian Fochi în lucrarea citată: "poate avea
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile în care este implicat, amărăciunea adîncă și resemnarea ironică, de extracție caragialiană, voioșia îngrozită cu care consemnează dialoguri și evenimente, sînt justificate în plan teoretic printr-o formulă la care revine adesea, acel "nimic nu e incompatibil în spațiul dunărean", care îngăduie întîlniri și conversații, scene de teatru gata făcute, dialoguri între indivizi care
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
putea opune decît triștii mei ani de umilință și ratare." Dintr-o călătorie la Roman, unde-l vizitase pe marele scriitor și marele bolnav Max Blecher, acela care ar fi dorit să-și asume suferințele tuturor celor dragi, revine zguduit, îngrozit și notează: "Pot exista și nefericiri mai mari decît un regim antisemit. Știam... dar uitasem!" Blecher insistă s-o întîlnească pe bizara sa prietenă și admiratoare, Maria Ghiolu, aceea care îl consideră pe Sebastian "mai inteligent decît Gide", una din
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
porțiuni de text îl asigură. Un scriitor bucureștean, taciturn și epuizat, descinde într-un orășel de provincie. Pelerinajul celor care au întotdeauna un subiect gata de oferit transformă holul hotelului într-o adevărată bursă a poveștilor, sufocantă și zgomotoasă. Evident îngrozit, vilegiaturistul părăsește clandestin spațiul de odihnă. Înainte de a scoate o vorbă! (A venit un scriitor din București). După un lung excurs etimologic, trecând prin istoria triburilor de daci și prin niscaiva termeni rusești, numele CARP își capătă aplicația în imaginea
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
întrebare: oare tinerii aceștia își mai scriu scrisori de dragoste? Iar dacă da, cum o fac? Pe email? La computer? La mașina de scris? Sau te pomenești că scriu de mână?! Această ultimă posibilitate m-a făcut să mă scutur îngrozit: știu din experiența lucrărilor de examen în ce hal de degradare a ajuns grafia tinerilor de azi. Or, dacă un filolog reinventează dezinvolt hieroglifele, dacă până și pentru viitorii specialiști în limbă și literatură gramatica și ortografia sunt lucruri de
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
de fruntași politici deținuți la Jilava. Prin crimele săvârșite, mărturisește diaristul, mișcarea legionară, în care văzuse cu o mare miopie "suprema înnoire a neamului românesc, s-a dezonorat cu totul". După uciderea mișelească a lui N. Iorga, când "toată lumea e îngrozită, revoltată și mai ales înfricoșată", autorul Jurnalului îi condamnă aspru pe legionari, fiind profund indignat și dezgustat de fărădelegile lor. în ianuarie 1941, el descrie rebeliunea și represiunea armată, care, după câte acte odioase se petrecuseră, i se pare că
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
la Paris... pentru unii, aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din viața lor. Sărbătoare într-o lume pustiită de ciumă, sărbătoare desprinsă parcă din Decameronul, sărbătoare în vârtejul căreia se lăsau târâte ființe nu neapărat nepăsătoare, ci mai curând îngrozite că ar putea cădea pradă acelei pasivități, acelei inerții paralizante căreia îi dă întotdeauna naștere sentimentul înfrângerii. Cu o toamnă mai înainte, privisem tot de la înălțime, dintr-un turn, și tot noaptea, Sarajevo - în timp ce un actor îmi povestea ce prăpăd
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
mai degrabă de imaginația apriorică a autorilor farsei decât de realitatea propriu-zisă: Ochii i s-au bulbucat zdravăn. S-au umflat rapid, ca niște gogoși. A deschis gura, ca și cum s-ar fi sufocat. Și-a ridicat mâna dreaptă în fața ochilor îngroziți. De pe ea se scurgeau bale subțiri de usturoi. A țipat continuu, până când tabla se desprinse din perete, iar o fereastră pocni ca o beșică de porc. S-au cutremurat pereții. Niște pereți jilavi, înmuiați în miasme. A țâșnit afară din
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
o altă planetăť, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin și arogant. Mâța s-a retras tiptil trei pași, apoi a fugit îngrozită, ca un om care s-a convins că a văzut o stafie. Când doarme, mai ales, nou-venitul are o activitate intensă: clipește, vorbește într-o limbă necunoscută și face gesturi largi și precise adresate unei lumi invizibile pentru mine. Îi
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
autovehicului avariat s-a produs tragedia. Laurențiu Păun - de profesie - cameraman un post de televiziune local - a fost strivit de o mașină și nu a mai avut nicio șansă de supraviețuire. În urma impactului, cameramanul a murit pe loc, sub privirea îngrozită a reporterului care-l însoțea. Din fericire, acesta din urmă a scăpat cu viață. Mașina care l-a accidentat pe cameraman era condusă de un italian de 25 de ani care, potrivit polițiștilor, nu consumase alcool înainte de a se urca
Om de televiziune ucis la Buzău.”L-am văzut întins pe pământul rece” () [Corola-journal/Journalistic/43360_a_44685]
-
îl trezesc pe Rareș, care, buimac, sare în picioare. Cartea cade. O ridică și merge către pat, îngrijorat. Rareș: - Mamă! (Geamăt.) Mamă! (Geamăt.) Mamă! (În panică, tare:) Mamă! (O zgâlțâie.) Mamă! (Geamăt slab.) Se curăță!... Ce dracu’ fac?! singur?!... Mamă! (Îngrozit, își caută mobilul.) E gata!... Și m-a asigurat!... (Imitând:) „Nu ridică nici o problemă. E în faza de recuperare. Acum doarme. Vezi ce liniștită-i?” ... Escroaca!... (Imitând-o). „După cât chin am tras... merit pleașca asta... Măcar atât: Parisul...” (Insistă cu
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
de euro!... Musai să fie la Vatican și Colosseum!... să vină cu traista plină... și binecuvântarea Papei... A auzit și el ce credincioase sunt româncele... ’Tu-i Roma și Vv...vioara!... cui mi-a zis să te iau de nevastă! (Îngrozit:) Tata!... Iartă- mă, tată! (Se închină) M-a luat gura pe dinainte!... (Treptat trece în stare de indignare) Tu mi-ai făcut-o, tată!... (Imitându-l) „Știu că n-ai experiență, da... am eu pentru toată familia... Iao!... E fată
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
picioare. Martorii nu ne dau nici o speranță. La 30 iunie, tot anul acesta, milițiile Ansar Dine (Apărătorii credinței) au pătruns în Tombuctu, oraș mitic din nordul Mali, clasat încă din 1988 ca monument pe aceeași Listă UNESCO, și, sub ochii îngroziți ai locuitorilor, au purces la demolarea a cincisprezece moschei venerate de secole de un cult considerat idolatru de către acești nebuni ignoranți, care strigau: „Dumnezeu e unic. Totul aici e haram (neîngăduit). Adevărații musulmani suntem noi. UNESCO, asta ce mai e
Două tragedii culturale: Tombuctu și Alep () [Corola-journal/Journalistic/4239_a_5564]
-
când va fi pusă față în față cu unul dintre cele mai negre coșmaruri ale sale: șerpii. Unul dintre aspiranții la marele titlu se va folosi de un anaconda uriaș în numărul său, iar Andra va fi de-a dreptul îngrozită când acesta se va apropia de masa juriului, cu reptila încolăcită în jurul gâtului. Rapperi, acrobați, contorsioniști, păpușari, dansatori și chiar inventatori, toți dornici să arate că merită să câștige marele premiu în valoare de 120 000 de euro vor urca
Românii au talent: Ce puteți vedea, vineri seara, la PRO Tv () [Corola-journal/Journalistic/44570_a_45895]
-
În favoarea elevilor ci În favoarea unor autori și editori puși să facă bani peste noapte, și atât. Ați avut vreodată curiozitatea să răsfoiți măcar manualele alternative, dragi părinți? Și dacă da, nu v-ați Îngrozit? Eu vă spun că educatorii sunt Îngroziți: Învățători, profesori nu știu ce să mai facă ca să poată totuși da elevilor minimum-ul necesar de cunoștințe corecte. Vorbeam Într-o zi În tren cu o Învățătoare care mi povestea că nici nu mai Îndrăznește să le dea copiilor ceva În
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
tânăr cu profil nordic, flegmatic și deșirat, fercheș ca un mire, cu păr blond, luminându-i fața prelungă și ascuțită. O sorbea din ochi, apropiat de ea, și ea-i citea în cafea. Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi veni să arunce c-un reflector în capul petrecăreților. Mama lui de pușlama! Semăna cu aviatorul din fotografie. Purta vestonul țeapăn pe el, încheiat la toți nasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mână. Trebuie să plec. Trebuie, desigur, dar nu chiar acum. Să fugim și noi. E-o prostie. Șansele sunt egale peste tot. Nu te mai gândi la nimic. Ah! țipă ea, și-și astupă urechile, strângându-și capul între palme, îngrozită. Nu-i nici un motiv să te temi. Spui asta ca să mă umilești. Nu. De ce? Toate vor trece și-o să te simți minunat. Dă-mi, te rog, mâna. Ai mâini de pianistă. Trebuia, în loc să-l fi găsit pe bunul meu amic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că-i tăcere! Afară duduie un motor. Totul s-a liniștit. Partenerii se regăsesc cu greu. Unul câte unul se întorc de la perete și privesc cadavrul patronului în al cărui trup medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țah, se auzi iar glasul lui Napoleon tot mai îndîrjit. Și, cu fiecare clipă, răsuna tot mai aproape. Hai să ne urcăm pe creasta zidului! dădu ideea salvatoare Virgil. Acolo nici ursul nu ne poate ajunge. Crezi tu? suspină Ilinca îngrozită. Hai! ziseră cu toții într-un glas și, cît ai bate din palme, pe cea mai înaltă coamă de zid se puteau vedea cinci capete înfricoșate, cu ochii holbați spre locul de unde venea lătratul lui Napoleon. Cum ajunseră sus însă, Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care vru să-i iasă în cale, iedul sări peste niște bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
c-c-că Virgil a rămas în peșteră?... Și că d-dacă l-au omorît pietrele a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]