185 matches
-
grijă ușa. Sanceul și nisâieul erau pregătite de cu seară. Boii, cum l-au auzit, s-au sculat și acum erau și ei gata de drum. După ce Îi adăpă cu câte un ciubăraș de apă adusă de cu seară, Îi Înjugă la sanceu, deschise poarta cea mare, puse un braț bun de fân Într-o virincă pe care o așeza pe nisâieu, ieși din ogradă având de grijă să Închidă poarta. Tu să ai grijă de ogradă! Îi zise lui Ursu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
la nănași. Un element de recuzită era steagul, un băț rotund lung cam de doi metri Îmbrăcat În fire de lână colorată, o năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu i se deschidea poarta. Apoi urma un dialog versificat până când poarta se desfereca
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pune căruța Înaintea cailor. - Se poate și asta, Moti. Căci un inginer al antichității, unul Vitruvius, a născocit o mașină agricolă, o secerătoare, care era mânată, cum altfel câtă vreme grâul trebuia să rămână În picioare, decât cu un bou Înjugat În spate... - Doar că mașinăria aceea a rămas pe hârtie... scuze, pe papirus. Așa că rămân la figura mea de stil, continuând-o. Cu consecința: pentru profit ai ajuns să inventezi false nevoi pe care te grăbești să le satisfaci, distrugând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ici-acolo, și sonuri cunoscute, deși mai altfel formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu ne-au înjugat, însă, românii... (am relocat noi toate virgulele presărate brambura în citatele din Grama). C ercetând bucoavne vechi, dai de urma trecerii lui Eminescu. Unele consemnări au fost preluate de Călinescu în întregime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu ne-au înjugat, însă, românii... (am relocat noi toate virgulele presărate brambura în citatele din Grama). C ercetând bucoavne vechi, dai de urma trecerii lui Eminescu. Unele consemnări au fost preluate de Călinescu în întregime, altele, parțial. Nu puțini sunt autorii care pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se adună puținul ce a rămas în câteva județe mai puțin sleite și se transportă la Dunăre, unde, din când în când, turcii izbutesc să și-l însușească. Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor sub jug, se înjugă în locul lor țărani...” (subl. a.). „... Toate scrisorile din Țara Românească concordă pentru a scrie că sinuciderile se înmulțesc printre țărani. Printre altele, doi dintr-acești nenorociți, căpetenii de sate, pe care caimacamul Craiovei îi amenințase cu pedeapsa (biciului) dacă nu
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
o vor popula din belșug. Firește. Și încă n-ar fi un oraș prea mare, dacă ai adăuga și crescători de vite, păstori și ciobani, pentru ca și plugarii să aibă boi la arat, precum și constructorii împreună cu plugarii să aibă ce înjuga când au de cărat ceva, iar țesătorii și cizmarii să aibă lână și piei. Nu ar mai fi chiar o cetate mică, cea unde s-ar găsi toți aceștia! - vorbi el. Însă - am zis eu - este aproape imposibil să întemeiezi
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu pe butuc. Butucul este copac tăiat și așezat de-a lungul la o cioată. La pag. 11 se zice: "Să-și înhame caii la tânjale..." câte cuvinte atâtea greșeli. De ce? Pe vremea lui Ștefan cel Mare, numai boii se înjugau la plug, la car și la tânjală. Caii erau numai pentru călărit și pentru trăsuri, iar nu pentru tânjală" (G.T. Kirileanu, Însemnări zilnice. 1906-1960, ediție îngrijită de Constantin Pangrati, Editura Albatros, București, 2004, pp. 262-263). 67 Simona Grigore, Adina Berciu-Drăghicescu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu-ți merge bine în acele dobitoace, fiind în același timp și un mare păcat. Dacă te lai duminecă, faci mătreață și picingine. Să nu sădești duminecă plante, căci se usuc. Să nu muncești duminecă, că-i a foc; dacă înjugi boii, faci a lup. Se crede că, dacă coasă o femeie grea dumineca, copilul ce-l va naște va fi cu limba cusută (legată). Dacă cioplești duminecă, pe lumea cealaltă îți vor arde așchiile pe piept. Nu e bine să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
căci cazi, ca și Lazăr. Orice lucru să-l începi lunea, miercurea, joia și vinerea. Marțea și sîmbăta sînt zilele morților, și orice lucru vei începe în ele nu iese la capăt bun. Nu e bine să coși dumineca, să înjugi boii sau să lucrezi ceva, că tot ce faci e lucrul dracului și te trăsnește cînd te-o apuca ploaia undeva. în ziua de Ajunul Crăciunului, pînă a nu răsări soarele, să pui mîna pe coasă, secure, furcă, topor, ca să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a căzut copilul cînd s-a născut și, cosîndu-se ciocul animalului cu ață tare, se îngroapă acolo, puindu-se în groapă o bucățică de tămîie albă și alta neagră. Dacă într-o casă moare capul familiei, în acea zi se înjugă boii de la acea casă cu jugul ră sturnat, spre semn că dacă a murit gospodarul toate vor merge anapoda și pe dos. Să nu te duci la înmormîntarea popii, ca nu cumva să-i vezi fața, că nu mai ieși
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poată munci, domnule. Berea asta în plus le-ar da tot programul peste cap. S-ar putea ca șefu’ să le ceară ceva, și ei, tragedie, să nu fie în stare. Să fie permanent ca niște boi numai buni de înjugat, numai buni de puși la muncă. În poziție de start. Și trist nu e că ar vrea ei să se îngrijească de sănătatea lor, de ficatul lor. Șefu’ are nevoie de ei întregi. Și-atunci, cum să nu bei, nene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
erau răpiți de ai tăi. Și tu, mizerabile, ți-ai dat seama imediat de asta. În fond, cine poate să-și ascundă dragostea? Ca orice flacără, aceasta este trădată de propria-i strălucire. Așadar îți este impusă această probă: să-njugi la același plug grumazurile a doi tauri feroce. Taurii, ce erau ai lui Marte, nu înspăimântau numai prin coarnele fioroase; suflarea lor teribilă era de foc, aveau copite de bronz și împroșcau bronz fierbinte pe nările înnegrite de flacări. Ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ingenuă și mâinile noastre se uniră una cu alta. Văzui chiar și lacrimile tale (este o înșelătorie și în acestea?) și așa, eu, o fecioară, fui sedusă definitiv de cuvintele tale. După ce-ai avut ajutorul meu, tu reușești să înjugi - fără să fii atins de foc - taurii cu copite de bronz și să tai cu vomerul, așa cum ți s-a cerut, câmpul nedesțelenit; apoi sameni sub brazde dinții otrăviți în loc de semințe și din ei cresc soldați înarmați cu spadă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
90, veneam cu un tren de la Cluj spre București, chiar de la o întâlnire a Alianței Civice, unde fusese lan‑ sat în 1992 în cursa prezidențială Emil Constantinescu. Și am văzut în Ardeal un om trăgând un plug după el, era înjugat. Nu avea nici cal, nici bou. De acolo, practic, după distrugerea agriculturii cooperatiste și de stat - o mare prostie a fost graba distrugerii lor - de acolo a fost relansat fermieratul românesc. Probabil că omul care ținea locul boului sau, mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu ceilalți doi. Copilul lăsat pe drum va fi mâncat de vulturi (La Vulturi!). Acțiunea din Lângă apa Vodislavei fixează scene teribile, reflectând antagonisme de clasă. Retras în codru, tot de frica turcilor, un negustor hapsân snopește în bătaie și înjugă la căruță un cioban ai cărui câini îi sfâșiaseră pantalonii. Ciobanul se răzbună, denunțându-l pe bătăuș unui turc înarmat și cerându-i capul. Turcul încearcă să tempereze mânia ciobanului. Nereușind, îi împlinește cererea: „Iataganul pe care turcul îl ținea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie - a lui și a păturii sale boierești! - i-a Înjugat unei robii și mai amare! Nu, noi și alți câțiva care am trăit acele vremuri „din interior” am rezistat și am creat valoare, fiecare În zona noastră, valoare, deoarece mii și mii de inși au avut nevoie de „produsele” noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi, iremediabil, un „temnicer” al acestui posibil În care crede și pe care și-l inventă, iar acest concept, atât de vizitat, cel de libertate, va avea pentru el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lucrare mântuitoare spre câștigarea bunurilor cerești. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Căci dacă ajunge cineva la cunoașterea slăbiciunilor (afectelor) legate fără voie de suflet, va socoti că nu știe și nu poate să se despartă de relele înjugate cu el”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, cuvântul VI, traducere de Preot Stăniloae, în „Părinți și Scriitori bisericești”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. footnote>. Comentând acest text, părintele profesor Dumitru Stăniloae, cel care
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Esteticului über alles, noi, cei câțiva, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, cărora li s-a adăugat, „tânăra promisiune poetică” ce era în anii aceia Adrian Păunescu, am simțit că acesta era unicul „steag” sub faldurile invizibile ale căruia merita să ne înjugăm entuziasmul și vocația noastră, încă în curs de formare și legitimare. Eram, de altfel, și atacați în unele reviste și periodice politice ca „estetizanți” și, mi se pare, chiar și azi mai apare câte un tinerel, „inteligent” și... care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuvântul „pasiune”, care înseamnă „suferință” în istoria lui Christ sau iubire totală, oarbă pentru o persoană de alt sex, prinde deodată un sens nou, ciudat: devine o „pasiune pentru tine-însuți”, mai bine zis pentru acea parte a ta care se „înjugă cu bucurie” la acea „trăire-tip”, care, revenind mereu - și ea nu poate face decât aceasta, de a „reveni mereu” deoarece este cheia firii, a persoanei tale în ce are mai particular, mai nobil, mai unic! -, îți poate dărui „un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe înțelesă „colhoz”. V.2 Creșterea animalelor. Luncașii dorneni, renumiți crescștori de oi O relatare a unui călător străin, Antonio Graziani, prin Moldova secolului al XVII-lea, ne spune despre mulțimea și calitatea vitelor care aduceau mari venituri la export: „înjugă câte 12 boi la jug, și aceasta mai mult din pricina pășunilor prielnice, decât pentru lucratul ogorului. Tăierea unui vițel constituie o ceremonie. Căci de aici, din Moldova, se scoate acel mare număr de boi cu a căror carne se hrănescă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
NATO și în Uniunea Europeană, nu puteau avea sorți de izbândă fără dimensiunea națională. Eliminarea acestei dimeniuni din reclădirea țării după 1989, sub influența ideologiei "politicii corecte", a înlesnit invazia corupției în întreg mecanismul social-politic și cultural, încât românii s-au înjugat alături de asasinii economici internaționali la nimicirea propriei națiuni: prădătorii dinăuntru s-au solidarizat cu cei din afară. Încât orice reacție de apărare în fața acestora este contracarată de spectrul legendei negre: "țigani" care nu respectă statul de drept, care amenință Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lumii Cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit Loc pe întinsurile ei. O mare parte din atenția celui ce se exprimă în poem e consacrată "colegului său de jug", ca să spunem așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (iugum vine din sanscritul yoga - legătură...). Postura e umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, și care e mai chinuitoare ca un jug, inventat de om tocmai pentru a înlesni tracțiunea animală. Un
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
pe maică-mea Să deschiză fereastra, Să mă uit la dumneata și să-mi treacă durerea! Pentru mine, această poezie a unui autor anonim este genială! Boii cu clopote la gât, pleasna de mătasă a badelui, îndeajuns de avut ca să înjuge la plug șase boi - toate acestea sunt de un farmec fastuos. Mai cuceritoare încă e delicatețea mândrei în stare să se înzdrăvenească din boala cea mai grea ("de-oi fi moartă de beteagă") numai auzindu-i biciul și văzându-l
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]